CD
1.634 aprobate
denitsoc@gmail.com
192.200.158.119

MAESTRII SOLUTIILOR SALVATOARE
De CD

Motto: „Pentru ca răul să reușească, este necesar doar ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Crearea de contrarii false a fost si incă mai este un obstacol în calea progresului uman, iar cei care provoacă aceste dihotomii sunt cei care au profitat si incă profită enorm prin imprumuturi bancare făcute strategic cat si prin investitiile enorme făcute in industriile de război.

De la vechii epicurieni care căutau plăcerile, care au argumentat împotriva stoicilor puternici in logică ai Romei antice până la războiul „mântuirii prin credință vs fapte” care a adus schisma creștinismului, până la energia emoțională haotică care conducea mulțimile iacobine din Franța ale căror pasiuni erau egalate doar prin logica radicală carteziană a dușmanilor lor girondini; umanitatea a fost mult timp manipulată de oligarhii sectariene care au știut să pună specia umană în război împotriva ei însăși.

Deși aceste operațiuni au luat multe forme, efectul dorit a fost întotdeauna același: băi de sânge pentru împărțire/divizare, pentru a cuceri, care au înecat vocile sănătoase ale unuia ca Cicero ,executat în 44 î.Hr., Thomas More, executat în 1535 d.Hr., sau Jean Sylvain Bailly executat în 1793 d.Hr.

Polarizarea de astăzi în întreaga lume a atins un nivel extrem de ridicat, „conservatorii de dreapta” strigând pentru libertate și mai puțin guvern, în timp ce liberalii de stânga au ajuns să ceară mai mult guvern și reforme de sus în jos ale sistemului.
Rolurile s-au inversat in cca. 70-80 de ani de politică confuză si dezorientativă practicată de acesti oligarhi după tipic talmudic cu reorientare spre neomarxism.

Toți ar trebui să poată simți că pericolul războiului civil și al colapsului economic planează asupra destinelor noastre, a celorlalti ca o sabie a lui Damocles.Toti ar trebui să vadă si să priceapă că în loc să se audă apeluri pentru restabilirea tradițiilor dovedite științific ale sistemului financiar international, găsim doar sectarieni certandu-se, care susțin că trebuie: fie să avem o planificare centralizată de sus în jos, sau piețe libere de jos în sus, o politică de laissez faire liberalistă lipsită de orice intervenție guvernamentală.

În măsura în care această dezbatere falsă si dezorientativă continuă, mirosul băii de sânge din Franța din 1789-1794 va fi auzit crescând cu fiecare zi care trece, cataclism pe care ei vor să-l provoace considerand-ul ca pe unica solutie ce ii mai poate salva.

Prin aplicarea protecționismului economic, a activităților bancare Naționale de stat și a creditului doar din surse publice, se pot obtine îmbunătățiri interne cu perspective solide in viitor, mizandu-se pe o investitie masivă in educatie si instructie si o contributie efectivă a puterii creatoare a activităţii intelectuale umane.

Folosind protecția economică, toate națiunile au dreptul și chiar datoria de a preveni dumpingul ieftin al mărfurilor străine prin impunerea unui tarif la import, asigurându-se astfel că producția locală este protejată.
Ori de câte ori Rusia, Germania, Italia, Japonia, China, Spania și Franța au aplicat protecția, creditul dirigist, prosperitatea, independența și abundența au înflorit.
Ori de câte ori aceste politici protective au fost abandonate, acele națiuni au fost paralizate și manipulate în războaie de interesele străine.

Privind cu atentie poti vedea cu usurintă că toate crizele financiare majore, planificate au fost incercări de preluare deghizată a puterii Globale.
Inainte de Lockdown,/Carantina Covid, in preajma Crizei Generale din 1929 oligarhia financiară a oferit lumii aflate sub spectrul fricii și a foametei dezlănțuite de prăbușirea planificată a sistemului bancar o nouă soluție economică miraculoasă numită „fascism”.

Acest sistem a măturat curând lumea din Italia, Germania, Austria și Spania. În Marea Britanie, Canada și SUA, mișcările fasciste sponsorizate de Wall Street/City of London au apărut cu o viteză fulgerătoare oferindu-se să rezolve toate problemele financiare „și să pună mâncare pe masă” pentru milioane de cetățeni traumatizați.

Într-o lume dominată de frică și instabilitate, masele s-au dovedit mereu prea usor dispuse să renunțe la libertățile lor pentru a obține un pic de securitate.
In SUA o rețea bipartizană de oameni de stat patrioti reprezentând tradițiile Lincoln-McKinley-Harding a devenit proeminentă și a modelat în mare măsură politicile care au ajuns să fie cunoscute sub numele de New Deal.

Împreună cu reformele bancare asociate ale Glass-Steagall, de credit, protecționism și megaproiecte la scară largă cunoscute sub numele de viziunea in „patru colțuri” – Electrificare rurală, Barajul Hoover, Grand Coulee dezvoltarea barajului/Râului Colorado și Calea maritimă St Lawrence, au salvat cu success natiunea americană.

La fel ca și Inițiativa Belt and Road – Drumul Matasii de astăzi, aceste macro-proiecte la scară largă au guvernat zeci de mii de „micro” proiecte mai mici de stat, județene și municipale într-o dinamică constructivă de sus în jos.

Această clică oligarhică sectariană a deturnat scopul nobil initial si a distrus potențialul pozitiv al instituțiilor din Bretton Woods, care au fost concepute inițial pentru a internaționaliza sistemul New Deal prin crearea de credit ieftin pentru dezvoltarea globală și COOPERAREA CÂȘTIG-CÂȘTIG, ceea ce urmareste si BRICS-ul acum insă mult mai atent si mai prudent.

Aceste principii nobile prezente in New Deal – Noul Targ au fost obiectivele ce au atras toare tarile spre Bretton Woods, ca apoi să se treacă la o politică de fortă mascată de animozitătile incă existente pe glob imediat după Cel de al Doilea Război Mondial si să se ajungă la dominatia totală si inevitabilă a dolarului, ce era garantat totusi la acea data de aur.

Nixon nu a fost un erou cand a scos dolarul de pe aur. El a urmat docil instructiunea financiarilor sectari pentru a proteja aurul ce nu mai era al statului American, căci era trecut deja in bănci particulare ca garantie pentru imprumuturile statului American, in urma războiului din Vietnam starnit tot de ei. S-a protejat de fapt aurul bankerilor.

Incă suntem sub amenintarea unei “solutii salvatoare” care să ne scape de datoriile statului(sic) cat si de tot ce avem noi in proprietate. “Nu vom avea nimic dar vom fi fericiti”, ne asigură cei de la Davos.
Multi au votat Georgescu nu pentru că au crezut in el dar, el nu ne dezamăgise ca toti ceilalti. A fost un vot pentru o sperantă, pentru că asa am simtit si am crezut.
Demonstartiile de la ICJ ce au urmat au fost poate singurele manifestatii pentru “ceva” si nu un protest impotriva a “ceva”. Este mare lucru că am ajuns să simtim că trebuie să incurajăm si să sustinem/sprijinim speranta, simtirea.
„Pentru ca răul să reușească, este necesar doar ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Toți ar trebui să poată simți că pericolul istoric al războiului civil și al colapsului economic global planează asupra destinelor noastre
Toti ar trebui să vadă si să priceapă că e datoria noastră să ne unim in sperantă si simtiri, să luptăm pentru prezentul nostru si pentru viitorul copiilor si nepotilor nostri să dobandim suveranitatea unui stat independent fără de care nu poate exista libertatea noastră si nici credinta sfantă in bunul Dumnezeu – satanistii nu ne lasă.

Cand vom pricepe atunci vom reactiona.
Să sperăm că nu va fi prea tarziu.
Să ne ajute Dumnezeu.

Atlanta 01/11/2025