CD
1.635 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.74.189

LEGEA INTERNAȚIONALĂ TREBUIE SĂ PUNĂ PE NETANYAHU ÎN PUȘCĂRIE
– Problema este că nimeni nu mai crede în ea

De Martin Jay – https://strategic-culture.su/news/2025/01/15/international-law-should-put-netanyahu-jail-problem-no-one-believes-in-it

Este probabil ca farsaCPI, CIJ și parodia dreptului internațional pe care se presupune că o susține să se încheie în curând – este unul din obiectivele majore si urgente a BRICS.

Vestea recentă conform căreia Irlanda va sprijini oficial procesul judiciar împotriva Israelului la Curtea Internațională de Justiție – CIJ, a primit cu greu câteva zile de jubilații, chiar înainte să apară știrile că la orice cauze aflate pe rol în Curtea Penală Internațională -CPI, decizile Curtii vor fi respinse de vetoul S.U.A.

Este important să cunoaștem distincția dintre aceste două instanțe internaționale. Prima, Curtea Internațională de Justiție – CIJ a fost înființată de ONU, SUA jucând un rol cheie, în 1946, puterile sale, în teorie, de a include guvernele de urmărire penală.

În schimb, Curtea Penală Internațională – CPI, care a fost înființată în 2001, are capacitatea de a urmări persoane pentru încălcarea drepturilor omului.
Pentru ca SUA să-și pună veto și acțiunile sale, trimite un mesaj foarte clar cuvântului: „nu poți să-l atingi pe Netanyahu”.

Ca Irlanda să se alăture unui număr mic de țări pentru a judeca guvernul israelian reprezintă un nivel simbolic de oprobiu și indignare din partea unui mic contingent de cetățeni occidentali, dar care nu ar trebui luat prea în serios.
SUA, care au contribuit la crearea CIJ, nu sunt membre ale acestei Curti, deci nu pot fi urmărite în justiție, în timp ce, teoretic, Israelul, care este membru, poate fi.

Dar dacă americanii sunt atât de nerăbdători să pună veto pur și simplu în cazul CPI împotriva lui Netanyahu, este greu de crezut că va permite CIJ să se apropie chiar și de a urmări guvernul israelian.
Cele două cazuri ridică însă câteva întrebări importante.
În primul rând, există cu adevărat dreptul internațional?

Și dacă există, pe cine protejează? Dacă mantra este ca paranteza pe care jurnaliștii o adaugă la așa-numita „ordine mondială bazată pe drepturi” – și anume că Occidentul are dreptul de a-și schimba propriile reguli in mers atunci când consideră de cuviință să se protejeze – atunci este probabil ca farsa CIJ și parodia dreptului internațional pe care se presupune că o susține se vor încheia în curând.

Multe țări din Sudul Global si in special BRICS vor urmări aceste cazuri și vor pune întrebări pertinente despre aceste două instanțe și vor pune sub semnul întrebării validitatea și rolul lor.
Sunt ele doar instrumente ale imperialismului occidental?

Și dacă da, cât timp mai au? La un moment dat, va exista un strigăt din partea țărilor din Sudul Global care doresc să-și formeze propriile instanțe internaționale.
BRICS-ul lupta si el pentru desfiintarea dreptului de veto atribuit selectiv si inechitabil doar unor state membre ale Consiliului de Securitate al ONU.
O mare parte din atenția mass-media în ultimul timp a fost dedicată posibilei arestări a lui Netanyahu, având în vedere că CPI are un mandat de arestare emis pentru el. ICJ a dat deja mandat CPI impotriva lui Netanyahu.

O mână de țări au comentat că ar fi arestat dacă ar călători în țările lor, dar neputința CPI și rolul său opac în dreptul internațional a fost evidențiată de propriii săi membri care au respins hotărârea acesteia.
Yanis Varoufakis, un economist și iubit al mass-mediei, care a fost ministru de finanțe al Greciei, a postat pe Twitter: „Dreptul internațional a murit oficial, de mâna Occidentului: premierul polonez a declarat că se va asigura că mandatul de arestare al Curții Penale Internaționale pentru arestarea lui Netanyahu va fi ignorat. când vizitează Polonia. Între timp, Congresul SUA a impus sancțiuni oficialilor ICC”.

Și astfel, dreptul internațional este în cel mai bun caz o farsă și doar un instrument pentru imperialismul occidental, în cel mai bun caz, atunci când SUA trebuie să-l folosească din când în când.
Deși este adevărat să spunem că dreptul internațional a fost cel care l-a îndemnat pe Obama să scoată soldații americani din Irak în 2011, temându-se de sute de cauze în justiție împotriva forțelor sale, este, de asemenea, adevărat să spunem că Clinton a înlăturat dreptul internațional atunci când a cerut Atacurile aeriene ale NATO împotriva sârbilor în vara anului 1995.

În plus, dreptul internațional este ignorat de SUA în Siria, unde se presupune că are peste 1.000 de trupe ce încă staționează acolo în principal în nord, protejând o regiune pe care o jefuiește și o jefuiește furând petrol și vânzându-l pe piața internațională Israelului pentru un cântec.

Este corect să spunem că dreptul internațional este în cel mai bun caz un mit și, în cel mai rău caz, un concept efemer, care este menținut valabil de marea majoritate a țărilor din Sudul Global care permit SUA să mențină fantezia vie.
Multe tări africane ar putea observa că majoritatea țărilor din Uniunea Africană sunt membre ale CPI, care ar putea proteja tiranii de tentativele de lovituri de stat din partea tiranilor vecini, în timp ce cel mai mare tiran dintre toate – America – râde de toti.

Dreptul internațional este trucul murdar al Americii cu care îi joacă pe toți ceilalți. Este fantoma evocată în cameră când vecinii se reunesc pentru un pic de distracție cu tabla Ouija, pisica neagră din camera neagră, așezată pe scaunul negru. Asta nu există cu adevărat. Dar atunci când o face, pe scurt, este pe cheltuiala tuturor, cu excepția americanilor și a maniacilor genocizi care se aliniază la hegemonia sa.

Martin Jay este un jurnalist britanic cu sediul în Maroc, unde este corespondent pentru The Daily Mail (Marea Britanie), care a raportat anterior despre Primăvara Arabă acolo pentru CNN, precum și pentru Euronews. Din 2012 până în 2019, a avut sediul si în Beirut, unde a lucrat pentru o serie de media internaționale, inclusiv BBC, Al Jazeera, RT, DW, precum și a raportat independent pentru Daily Mail din Marea Britanie, The Sunday Times plus TRT World. Cariera sa l-a determinat să lucreze în aproape 50 de țări din Africa, Orientul Mijlociu și Europa pentru o serie de titluri media importante.