CD
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
UN NOU JOC PE TABLA DE ȘAH EURASIATICĂ
de CD

Tabla de șah eurasiatică este în mișcare non-stop la o viteză amețitoare.
După “Shock and Awe Afganistan”, șocul retragerii din Afganistan, suntem cu toții conștienți de interconectarea progresivă a Inițiativei Belt and Road, a Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU) și a Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), precum și de rolurile preeminente jucate de Rusia, China și Iran. Aceștia sunt de fapt pilonii Noului Mare Joc.

Iranul, sub noua administrație Raisi, se află în prezent pe calea unei integrări comerciale și economice sporite cu Uniunea Economica EurAsiatica – EAEU, după admiterea sa ca membru cu drepturi depline al OCS. Tendinta spre Est a Teheranului implică consolidarea securității politice, precum și a securității alimentare.
Aici Marea Caspică joacă un rol cheie – deoarece rutele comerciale maritime inter-caspice ocolesc complet sancțiunile americane sau încercările lor de blocaj.
Securitatea strategică reînnoită a Iranului ancorată în Marea Caspică se va extinde și va aduce beneficii Afganistanului.
Procesul de integrare eurasiatică în curs de desfășurare prezintă un coridor trans-caspian ca nod cheie, de la Xinjiang în China în Asia Centrală, apoi Turcia, până în Europa de Est. Coridorul este o lucrare în curs de desfășurare.
O parte din aceasta este condusă de CAREC (Asia Centrală Regional Economic Cooperation), care include strategic China, Mongolia, Pakistan, Azerbaidjan, Georgia, cele cinci „stannuri” din Asia Centrală și Afganistan. Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB) coordonează secretariatul.
CAREC nu este un organism chinez ca Belt and Road cu infrastructura asiatica de Est ca banca de dezvoltare – Banca Asiatica de Investitii si Infrastructura (AIIB).

Belt and Road își dezvoltă propriile coridoare prin intermediul „stanurile” din Asia Centrală și mai ales până la Iran, acum legat strategic de China prin intermediul acordului pe termen lung, de 400 de miliarde de dolari, privind energia și dezvoltarea.
Culoarul Trans-Caspian va funcționa în paralel cu coridoarele Drumului Matasii – BRI existente și va fi complementar coridoarelor BRI existente – unde avem, de exemplu, componente ale industriei auto germane care încarcă trenuri de marfă în transsiberiene până în China, în timp ce laptopurile și imprimantele Foxconn și HP fabricate în Chongqing călătoresc invers spre Europa de Vest.

Marea Caspică devine un jucător comercial eurasiatic cheie, deoarece statutul său a fost definit în cele din urmă în 2018 la Aktau, în Kazahstan. Caspica este o răscruce majoră care leagă simultan Asia Centrală și Caucazul de Sud, Asia Centrală și Asia de Vest și nordul și sudul Eurasiei.
Este un lac ferit de influenta si “protectia” SUA.
Este un vecin strategic al Coridorului internațional de transport nord-sud (INSTC) – care include Rusia, Iran, Azerbaidjan și India – care leagă în același timp Belt and Road – Drumul Matasii de EAEU.

Dar există și interpolări între actorii care urmaresc crearea de noi parteneriate, care imping Culoarul in zone nu tocmai sigure de “protectia “ chiar si indirect a SUA si care nu sunt tocmai apreciate de cei trei membri de frunte ai integrării Eurasia: Rusia, China și Iran.
Stanurile imediat dupa 1992 au fost supuse unor tentatii cu promisiuni enorme din partea SUA ce urmarea sa le culeaga pe toate dupa iesirea din Uniunea Sovietica.
Turkmenistanul și Azerbaidjanul sunt membre ale Parteneriatului pentru Pace al NATO – care este un concert militar – și, de asemenea, ale Consiliului Turcic, care s-a angajat într-o acțiune fermă de expansiune, dar pentru a complica si echilibra oarecum lucrurile, Rusia are si ea, de asemenea, un parteneriat strategic cu Azerbaidjanul.

În urmă cu patru luni, ministrul de externe al Kârgâzstanului, Ruslan Kazakbaev, a vizitat Baku pentru a propune un parteneriat strategic – denumit 5+3 – între statele din Asia Centrală și din Caucazul de Sud.
Consiliul Turcesc care are rolul de a acționa ca o rangă aruncată în pinioanele lucrărilor eurasiatice, are cinci membri: Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și Kârgâzstan.
Acesta este Consiliul pan-turcismului – sau pan-turanismului– în acțiune stipendiat de SUA, el a încercat în mod activ să seducă Afganistanul, Turkmenistanul, Ucraina și Ungaria pentru a deveni membri.

Dacă ideea 5+3 capătă tracțiune si ar duce la formarea unei singure entități de la Marea Neagră până la granițele Xinjiang, chineze, sub preeminența turcă, asta însemnand preeminență NATO si incetarea oricarei Initiative si Drumuri de Matase.
Turcia doar pentru a fi luata in seama incearca sa conduca si sa indrume trarile turcice sau arabe sub influenta NATO.

Rusia, China și Iranul nu vor întâmpina aceasta idée cu mana in san. Desi toți cei 8 membri ai celor 5+3 sunt membri ai Parteneriatului NATO pentru Pace, totusi o jumătate din ei Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Armenia sunt și membri ai contragreutății, CSTO condusă de Rusia si se pare ca Vecinatatea si-ar spune cuvantul e mai aproape camasa decat promisiunile desarte ale SUA
Jucătorii eurasiatici sunt foarte conștienți de faptul că, la începutul lui 2021, NATO a transferat comanda Forței Operaționale Comune – Very High Readiness, în Turcia. Imediat, Ankara a pornit într-o acțiune diplomatică serioasă – ministrul turc al apărării, Hulusi Aka, vizitând Libia, Irakul, Kârgâzstanul și Tadjikistanul, Turcia – și nu europenii – sunt cei care proiectează puterea NATO în Eurasia.

Adăugați două exerciții militare recente, Anatolian 21 și Anatolian Eagle 2021, concentrate pe operațiuni speciale și luptă aeriană. Anatolian 21 a fost condus de forțele speciale turce. Listaparticipantilor avea pe ea: Albania, Azerbaidjan, Pakistan, Qatar, Kazahstan și Uzbekistan – cu Mongolia și Kosovo ca observatori.
Încă o dată, acesta a fost pan-turcismul – ca și neo-otomanismul – în acțiune.

Nostalgia Brzezinski, că un 5+3 de succes, plus un Consiliu Turcesc extins, ar duce la izolarea Rusiei în zone vaste din Eurasia sunt visuri cu “cai verzi pe pereti”.
Nu există nicio dovadă că Ankara ar fi capabilă să controleze coridoarele de petrol și gaze (acesta este teritoriu principal al Rusiei și Iranului) sau să influențeze deschiderea Mării Caspice către interesele occidentale (acesta este o chestiune pentru vecinii Caspici, care includ, încă o dată, Rusia). și Iran).

Teheranul și Pakistanul, la rândul său, ar putea avea relații strânse cu Turcia – și combinația turco-azeriană. Cu toate acestea, asta nu a împiedicat Islamabad să încheie un acord militar uriaș cu Teheranul.
Potrivit acordului, Pakistanul va antrena piloți de luptă iranieni, iar Iranul va antrena operațiuni speciale anti-terorism pakistaneze. Forțele aeriene pakistaneze au un program de antrenament de clasă mondială – în timp ce Teheranul are experiență de primă clasă în operațiunile antitero din Irak/Siria, precum și la granițele sale sensibile atât cu Pakistanul, cât și cu Afganistanul.

Combinația turco-azeriană ar trebui să fie conștientă de faptul că visul Azerbaigianului de a deveni un cap de coridor de comerț/transport în Caucaz se poate întâmpla doar în strânsă coordonare cu actorii regionali.
Iranul și India își dezvoltă propriile idei de coridoare care merg spre Est și Vest ocolind Azerbaigianul.

Președintele Organizației Iranului pentru Promovarea Comerțului, Alireza Peymanpak, îi revenea să clarifice că „două rute alternative de tranzit Iran-Eurasia vor înlocui ruta Azerbaidjanului”. Primul ar trebui să se deschidă în curând, „prin Armenia”, iar al doilea „pe mare prin cumpărarea și închirierea de nave”.
Aceasta a fost o referire directă, încă o dată, la inevitabilul Coridor Internațional de Transport Nord-Sud: rute feroviare, rutiere și de apă care se încrucișează pe 7.200 de kilometri și leagă Rusia, Iranul, Asia Centrală, Caucaz, India și Europa de Vest. Coridorul International de Transport Nord-Sud este cu cel puțin 30% mai ieftin și cu 40% mai scurt decât rutele existente, întortocheate.
Baku – și Ankara – trebuie să fie ultracompetente din punct de vedere diplomatic pentru a nu se trezi excluse de la interconexiune,

Două tabere par a fi ireconciliabile în acest moment particular: Turcia-Azerbaijan, pe de o parte, și India-Iran, pe de altă parte, cu Pakistanul în mijlocul inconfortabil.
Evoluția cheie este că New Delhi și Teheranul au decis că INSTC va trece prin Armenia – și nu Azerbaidjan – până în Rusia.
Este o veste groaznică pentru Ankara – o rană pe care nici măcar un Consiliu Turcesc extins nu ar vindeca-o. Baku, la rândul său, ar putea fi nevoit să facă față consecințelor neplăcute de a fi privit de jucătorii eurasiatici de top ca un partener nesigur.
Oricum, suntem încă departe de finalitatea exprimată de legendara mantra de cazinou, „Jocurile sunt făcute”. Aceasta este o tablă de șah în mișcare non-stop.

Nu trebuie să uităm, insa, de CONSILIUL BUCUREȘTI NOUĂ, cu: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia. Acesta este un alt vis “cu cai verzi pe pereti” al NATO: cea mai recenta reinviere a INTERMARIUM – cu blocarea de facto a Rusiei de Europa. O echipă dominantă de 5 +3 și București Nouă ar fi cleștele suprem în ceea ce privește „izolarea” Rusiei.

Izolarea Rusiei este ultima expresie de satisfactie talmudica a SUA, caci chiar daca nu-si poate rezolva problemele proprii economice, financiare si acum si sociale, care o duc la decaderea totala, dar ar avea satisfactia cu “capra vecinului”.
Ultimele eforturi si ultimele zvacniri sunt consacrate unei satisfactii talmudice.