 CD1.918 aprobate denitsoc@gmail.com 216.131.107.182
MIGRATIA SI MIGRATORII Migrația – dogma frontierelor deschise este o sinucidere cu încetinire a civilizațiilor! Fiecare civilizație autentică este un întreg organic, diferențiat și orientat vertical. Un popor nu este o colecție aleatorie de indivizi legați printr-un contract comercial sau administrativ/legal numit constituție; ci este o entitate spirituală, modelată de sânge, sol, limbă, religie și o viziune metafizică comună. Un român nu este doar cineva care deține un pașaport românesc. El este moștenitorul Daciei, al Misteriosului Imperiu Trak, al unui cosmos ortodox care a sacralizat fiecare act al vieții. Aceste identități nu sunt bunuri interschimbabile în supermarketul globalist. Sunt comori, rafinate prin secole de bucurie și agonie, iar dizolvarea lor este cea mai mare tragedie a epocii moderne. Ca români, vrem să vedem România rămânând românească. Oaspeții/migranții din România au datoria profundă de a cere si lupta si ei ca România să rămână România. Știm că România lui Eminescu și cosmosul ortodox sângerau din interior de secole, golite de un raționalism care reducea lumea la o mașină, de un materialism care înlocuia mântuirea cu confortul și de o epuizare spirituală care îi făcea pe oameni să-și uite propriul Dumnezeu. Azi valul actual de nou-veniți se hrănește doar cu un corp care, prin propria apostazie internă, își începuse deja dizolvarea organică. Acesta nu este un mit; este o realitate structurală, documentată. Societatea gazdă, poporul român care a construit această națiune cu sudoarea și geniul său, este făcut străin pe propriul pământ, în timp ce nou-veniții au fost stimulați să rămână străini, trăind parazitar dintr-un stat social pe care îl susțin doar contribuabilii nativi. Lumea antică înțelegea ospitalitatea, xenia, diyafa, legătura sacră dintre gazdă și străin, ca pe o obligație verticală, nu ca pe o tranzacție orizontală. Oaspetele era legat de un protocol divin: să onoreze vatra, să se supună obiceiurilor acoperișului care îl adăpostea, să recunoască faptul că se află pe un pământ care nu era al său. Statul modern a uzurpat acest rol sacru si administrează un alt comandament fără mântuire. Când a acordat statutul de refugiat cetățeanului „sudet” în 1878, nu îndeplinea un act de milă; conducea un rit de inițiere în sinagoga umanității abstracte, care cere chiar și acum sacrificii vii. Strămosii nostri eroi au luptat sau au plătit tributuri grele ca să-si păatreze spiritualitatea lor pe acest pămant si ca nici o moschee, giamie să nu se construiască pe deomeniul spiritualitătii crestin ortodoxe. Dar Congresul de la Berlin ne-a cerut in schimbul recunoasterii independentei noastre, pentru care am luptat la 1877, să acceptăm sinagogile celor care nu numai că nu au nici un respect sau consideratie fată de credinta noastră, ba chiar mai mult luptă fătis impotriva Crestinismului. Statul, după ce a dizolvat legăturile particulare de sânge și pământ în favoarea ficțiunilor juridice universale, se trezește incapabil din punct de vedere constituțional să facă distincția între oaspetele merituos și lupul invadator. Aceasta este lichidarea legăturii sociale. Adevărata caritate este ierarhică și personală, nu o mașinărie birocratică abstractă care cumpără loialitatea unei clase inferioare străine pentru a submina națiunea organică. Orice european care subliniază prăbușirea siguranței publice, explozia sistemelor juridice paralele sau incomensurabilitatea pură a anumitor coduri culturale este imediat redus la tăcere de establishmentul liberal de stânga, neomarxist. Iluzia liberală susține că toți oamenii, deposedați de moștenirea lor și plasați într-un vid, se vor comporta identic dacă li se vor oferi aceleași „oportunități”. Proiectul de melting pot[creuzetului de topire] nu a funcționat. Ceea ce se produce nu este un amestec armonios, ci o lume a suspiciunilor, autosegregării și resentimentelor mocnite. Politicile de imigrare, dacă vor mai exista, trebuie să servească oamenilor din țară. Primul și nenegociabilul principiu al oricărei ordini politice sănătoase este privilegiul nativului. Drepturile comunității istorice sunt absolute. Orice altceva, creșterea economică, suplimentarea demografică, capriciile corporațiilor globale, trebuie să fie secundare sau să nu mai existe. Liderii Europei, otrăviți de aroganța egalitară, au inversat acest principiu. Ei declară că drepturile „umanității” abstracte prevalează asupra drepturilor comunităților reale, din carne și oase, de a-și păstra identitatea și diferența sacră. Aceasta este esența lumii moderne: dizolvarea fiecărei diferențe calitative într-o masă uniformă, lichidă, controlată de o elită managerială care nu cunoaște nicio loialitate decât față de propria putere. Multipolaritatea insă este afirmarea unei lumi de culturi organice mari, diferențiate, fiecare suverană în propriul spațiu. Revolta împotriva lumii moderne trebuie să fie ecumenică. Toți cei care încă stau de partea Tradiției, fie că se prosternează spre Mecca, îngenunchează în fața Crucii sau meditează în tăcere, trebuie să se unească pentru a restaura ordinea sacră în care fiecare popor poate trăi și muri conform propriului suflet, în spiritualitatea sa, pe propriul său pământ, sub propriul său soare. Pentru ca Europa să supraviețuiască, trebuie să devină din nou europeană și trebuie să-și privilegieze riguros, fără scuze, propriii copii. Atlanta 14/06/2026 |
Distribuie!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
SFANTA ALIANTĂ – IRAN, RUSIA SI CHINA
De CD
Războiul nu a adus nici un invingător sau invins, insă a răsturnat balanta puterilor in Orientul Mijlociu, unde Iranul a devenit o putere incontestabilă.
Alinierea strategică tot mai mare dintre Iran, Rusia și China aduce si ea o schimbare majoră în distributia puterii globale acum în curs de desfășurare. De la cooperarea militară și parteneriatele energetice la rezistența la sancțiuni și rețelele financiare emergente în afara sistemului occidental, un nou peisaj geopolitic prinde contur sub ochii lumii si oferă un exemplu incontestabil de cooperare in combaterea si eludarea constrangerilor/sanctiunilor coercitive economice si militare a hegemonului.
Acordurile recente desi tacite și coordonarea strategică discretă au arătat totusi că un bloc eurasiatic de mult timp de temut a devenit mai consolidat ca niciodată.
Ani de zile, factorii de decizie politică din SUA au lucrat pentru a preveni apariția unei asemenea coaliții puternice capabile să conteste influența americană în întreaga Eurasie.
Iată că evenimentele de astăzi semnalează sosirea acestei realități – tripla aliantă.
Poziția strategică a Iranului devine din ce în ce mai vizibilă. S-a văzut importanta geoeconomică a Stramtorii Hormuz si că Iranul controlează indiscutabil traficul in stramtoare.
Relația tot mai profundă dintre Iran și Rusia este bine stabilită chiar dacă ea nu se vrea vizibilă.
Miza economică și geopolitică tot mai mare a Chinei în regiune s-a dovedit prin cumpărarea de petrol Iranian sanctionat, cu o imunitate incontestabilă.
China aduce triplei aliante tocmai acest scut al imunitătii economice.
Deci sancțiunile au apropiat puterile cu calităti complementare care se impletesc perfect.
Experienta Iranului sanctionat de mai multe decenii a dus la apariția unor sisteme financiare și comerciale alternative, aflate în afara controlului occidental, ajutand Rusia să-si valorifice si ea hidrocarburile.
Rusia detine cea mai puternică fortă deterentă nucleară si cu cea mai vastă si diversificată retea de distributie precisă si rapidă.
Iranul are experienta sanctiunilor ce pot fi ocolite dar si o retea de influentă si ajutor in regiune care poate face ca si Bab al Mandeb-ul să fie blocat la fel ca si Hormuzul si asta este mai mult decat pot suporta economic puterile occidentale.
China are cea mai puternică industrie si o retea de aprovizionare cu materii prime ce depăseste toate posibilitătile industriale occidentale puse impreună. Monpolul metalelor si pămanturilor rare este deja resimtit ca ingrijorător si de nedepăsit deocamdată.
De cativa ani se conturează pe plan international tot mai clar o nouă ordine mondială multipolară, o ordine multilaterală si cooperantă care atrage acum peste 50 de tări inscrise pe lista de asteptare la BRICS.
Asta înseamnă că Statele Unite, Europa și aliatii lor vor trebui să analizeze mai realist viitorul echilibru de putere si să-si găsească o modalitate convenabilă de a convietui intr-un asemenea mediu cu relationări orizontale, sau poate mai mult, pentru confort să se alinieze si să coopereze si ele in acest sistem deschis.
Cea mai mare întrebare pe care si-o puneau analistii occidentali nu era dacă aceste țări au interese comune, ci dacă cooperarea lor evoluează spre ceva mult mai semnificativ. Deși acordurile strategice recente au extins coordonarea, majoritatea experților credeau că acestor parteneriate le lipsesc încă angajamente formale de apărare reciprocă, ceea ce face ca traiectoria lor pe termen lung să fie fragilă, devenind una dintre cele mai importante întrebări geopolitice ale timpului nostru.
Dar acum exemplul Iranului, unde s-a simtit proiectia de scut a Rusiei si a Chinei, in mod discret, nemanifest este un exemplu clar, fără dubii, că cooperarea sinceră si imediată există si are efectul scontat si a răspuns foarte edificator la intrebările analistilor si expertilor ce aveau indoieli.
Analiști acum cred că următorul capitol al geopoliticii globale se si desfășoară deja – iar consecințele vor remodela substantial si vectorial relațiile internaționale pentru deceniile următoare.
Atlanta 16/06/2026
SFARSIT DE ERĂ HEGEMONICĂ
Așa se termină imperiile – nu întotdeauna cu o singură înfrângere catastrofală, ci treptat, în momentul în care lumea își dă seama că puterea hegemonică de a impune a atins limitele. Când națiunile mai mici analizează și încep să tragă propriile concluzii privitor la ceea ce a realizat Iranul, ce alte puteri multipolare si multilaterale cooperează lejer in lume. Când prietenii și adversarii deopotrivă își recalibrează viziunile si alinierile.
Acesta este sfârșitul hegemoniei americane. Nu slăbirea ei. Nu declinul ei.
Este sfârșitul ei.
Cititi Memorandumul Intelegerii dintre SUA si Iran si apreciati singuri cine a iesit invingător fără fanfare si cine a pierdut, nu numai in fata Iranului ci a intregii lumii.
Observati cat de sec si précis este punctul 9: “Iranul își reiterează angajamentul în temeiul TNP de a nu produce arme nucleare.”
Deci Iranul se angajează să nu producă arme nucleare, atat Dar nu ii este interzis să detină, asa cum detine si Israelul, arme atomice, gata verificate si de ultimă generatie.
Acest memorandum vorbeste mai mult prin ceea ce nu se spune/scrie direct decat prin cele scrise. 3500 de ani de civilizatie persană isi spun cuvantul intr-o manieră diplomatică foarte ingenioasă si rafinată. A lăsat si SUA o cale onorabilă de intoarcere.
CD
MoU – MEMORANDUM OF UNDERSTANDINGS
Agenția de știri Mehr detaliază proiectul de acord format din 14 articole dintre Iran și SUA:
Sursa Newsquawk – https://www.newsquawk.com/headlines/mehr-news-agency-details-the-14-article-draft-agreement-between-iran-and-the-us-14-06-2026
1. Încetarea permanentă și imediată a războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban.
2. SUA se angajează să nu se amestece în afacerile interne ale Iranului și să respecte suveranitatea Republicii Islamice Iran.
3. Ridicarea completă a blocadei navale în termen de 30 de zile.
4. SUA se angajează să își retragă forțele din jurul Iranului.
5. Redeschiderea Strâmtorii Hormuz în termen de 30 de zile, în conformitate cu acordurile iraniene.
6. Suspendarea sancțiunilor privind vânzarea de petrol, produse petrochimice și derivate, alături de accesul deplin al Iranului la resursele sale financiare.
7. SUA și aliații săi sunt obligați să prezinte planuri de reconstrucție a Iranului în valoare de cel puțin 300 de miliarde de dolari.
8. O perioadă de negocieri de 60 de zile pentru a ajunge la un acord final axat pe problemele nucleare, ridicarea completă a sancțiunilor primare și secundare ale SUA și eliminarea rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor AIEA.
9. Iranul își reiterează angajamentul în temeiul TNP de a nu produce arme nucleare.
10. În perioada de negocieri, SUA se angajează să nu desfășoare forțe suplimentare în regiune sau să nu impună noi sancțiuni.
11. Eliberarea a 24 de miliarde de dolari în fonduri iraniene înghețate în timpul perioadei de negocieri de 60 de zile, jumătate din această sumă urmând să fie pusă la dispoziție înainte de începerea discuțiilor.
12. Instituirea unui mecanism de monitorizare pentru a supraveghea implementarea acordului.
13. Acordul final urmează să fie aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU.
14. Negocierile finale nu vor începe până când jumătate din fondurile înghețate ale Iranului nu vor fi eliberate, sancțiunile legate de petrol nu vor fi suspendate și blocada navală nu va fi ridicată. Acordul final se va concentra exclusiv pe materiale îmbogățite și îmbogățirea uraniului, ridicarea sancțiunilor și programul de reconstrucție economică al Iranului, în timp ce discuțiile privind programul de rachete al Iranului și sprijinul pentru grupurile de rezistență au fost eliminate de pe ordinea de zi.