MULTE DRUMURI AU DE FĂCUT ACTUALII DEMNITARI!

După înființarea Țărilor Române, desigur că au fost semnate tratate cu vecinii, în special cu ungurii și leșii (polonezii). Nu știu dacă acestea erau semnate de domnitori sau de emisarii lor.
După ce am căzut sub turci, domnitorii români au fost nevoiți să facă vizite oficiale la Stambul, de unde unii nu se mai întorceau.
După cîștigarea independenței, din cîte știu, membrii familiei regale plecau în vizite in străinătate nu oficiale, ci doar de plăcere (nunți, botezuri, cumetrii, eventual înmormîntări).
După 1945, vizitele conducatorilor români și-au schimbat direcția – la început spre nord-est, la Moscova, apoi și spre nord, la Varșovia, la VATO (cum numeam eu tratatul de la Varșovia). Daca se duceau cumva și la New York, la ONU, nu știu – cred ca îi lăsau pe miniștrii de externe.
După 1990 însă, a început nebunia! Sărmanii conducători ai României sînt tot timpul pe drumuri! A început cu închinarea la Ierusalim, s-a adaugat închinarea la Washington, apoi la Bruxelles și la Strasbourg! Bieții oameni, dacă nu ar vorbi engleza, nici nu ar sti unde sint!
Nu pot face o listă completă cu deplasările în timp ale noilor conducători ai României la Ierusalim, întrucît pe de-o parte a fost o perioadă în care nu mă interesau, iar pe de-altă parte acestea nu erau incă postate pe internet, astfel incît scriu doar despre ce știu.
Toți președinții României s-au dus să se inchine la Ierusalim, dar nu la Biserica Învierii.
Între 2-5 sept. 1991. Ion Iliescu se duce la Ierusalim – în anul următor, este reales președinte al României.
Între 3-7 ian. 2000 Emil Constantinescu se duce la Ierusalim unde se angajează să restituie fostele proprietăți evreiești din România. După această vizită, declară că nu mai candidează la președenție întrucît a fost invins de “organe”. Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că i s-a mulțumit pentru ce a făcut, dar că este prea prost pentru un nou mandat.
Între 22-24 martie 2004, la sfîrșitul celui de-al treilea său mandat (neconstituțional), Ion Iliescu pleacă din nou la Ierusalim. Probabil, pentru a preda gestiunea.
Traian Băsescu, a făcut și el cel puțin două vizite la Ierusalim – prima (deși poate era a doua) între 31 mai-2 iunie 2009, an în care a fost reales președintele României, iar cea de-a doua (sau poate a treia) între 19-21 ianuarie 2014.
Klaus Iohannis s-a grăbit ca între 6-11 martie 2016 să se ducă la Ierusalim pentru a-și realiza „un vis dintr-o viață anterioară”.
Cu prim-miniștrii, este mai greu.
Petre Roman a fost în anul 2014 în cea de-a treia vizită a sa în Israel – nu știu cînd au fost primele două. După această vizită. PNL l-a făcut senator. Iar de anchetat pentru distrugerea economiei românești, nu-l anchetează nimeni.
Despre Teodor Stolojan (cu un mandat limitat, pentru organizare alegerilor din 1992) și Nicolae Văcăroiu, nu știu să fi mers la Ierusalim (gurile rele spun ca Văcăroiu nu s-a dus acolo fiindcă nu aveau vodcă “Săniuța” – dar eu cred ca asta este o “răutaciune”).
În 1996, o dată cu ajungerea la putere a CDR, România ajunge prostituata occidentului (nici măcar una de lux), desfăcîndu-și picioarele în fața oricărui gunoier cu cîțiva dolari în buzunar. Victor Ciorbea pleacă în vizită neoficială în Israel în noiembrie 1997. El a mai făcut o vizită neoficială și neinvitat în SUA, unde s-a dus cu un avion plin de demnitari români la Washington ca să-și înscrie fiica la o facultate americană. Singurul lui succes? A intrat în Casa Albă și a văzut-o pe Madeleine Albright trecînd pe un culoar perpendicular pe cel prin care el se plimba năuc!
A urmat Radu Vasile, prim-ministrul mafiot care s-a dus în Israel să-și repare dinții! Cînd israelienii veneau in România pentru stomatalogii noștri, mult mai buni și mult mai ieftini decît cei din Israel, el se duce acolo! Eu cred că s-a dus să își încaseze șpaga – cît și pentru ce, nu știu!
Mugur Isărescu, precum Stolojan, a avut un mandat limitat la organizarea alegerilor parlamentare și prezidențiale din 2000.
Apoi, au ajuns la Palatul Victoria marile slugi ai Ierusalumului. În primul rînd (2000-2004 ) Adrian Năstase – am scris destul despre nenumăratele lui vizite oficiale și particulare la Ierusalim, cît și despre trădarea României prin actele lui.
Apoi, Călin Popescu Tăriceanu, (2005-2008), care între14-16 martie 2005 a fost vizitator al Muzeului holocaustului, cel care a împlinit promisiunile făcute de Năstase la Ierusalim – am scris destul și despre trădările lui.
Și mai apoi, a venit micuțul Emil Boc – plecat la Ierusalim la data de 21 nov. 2011.
În sfîrșit, Victor Ponta! Cel care în dorința deșartă de a deveni președintele României, se ducea să ia dejunul la Ierusalim, la un moment dat luînd cu el în avion intregul guvern al României pentru ședință comună de guvern cu cel israelian! Am scris și despre asta destul!
Să mai menționez pe unii care mizau pe sprijinul Ierusalimului.
Între 3-4 nov. 2008, în plină campanie pentru alegerile parlamentare, Mircea Geoană, care își asumase și el, ca și Emil Constatinescu, pretinsul holocaust săvîrșit de români împotriva evreilor, pleacă în vizită în Israel (la o lună dupa alegeri, ajunge președintele senatului României). După un an, “prostănacul”după cum îl alinta Iliescu, face gafa monumentală ca în seara dinaintea dezbaterii finale să se “relaxeze” la o vilă a lui SOV. SOV era marioneta unor servicii secrete pe care mărturisec că nu le descifrez, dar care erau evident în slujba lui Băsescu. Așa că “Mihaela, dragostea mea” s-a culcat noaptea lîngă președintele României, iar dimineața s-a trezit lîngă un dobitoc.
Alo! PSD! Nu v-ați săturat să propuneți la președinția României trădători de țară precum Năstase, Geoană, Ponta?
Aerianul Crin Antonescu, ulterior vizitei în SUA făcută împreună cu Ponta pentru a obține sprjin împotriva lui Băsscu, după ce a primit de la Ponta ceea ce decența mă împiedică să precizez, s-a hotărît să plece și el la Ierusalim. Dar, mare ghinionist băiatul ăsta! Taman atunci, a fost o ninsoare anormală care a împiedicat în acea zi zborurile spre Israel.
Președintele infractor al Camarei Deputaților, Liviu Dragnea, care s-ar vrea prim-ministru, bate drumul la Ierusalim (pe banii cui?) în ian 2017, în febr. 2017, poate-poate îi convinge pe cei de acolo să modifice legislația română în favoarea lui.
Dacă mă uit pe lista prim-miniștrilor, mai sînt două nume la care nu am ce să consemnez.
Ce pot să consemnez la Mihai Răzvan Ungureanu, agent al serviciilor israeliene? Pe coperta unei carți célèbre, apare fotografia sa cu kippa pe cap în fața Zidului Plîngerii (desigur, nu îi plîngea pe patrioții români uciși de evreii bolșevici).
Și (acum poate că mulți mă vor huli), nu am date concrete să îl acuz pe Dacian Cioloș. Eu nu mă iau doar după ce se scrie despre unul sau altul.
În ziua de 4 aprilie 2017 (la comemorarea necomemorată a victimelor bombardamentelor americane asupra civililor bucureșteni, dar pentru care ucigașilor doborîți de antiaerina și de de aviația noastră li s-au ridicat două monumente în București), noul prim-ministru Sorin Grindeanu a anunțat că, pentru interesul României, va pleca în Israel!
“Lumina vine de la răsărit!”. Da, uite că așa este, lumina ne vine de la răsărit, și nu numai lumina din noaptea de Înviere!,

Dan Cristian Ionescu