Lobby-ul Chinei

Numele a trei foști și actuali europarlamentari români apar într-un scandal de corupție din Parlamentul European. Cei trei, alături de alți cinci oficiali europeni din Italia, au semnat, în 2021, o scrisoare deshisă prin care cereau Comisiei Europene să nu impună restricții furnizorilor de tehnologie 5G. Procurorii belgieni investighează dacă Huawei, companie chineză cu sediul în Shenzen, a plătit pentru acest sprijin. Patru persoane au fost deja arestate.

Pe 13 martie, poliția a descins la locuințele și birourile din Belgia și Portugalia ale mai multor lobbiști și asistenți ai unor foști și actuali europarlamentari suspectați de implicare într-un scandal de mituire.

Unul dintre principalii suspecți este italianul Valerio Ottati, fost asistent europarlamentar, devenit lobbist al Huawei în 2019. El este acuzat că ar fi condus o schemă de mituire a europarlamentarilor în schimbul sprijinului lor politic, scrie publicația Follow the Money.

Suspectat de implicare în afacere este și Nuno WM, un fost asistent al europarlamentarului italian Fulvio Martusciello.

Nuno WM a fost arestat în Franța pe 13 martie și a acceptat extrădarea în Belgia. Avocatul său a declarat că „neagă acuzațiile” și că va oferi explicații doar în fața judecătorului de instrucție, menționează ftm.eu.
Cum ar fi funcționat schema de mituire?

Procurorii belgieni susțin că două firme apropiate lui Ottati au folosit facturi false pentru a transfera bani de la Huawei către conturile lor bancare din Portugalia.

De aici, o parte din bani ar fi ajuns la Nuno WM, care ar fi fost responsabil de redistribuirea lor către gruparea de lobbiști. În total, din banii Huawei transferați în Portugalia, Nuno WM ar fi primit 45.950 de euro.

Jurnaliștii de la Follow the Money (ftm.eu) spun că au dovezi că europarlamentarul italian Flavio Martusciello, unul dintre semnatarii scrisorii de susținere, ar fi primit 6.700 de euro din acești bani.

Din documentele din anchetă consultate de Politico.eu reiese că: „O sumă de 15.000 de euro a fost oferită autorului scrisorii 5G, în timp ce fiecărui cosemnatar i s-au oferit 1.500 de euro”.

Dar de unde a plecat totul?
Proiectul legii anti-Huawei din România, epicentrul scandalului de mită

În septembrie 2020, compania Huawei a trimis Comisiei Europene o scrisoare în care reclama că două dintre țările membre al UE, România și Polonia, pregătesc o legislație privind securitatea 5G, care vizează excluderea Huawei pe baza originii geografice.
https://www.ftm.eu/articles/huaweis-eu-bribery-scheme-exposed

COPIII LEGIUNII

Fragment din memoriile lui Ilie Tudor, (tatăl rapsodului Tudor Gheorghe), legionar până la moarte.

În dimineaţa aceea de mai 1937, grupul nostru de copii, strânşi lângă un tânăr slăbuţ cu ochelari cu ramă groasă, urca în trenul Craiova — Bucureşti, cu o destinaţie precisă. Eram 16 copii din judeţul Dolj, de la ţară, cu cămăşuţe lungi şi câţiva cu pălării de paie, vioi, dar stingheri, supravegheați de comandantul legionar avocat Bartolomeu Livezeanu, însărcinat de Căpitan cu ducerea la îndeplinire a circularei emise cu o lună în urmă, privind organizarea comerţului legionar. Această circulară prevedea: „Pentru salvarea comerţului românesc, şefii de sectoare şi din organizaţiile de la sate vor alege copii de peste 14 ani, din Oltenia mai ales, cu care să formăm viitorii comercianţi români…”. Iată-ne, dar, la fereastra vagonului elegant. Cine mai văzuse un compartiment cu scaune de piele, cu arcuri moi? Stăteam retras şi îl ascultam mirat şi curios pe tânărul acesta cu ochelari:
— Îl veţi cunoaşte pe Căpitan. Veţi vedea clădiri mari şi frumoase, şi alți copii ca voi, din toată ţara. La început o să fiţi copii de prăvălie şi veţi învăţa tot ce trebuie în vederea formării voastre.
În Bucureşti ne-a copleşit totul: forfota străzilor, clădirile pe care le văzusem doar în cărţile de şcoală, îmbrăcămintea oamenilor… Ne-am oprit în strada Gutenberg 3, într-o curte pavată cu pietriş mărunt, cu un gard de fier verde, unde forfoteau o mulţirne de tineri. Eram acolo 70 de copii din toată ţara, în curtea casei Generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul. Ne-a luat în primire o fată, înaltă zâmbitoare, care ne-a spus:
— De acum înainte, eu sunt mama voastră.
Era atât de caldă şi de atrăgătoare încât am iubit-o din prima zi. Se numea Nicoleta Nicolescu. * La început am fost învăţaţi cum să ţinem furculiţa, cuțitul. Cum să stăm la masă. Din primele zile s-a început pregătirea noastră în vederea formării ca viitori oameni, comercianți români, cu o morală legionară, creştină, cu un comportament corect. În săptămâna care a urmat am fost echipați cu treninguri şi ghete noi, dăruite de marele industriaș D. Mociorniţă, simpatizant al Mişcării. Într-o dimineaţă am fost aranjaţi pe două rânduri, după înălțime. Eram printre ultimii 10. De pe scări a coborât un grup de tineri. În mijlocul lor, un bărbat cam la 35 de ani, înalt, cu părul răvăşit de vânt, cu o figură parcă cioplită din piatră, frumos şi impunător, a trecut cu pasul rar printre noi, privindu-ne pe fiecare în parte. Pe măsură ce înainta, faţa i se însenina şi un zâmbet duios i se întipărea pe figură.
— Demult nu l-am mai văzut pe Căpitan aşa de vesel! — i-a şoptit Nicoleta inginerului Horodniceanu, şi el un fruntaş al Legiunii.
Căpitanul a trecut prin fața noastră. A ales 12 dintre noi, printre care şi eu. Şi am plecat la Carmen Sylva. A venit cu noi şi Nicoleta. A trecut peste o jumătate de veac de când copilul de la ţară se minuna de ceca ce i se întâmplase şi i se înregistrase în memorie şi în inimă pentru toată viaţa. Amintiri care nu s-au şters, în pofida sălbaticei prigoane care a bântuit peste toată suflarea românească, atâta amar de vreme. Bunicul de azi are nepoți studenţi, care se miră cum „tatae ăsta” cărunt şi chel a păstrat în tainiţele sufletului său atâtea întâmplări minunate de care ei nu au auzit. Îşi amintesc câteodată, plini de bucurie, cu câtă dragoste şi emoție, în serile lungi de iarnă, în basmele cu care-i adormea, le înfăţişa un Făt-Fru-mos care, urcând pe munţi de suferinţă, ori străbătând păduri cu fiare sălbatice, înfrângea zmei şi balauri, viteaz şi neînfrânt. Adeseori începea aşa:

Spune legenda că a fost o țară
Cu holde de aur şi cer fermecat,
Cu freamăt de codri şi murmur de ape,
Cu sfinte troițe la uliţi de sat…

URLĂ DUŞMANII

Plouase de cu seara şi aleile așternute cu pietriș mărunt dintre corturile aliniate pe plaja de la Carmen Sylva străluceau umede în splendoarea unui răsărit de soare ce ieşea imens şi roşu din mare. Cortul Căpitanului avea în față o copertină de 2 metri, sub care lucra. Scria până târziu în noapte, iar când ne trezeam noi, dimineaţa, îl vedeam tot acolo unde-l ştiam de cu seara. Era în curs de redactare volumul al II-lea din cartea Pentru legionari, pe care nu ştiu dacă îl va fi terminat… După fuga de înviorare — alerga cu noi — până la apă şi înapoi, vreo 500 de metri, treceam la lucru, fiecare unde era repartizat. Cortul nostru fusese fixat lângă cel al Căpitanului, el hotărâse aşa. In seara precedentă restaurantul fusese ticsit şi era destulă treabă. Pe la ora 11, ne întâlnisem cu un grup de studenţi proaspăt sosiți în tabără, care încercau să înveţe un cântec adus atunci de la București. Se chema „Răzbunare”. Căpitanul s-a apropiat de grup. Se bronzase. Avea un corp frumos, atletic, înalt, suplu, cu figura aceea inconfundabilă, ce ne era atât de dragă. A ascultat, a fredonat cu noi, iar la sfârşitul cântecului s-a încruntat nemulțumit şi a zis:
— Nu-mi place, camarazi! Melodia este splendidă, cuvintele însă… Răzbunare… Ce e aia? Răzbunarea este a lui Dumnezeu. Noi parcă vorbeam de iubire, de dragoste creştină. Nu?
Şi după o pauză mică:
— Ştiţi „Urlă duşmanii”?
— Da, Căpitane!
Eram vreo 30 de persoane care, alături de el, risipeam în clarul dimineţii frumuseţea cântecului legionar care-i plăcea lui îndeosebi. Redau din memorie:

Urlă duşmanii în cărare
Și-şi arătă-n rânjet colții,
Noi păşim cu nepăsare
Și voioşi în calea morţii.

Las’să urle, las’ să geamă
Și să drapăne cu gheara,
Nouă nu ne este teamă
Atunci când ne cheamă Ţara!

Un gând sfânt pe noi ne strânge
În a jertfelor echipă:
Pentru cel flămând, ce plânge,
Ne jertfim în orice clipă.

Pentru gloria legionară
Înfruntăm mereu duşmanul,
Jertfim totul pentru Țară
Când ordonă Căpitanul.

Tinde spada, Căpitane!
Inimi de viteji aşteaptă
Să pornească milioane
Pentru lupta ta cea dreaptă!

Entuziasmul era ca un vulcan. Mai ales că la versul „Tinde spada, Căpitane!” toţi îl priveam. A clipit des şi s-a depărtat tăcut spre apă. A luat-o la fugă şi a plonjat suplu în valuri. Era un înotător excelent. A făcut un ocol şi s-a dus în Jos, unde s-a amestecat cu mulțimea de pe plajă. Pe seară se înnourase. Lângă şevaletul aşezat în faţa cortului, o fată drăguță şi înaltă, cu pensula în mână, se plimba nemulțumită în sus şi în jos. Căpitanul a săltat capul şi a întrebat-o: — Cum mai merge?
— Ochii! Ochii, Căpitane! Nu pot să-i redau! Nu pot!
EI a zâmbit şi a ridicat privirea spre ea.
— Poftim! Ieri erau verzi şi acum au reflexe albăstrii! Cum să fac?
A privit-o dintr-o parte, amuzat.
— De când ne cunoaştem, Nicoleta?
Pe ea parcă o răcorea un zefir. Era una dintre sutele de studente care şi-ar fi dat viaţa pentru el. Ceea ce a şi făcut până la urmă. Dar să nu anticipez. Între timp au venit doamnele Elena Codreanu şi Iridenta Moţa (sora Căpitanului) şi au plecat toţi patru. Ea li s-a plâns, glumind, de necazul nereuşitei sale, apoi s-a îndepărtat râzând.
După plecarea lor, ne-am uitat şi noi la pânza din care se desprindea, clară, imaginea Căpitanului, aşa cum îl văzusem cu o clipă înainte şi cum îl ştiam. Nouă ni s-a părut tabloul deosebit de frumos. Şi ochii! Ochii Căpitanului nu erau nici verzi, nici albaştri, ci aşa cum îi ştiam; cu reflexe de oţel, când sencrunta; calzi şi blânzi, când vorbea cu noi.
Peste câteva zile „pictorița” terminase tabloul şi-şi strângea pensulele şi culorile. Căpitanul tocmai venea.
— Gata?
— Gata, Căpitane.
— Eşti mulțumită? Îţi place?
Nu ştiu ce i-a răspuns, dar după salutul reglementar i-a întins mâna, a luat-o părinteşte de după umăr şi s-au îndreptat spre grădina restaurantului nostru.
Nicoleta! Eroina care în timpul prigoanei a fost arsă de vie în crematoriu de către zbirii puterii acelei vremi. Poate că atunci, în acele clipe tragice, ochii Căpitanului erau îndreptaţi către ea, încurajând-o.

Putem comenta de China cat vrem, putem acuza propaganda in dreapta si in stanga pina se schimba banii, dar realitatea ne bate. Asta e unul din nivelele la care au ajuns in unul din domenii: robotii umanoizi prezentati la gala Festivalului de Primavara din Februarie anul asta.
https://www.youtube.com/watch?v=R6T-Ea5CfRE

Dupa ce lumea si-a revenit din soc si a scuturat din cap, au intrat in domeniul negationismului ( „in denial” cum r spune americanii)…fie ca taranul din banc de la gradina zoologica, care se uita la girafa si repeta „asa ceva nu exista!”, fie scremandu-se sa argumenteze de ce acele inregistrari video ar fi fake, sau AI, sau orice ii facea sa doarma mai linistiti (desi fusese spectacol cu asistenta). Ei bine, 1000% nu e niciun fel de fake, pentru ca Friedrich Metz, al Germaniei cancelar, i-a vazut cu ambii sai ochi de curand.
https://www.youtube.com/shorts/ADL1_iNaAJc

Mai punem la socoteaza domeniul EV-urilor, in care China a castigat clar suprematia? Al hibridelor? Acum am inceput sa caut inoirea masinii. Nu stiu daca acum fac pasul la electrica, pentru ca nu sunt sigur cat de bine pusa la punct ar fi peste tot infrastructura de reincarcare, dar telul in principiu ar fi un Hibrid Plug In. Ei bine, la 30-35 de mii de euro, gasesc un SUV compact chinzesc, dotat lux, complet dotat dpdv al sistemelor de siguranta, Plug IN, aprox 350cp combinat, autonomie electrica nominala 120-140km (nerivalizata de niciun alt hibrid) si 8 (opt) ani garantie integrala. Vorbesc de MG, BYD, dau 40 si ceva de mii dac as trece la un WEY, din clasa de marime si dotare a unui BMW X5. Masina europeana, cu dotari similare, dar cu 2-3 ani garantie, mai pui 20 de mii ca popicu’
Iar in fata a asa ceva, Vestul nu are replica decat „uite piata libera, nu e piata libera!”. Adica tarife, taxe de import peste taxe de import samd. Bun, aici sunt afecatate EV-urile (cele integral electric), hibridele deoacamdata scapa.