Marinarul Nicolae COMAN despre marinarul Traian BĂSESCU…

Publicat de |2014-05-06T09:24:55+00:006 mai 2014|Textele altora|

Stimate Domnule Profesor, scriu aici de dragul adevarului, ca adevarul si dreptatea umbla mereu cu capu spart. Restul, despre politica, nu am ce comenta, nu-i elegant sa injuri pe un site personal. Numirile la postul de asa zis reprezentant NAVROM, care era de fapt reprezentantul Serviciului Navlosiri din cadrul Navrom Constanta, se faceau astfel: pe lista presedintelui comitetului oamenilor muncii, care era secretarul de partid pe intreprindere, (comitet care conducea intreprinderea), era un numar de comandanti de nava, alesi dupa vechime, aprecieri, corectitudine si seriozitate in serviciu si conta bineinteles si de amicitia cu cineva sau cativa dintre numerosii membri ai comitetului, care te propunea in sedintele lor. Lista nu era publica, era vizata de partid si securitate si constituia o rezerva de cadre ptr scopul complectarii acestor posturi de reprezentant. Postul era interesant pentruca scapai de navigatie,(pe mare viata e f.dura, navigatia s-o privesti pe ecran) iti luai si familia cu sine, locuiai intr-o locuinta buna, aveai masina asigurata, plata buna, mai si pica (asa este in afaceri comerciale), mai excursii, vedeai locuri unde pe timpul acela nu se ajungea mai deloc. Unii aflau ca sunt trecuti pe lista, altii banuiau, unii nu stiau nimic pana nu plecau. Erau posturi foarte dorite de multi. In perioada aceia NAVROM-ul era o intreprindere de navigatie mare (cca 380 de nave maritime dela 1500Tdw pana la 182000 Tdw), cu o organizare redutabila, mai buna ca la multe companii straine, cu specialisti de clasa mare in navlosiri si litigii maritime, cu birouri de avocatura la Londra si New York, cu agentii maritime de exceptie in toate porturile importante ale lumii si nu numai. Centrele importante cu relatii deosebite la nivel de guverne erau Londra, Anvers, Istanbul, Las Palmas de Gran Canaria, Yokohama, Tampa, Port Said si urmau sa fie si altele. Flota era in crestere vertiginoasa, Ceausescu avea in plan sa ajunga la 19 milioane Tdw flota, intrau in fiecare an cate 15-17 nave constructii noi, de la santierele navale din tara si din import RDG, URSS, Yugoslavia, Bulgaria, Japonia, nu faceam fata cu personalul necesar la supraveghere constructii noi si receptionarea navelor noi, toata lumea era la navigatie. Traian Basescu era comandant pe tancul petrolier Crisana de 80000Tdw, constructie japoneza, era perioada cu criza de petrol, marfa se vindea cu banii jos, era tot mai greu. Cand ii crapa buza lui Elena Ceausescu dupa petrol (ptr petrochimia ei), numai ce aparea in port nava Crisana cu full caric de titei sau produse petroliere. Cum facea, cum dregea, avea relatii pe la Sheihan port petrolier turcesc, bineinteles impreuna cu cei mari de pe la NAVLOMAR Bucuresti, agentia generala romaneasca. Asa a atras atentia asupra sa Traian Basescu si a inceput sa fie pe cai mari. Asa a bagat si el shtanga, ca e cam obosit, ca ar vrea mai pe acasa si cine trebuia de sus a dat ordin sa i se satisfaca cererea. Nu securitatea facea aceste numiri ci cei din NAVLOMAR, si de la partid de la nivel superior. Propunerea era de la NAVROM (comitetul oamenilor muncii prin presedintele sau, care era secretarul de partid pe NAVROM)si ordinul venea de sus. Mai inainte, cand abia se mai dezghetase apele dupa razboi si am inceput sa iesim in lume, acesti reprezentanti erau din securitate si apartineau de NAVLOMAR. Posturile erau numai la Londra si Anvers. Mai apoi, Ceausescu a cerut ca sa se numeasca specialisti din intreprinderi. Dosarul se intocmea de securitate si tot ei dadeau avizul.Nu numai Navromul avea reprezentanti ci si alte mari intreprinderi: Uzinele 23AUG, Republica, Tractorul Brasov, ONT, etc.
Cand se stabilea cine pleaca si la ce post, respectivul era anuntat cu 3-4 luni inainte, i se facea dosar si lui si familiei, nevasta, copii, pasapoarte de serviciu, carnete de conducere auto, instructaj de toate felurile. Respectivul rupea legatura cu nava si se prezenta la serviciu in fiecare zi la sediul NAVROM, serviciul Navlosiri, unde studia documente de navlosire, contracte, legislatie in vigoare, sub directa indrumare a specialistilor de la flota. Deasemenea petrecea un stagiu si la Serviciul litigii maritime la serviciul Directorului tehnic, la serv, contabil sef si financiar. Cand ajungea la post avea biroul de lucru in cadrul Agentiei maritime cu care Navromul avea contract (erau agentii care lucrau cu Romania de pe timpul SMR-ului, unele de aproape 100 de ani). Relatiile, noastre in lume erau foarte puternice, trebuie sa mentionez meritul evreilor originari din Romania, care ne ajutau mult, mai ales dupa ce Ceausecu a refuzat sa rupa relatiile cu Israelul dupa razboiul de yoanKipur, asa cum se hotarase la Moscova. Cei ce vor sari sa ma contrazica si sa ma balacareasca in cel mai dragalas stil romanesc, doresc sa le spun ca ceeace scriu aici se refera la perioada buna, de pana la 1982-83. Dupa aia, in mod treptat situatia s-a degradat si asa a ramas pana in zilele noastre. Au fost multe motive de cadere dar tin sa enumar pe cele mai rele: caderea frontierelor Romaniei Mari, razboiul al 2-lea mondial, cutremurul din 1977, defectarea lui Pcepa si “lovilutzia” din Dec.1989. Toate au fost de asa natura ca nu puteau fi evitate si nici reparate, aceste evenimente ne vor marca istoria si viata un secol. Sa speram ca Dumnezeu, ne va mai da o sansa. Eu am fost ofiter de marina militara, apoi ing.sef de santier de costructii hidrotehnice, apoi ofiter in marina comerciala, capitan de lunga cursa, am comandat multe nave mari romanesti si straine, m-am debarcat la varsta de 74 de ani, 51 ani de munca, cu o pensie de 1600 lei. O fi drept, o fi stramb, cine sta sa judece?