Autor:
Câţiva prieteni şi cititori pacienţi ne-au reproşat că am scurtat prea de tot lista spectaculoasă (indicele îmbogăţit cu comentarii) a fostului arhivar al Securităţii, Cristian Troncotă, general, fost decan în Academia Naţională de Informaţii, şi completată evident cu contribuţia mai „suculentă”, dar discutabilă (vezi precizările referitoare la apartenenţele etnice) a profesorului sibian Corvin Lupu, specialist în Relaţii Internaţionale şi în Studii de securitate. E drept că lista era poate prea scurtă şi de aceea ne grăbim să o lungim cu câteva fişe la fel de „colorate”.
Competenţa arhivistică a profesorului Troncotă e greu de contestat. Pentru a lăsa să treacă sub semnătura sa asemenea „caracterizări”, generalul (în rez.) Troncotă se bazează fără doar şi poate pe documente, pe probe-beton. Curios e că nu le cere nimeni, iar împricinaţii par să fie şi ei de acord. „Este evident că autorii îşi asumă toate răspunderile juridice pentru afirmaţiile făcute în textele lor, care reprezintă mai degrabă atitudini civice ca rezultat al propriilor cercetări ştiinţifice” (Autorii, p. 14). Reamintim că Prăbuşirea mitului Securităţii. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad şi instituţia securităţii regimului comunist din România (Editura Elion, Bucureşti, 2018) a apărut în cursul anului trecut.
Iată deci lista lărgită, care însă nu cuprinde zecile de nume din indice ale unor generali sau ofiţeri de informaţii, politicieni, ziarişti şi cercetători lipsite de interes pentru publicul larg, nespecializat :
„Andreescu, Gabriel, profesor de fizică, devenit profesor universitar de Ştiinţe Politice, dizident anticomunist, soţul unei informatoare a Securităţii.”
„Anghelache, Constantin, colonel de Securitate la CIE, şef de unitate, nume conspirativ „Eftimie Gelu”.”
„Apostoiu, Dumitru, demnitar comunist în administraţia prezidenţială, conspirator anticeauşist.”
„Băcanu, Petre Mihai, jurnalist român, acuzat de legături cu serviciile secrete sovietice, a fost ocrotit de gen. Iulian Vlad.”
„Brucan, Silviu (Saul Brukner), evreu, membru al PCR de la 19 ani (1935), secretar general de redacţie al ziarului „Scânteia” (1944-1948), ambasador al României în SUA (1955-1959), ambasador al României la ONU (1959-1962), director al Radioteleviziunii Române (1962-1966), conspirator anticeauşist, membru al conducerii FSN.”
„Caramitru, Ion, conspirator anticeauşist, colaborator al Securităţii, actor, ministru al Culturii (1996-2000), director al Teatrului Naţional din Bucureşti (din 2005).”
„Cataramă, Viorel, ofiţer acoperit de Securitate, economist la Tehnoforestexport, director pentru Europa de Est al firmei BELCO-Belgia a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, din 1990 este preşedinte-director general al grupului de firme „Elvila”.”
„Cummings, Richard H., colonel, director al Serviciului de Securitate (protecţie) al posturilor de radio „Europa Liberă” şi „Libertatea” (1980-1995).”
„Cumpănaşu, Ion, ofiţer acoperit de Securitate, şef al Cenzurii (1973-1977), director general al AGERPRES (1977-1983), redactor-şef al ziarului „Scânteia” (1983-1984) şi preşedinte al Departamentului Cultelor (1984-1989).”
„Dinescu, Mircea, poet cunoscut pentru legături cu serviciile sovietice şi cu Securitatea, disident.”
„Iliescu, Ion Ilici Marcel, activist comunist de etnie ţigan, evreu şi român, ministru al Tineretului (1967-1971), secretar al CC al PCR (1971), prim-secretar al judeţului Iaşi (1974-1979), conspirator anticeauşist, preşedinte al României (1990-1996 ; 2000-2004).”
„Ioniţă, Ion, general de armată MapN, de etnie ţigan, ministru al Apărării Naţionale (1966-1976) şi viceprim-ministru al Guvernului (1976-1982), conspirator anticeauşist.”
„Iosif, Dan, colaborator al Securităţii, participant la evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la baricada de la Hotel „Intercontinental” – Sala „Ioan Dalles” – Restaurantul Pescăruşul şi din sediul CC al PCR.”
„Isărescu, Mugur, absolvent al ASE Bucureşti, ofiţer de Securitate, guvernator al Băncii Naţionale din 1990, prim-ministru în anul 2000, deţinător de proprietăţi şi valori.”
„Kostyal, Ştefan, evreu maghiar, general MapN, absolvent al Academiei Militare Superioare a MStM al URSS „K.M. Voroşilov”, cetăţean al URSS în secret, agent al GRU, conspirator anticeauşist.”
„Liiceanu, Gabriel, filozof, colaborator al Securităţii, propagandist post-decembrist.”
„Maior, George Cristian, diplomat militar, secretar de stat în MApN, director al SRI (2006-2015).”
„Mazilu, Dumitru, colonel de Securitate, profesor, diplomat la ONU, colaborator al CIA, prim-vicepreşedinte al FSN (1989-1990).”
„Mălureanu, Vasile, col. de Securitate şi gen. SRI (rez.), şef al Diviziunii pentru Apărarea Constituţiei.”
„Militaru, Nicolae (Lepădat), general-colonel MapN, agent al GRU, ministru al Apărării.”
„Negriţoiu, Mişu, absolvent al ASE Bucureşti şi al Facultăţii de Drept, lucrător în reţeaua comerţului exterior, director al unor societăţi controlate de Securitate, şeful agenţiei economice a României din New York şi şef al Biroului Comercial al României în Los Angeles.”
„Nicolae, Ioan, ofiţer de Securitate în Ministerul Comerţului Exterior, în domeniul exportului de îngrăşăminte agricole, în 2014 era cel mai bogat dintre români.”
„Pacepa, Mihai, gen. lt. de Securitate, adjunct al şefului DGIE/DIE (1972-1978), agent KGB, BND şi CIA, defector.”
„Patriciu, Dan Costache („Dinu”), arhitect, recrutat de Securitate şi trimis să-şi desfăşoare activitatea în Emiratele Arabe Unite, în 1990 i s-a dat întreprinderea de stat „Rompetrol” şi a fost promovat în politică, unde a realizat mai multe scindări ale mişcării liberale.”
„Păunescu, George Constantin, economist, ofiţer acoperit de Securitate, director al secţiei de import-export şi director al secţiei de valută din Ministerul Comerţui Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, implicat în devalizarea Băncii Bancorex.”
„Pleşu, Andrei Gabriel, colaborator al Securităţii, filozof, eseist, politician post-decembrist, ministru al Culturii (1989-1991), ministru de Externe (1997-1999), consilier prezidenţial (2004-2005).”
„Popa, Gică, general de justiţie militară, judecător militar în „procesul” soţilor Ceauşescu din 25 decembrie 1989, decedat în condiţii de suspiciune de crimă la 1 martie 1990.”
„Radu, Nicolae, comandor, agent sovietic, conspirator anticeauşist.”
„Răceanu, Mircea, diplomat român, trădător la americani.”
„Rădulescu, Gogu, înalt demnitar comunist, de etnie ţigan şi evreu, a susţinut tacit opoziţia faţă de Ceauşescu, în noaptea de 21-22 decembrie 1989 împreună cu gen. Vlad, i-a propus gen. Vasile Milea să-l aresteze pe Ceauşescu.”
„Stoenescu, Alex Mihai, subinginer de metalurgie, doctor în istorie, informator al Securităţii, autor de cărţi.”
„Tiajelnikov, Evgheni, ambasador al URSS în România în decembrie 1989.”
„Tismăneanu, Vladimir (Volodea Tismeniţki), evreu, profesor de ştiinţe politice în SUA, ideolog al regimului iudeo-capitalist şi al „corectitudinii politice” al sistemului politic în România.”
„Ursu, Ioan, fizician, academician, coordonator al programului nuclear al României, activist al CC al PCR, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, colaborator al conspiratorilor anticeauşişti.”
„Voican-Voiculescu, Gelu, agent al Securităţii, viceprim-ministru al României (1989-1990), ambasador al României în Tunisia (1994-1996).”
„Voiculescu, Dan, absolvent al ASE Bucureşti, între 1980 şi 1990 a fost director al Întreprinderii „Crescent” a Securităţii.”
„Voinea, Dan, ofiţer de Securitate la Direcţia a VI-a a Cercetări penale a DSS, apoi procuror militar, pucist în decembrie 1989, acuzator în „procesul” Ceauşescu, gen.mr. de Justiţie Militară, procuror-şef al parchetelor militare (1997-2000).”
„Watts, Larry L., istoric american, preşedinte al Comisiei de Reformarea Serviciilor Secrete din România (1992-2009).”
Teza principală a studiilor recente ale istoricilor Troncotă şi Lupu despre transformarea statului român comunist într-un instrument docil al Moscovei va fi, probabil, demonstrată şi consolidată. Dar, fără îndoială, agenţii principali ai Moscovei pot fi căutaţi în primul rând printre cadrele PCR şi abia apoi în armată şi în serviciile de informaţii. Iar în ultimii ani agenţii Rusiei trebuie căutaţi în serviciile de informaţii, în toate partidele politice, printre oligarhi şi miliardari, patroni de presă şi ziarişti, în lumea interlopă. Ca şi agenţii altor puteri. Pentru că sunt prea mulţi, se cam calcă pe bătături.
Atacul celor doi autori, Corvin Lupu şi Cristian Troncotă, la Iulian Vlad nu se susţine deloc, iar probele în favoarea fostului şef al Securităţii se găsesc chiar în anexele volumului (memoriile şi declaraţiile generalului din 1990, publicate aici chipurile pentru a sluji demonstraţia demolatoare). Iulian Vlad nu a fost în nici un fel de partea sovieticilor, cel puţin în timpul evenimentelor din decembrie 1989, ci, dimpotrivă, a făcut tot ce a putut (şi a reuşit !) pentru a evita masacrarea programată din exterior a 60 000 de români. Dar acesta e un subiect care merită să fie dezvoltat separat.
*
Nota redacției: Nu cunosc argumentele celor doi istorici privind vinovăția lui Iulian Vlad. Dar am și eu o obiecție majoră: Iulian Vlad este cel care a dat ordin să se deschidă ușa dinspre str Onești a Comitetului Central al PCR în ziua de 22 decembrie 1989, ora 12. Eram de față, lumea aștepta să vadă ce se întâmplă, nu era nici o presiune asupra ușilor de la CC și ne-am pomenit că acestea se deschid. Nu eram prea aproape să văd cine au fost cei care au intrat primii. După mărturia Anei Blandiana primii care au intrat a fost un grup de tineri cu aspect dubios, aduși în piață de un camion din care au coborît exact în faț intrării Onești.
Se pare că Iulian Vlad și Victor Stănculescu au acționat în contradictoriu, inițiativa lui VS de a chema elicopterul a dejucat varianta de scenariu a complotiștilor care prevedea uciderea familiei Ceaușescu prin linșaj, efectuat de „furia” oamenilor muncii intrați în clădirea CC. Ar fi fost o rușine și mai mare decât comedia jucată la Târgoviște, în ziua de Crăciun.
i.c.
Comenteaza