Am primit pe site acest text, sper să fie autentic. Că de interesant, este foarte interesant!

.
.

Ce înseamnă a fi evreu – Lev Tolstoi

„Ce înseamnă a fi evreu? Această întrebare nu este deloc atât de grea precum s-ar părea. Deci să ne dăm seama ce fel de fiinţă specială este evreul, pe care toţi guvernanţii şi toate popoarele, împreună şi fiecare în parte, l-au batjocorit, neliniştit, asuprit şi persecutat, pe care l-au călcat în picioare, l-au ars şi spânzurat – şi totuşi a rămas încă în viaţă.
Ce fel de fiinţă este evreul, care, cu absolut niciun preţ, nu s-a lăsat dus în ispită de niciuna din bunătăţile omeneşti pe care i le-au oferit asupritorii şi împilatorii săi, în mod permanent, ca să-şi schimbe şi să renunţe la credinţa sa proprie evreiască?!
Evreul este creatura sfinţită care a adus din Cer focul veşnic, cu care a luminat toată lumea. El este izvorul religios din care celelalte popoare au sorbit credinţa lor.
Evreul este pionierul culturii. Ignoranţa a fost mai mult combătută în Palestina de demult, chiar mai mult decât în Europa civilizată.
Mai mult: în acele timpuri sălbatice şi barbare, când viaţa unui om, ca şi moartea lui, nu aveau nicio valoare, Rabi Akiva s-a exprimat în mod official împotriva pedepsei cu moartea, care încă astăzi este privită ca o pedeapsă ce cadrează cu cultura cea mai înaltă.
Evreul este pionierul libertăţii. Chiar în acele timpuri străvechi, când omenirea era încă despărţită în două clase deosebite, în sclavi şi stăpâni, chiar atunci, de demult, legea lui Moise a interzis de a ţine un om în sclavie mai mult de şase ani.
Evreul este simbolul toleranţei cetăţeneşti şi religioase. “Să iubeşti pe străin şi pe cel din altă ţară”, porunceşte Moise, “căci tu însuţi ai fost străin în Egipt”. Aceste vorbe ne-au fost spuse într-o epocă atât de îndepărtată şi de sălbatică, în care principala ambiţie a raselor şi popoarelor consta în aceea de a se asupri unele pe altele, luându-i pe cei învinşi în sclavie.
În ce priveşte toleranţa religioasă, nu numai că credinţa evreiască este foarte departe de spiritul avid de dominaţie, care ar tinde să convingă pe aderenţii celorlalte religii să treacă la iudaism, ci dimpotrivă: Talmudul porunceşte rabinilor ca, atunci când cineva vine benevol la credinţa evreiască, să i se explice cu de-amănuntul ce fel de dificultăţi îşi poate atrage el prin această faptă şi să i se arate că şi pioşii celorlalte popoare vor intra în Rai. Cu o toleranţă atât de înaltă şi de ideală nu se pot lăuda nici măcar moraliştii timpului nostru.
Evreul este simbolul veşniciei. El, pe care nici progromurile, nici persecuţiile de mii de ani nu l-au putut distruge, el, pe care nici focul, nici sabia nu l-au putut nimici, el, care a fost primul care a rostit cuvântul lui Dumnezeu, el, care a fost atât de mult timp păzitorul profeţiei şi care a dat-o în primire restului omenirii – el nu poate dispărea. Evreul este veşnic ca şi veşnicia însăşi.”
(Din articolul lui L.N. Tolstoi: “În ce constă credinţa mea”)