Text preluat de pe „Ultima Oră”

Cei care „nu dau nume”…

0

Atunci când vine vorba despre politicianul Elena Udrea, preşedintele Băsescu are invariabil un termen: loialitate. Deunăzi am aflat cum şi cui îi este preşedinta PMP loială. Mai exact, Udrea spune că a semnalat cândva că ar fi ştiut de oarece nereguli la ANRP, dar i s-a spus că se înşeală şi că totul este în regulă. Şi a punctat că este vorba despre foşti colegi din guvernul Boc, cărora nu le dă numele. Aşa loialitate, mai rar! În primul rând faţă de cei care o cocoţaseră în frntea unui minister şi nu faţă de cei care o votaseră. În al doilea rând faţă de (prezumtivi) corupţi şi nu faţă de lupta anticorupţie, ceea ce transformă eternele speech-uri ale mentorului domniei sale de la Cotroceni în lozinci. În al treilea rând faţă de „clica” guvernamentală şi nu faţă de opinia publică şi interesul ei. Nu în ultimul rând, faţă de proasta guvernare şi nu faţă de jurământul pe care îl face orice ministru, acela de a sta de partea interesului naţional.

Cei care „nu dau nume” (Elena Udrea nu este singura, fireşte) încearcă să demonstreze că nu sunt „turnători”. Cui? Nu cetăţenilor în slujba cărora susţin că se pun ca oameni politici, ci unor eventuali aliaţi viitori, căci, după cum este obiceiul în România, nu se ştie niciodată cu cine trebuie să te îmbarci într-o zi la putere. Doamna Udrea şi cei ca dumneaei „lasă loc de bună ziua” în interiorul unui cerc atât de vicios încât a fost nevoie de proteste şi mobilizări de masă la vot din partea celor cărora… nu li se dau numele celor vinovaţi.

Cui a „semnalat” doamna Udrea neregulile de la ANRP? Cuiva care ar fi putut să oprească jaful? De ce „nu dă nume”? Pentru că ar însemna să slujească interesul public şi nu pe cel politic? Mai poate vreun om de stat din ţara asta să ne scape de acest tip de „loialitate”?

Roxana ICHIM