Daca ai inteles acest articol ti-ai salvat singur viata!
Articolul acesta va poate salva viata:
„Vindecă-te de cancer … în trei săptămâni”
Articolul acesta se doreste să fie cât mai explicit şi cât mai scurt si la obiect.
Ştiinţa din spatele acestei maladii „de speriat” e una foarte simplă si dovedeste ca
mereu avem de invatat, constientizat mai ales.
Corpul fizic
e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă).
Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia
toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de
detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.
EXEMPLU:
un nou-născut pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i
se schimbe scutecele.
1
Exact la fel e şi cu celulele noastre.
Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta
„uleios”, limfa, şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o
problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea
sângelui de către inimă. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică –
mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Sistemul limfatic începe să se mişte,
toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le
elimină foarte uşor atunci cand ne miscam alert. Creierul nostru, pancreasul,
ficatul, pielea, tot corpul uman….. e ”o grămadă” de celule.
Sângele:
are un ph de 7,35 – 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână ! În aproximativ
patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de
situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta.
Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele CEL MAI PUTIN.
Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar
preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult.
Proteina animală induce o aciditate şi mai mare.
Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate,
cafea) induc sângelui o aciditate extreme de mare!
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35;
dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru
(calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la
slăbirea densităţii osoase.
Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în
patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele
alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru.
Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin?…..
Aruncă toată aciditatea pe celule!
Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi .
Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen),
fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii numite şi „uzine energetice”,
deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei.
Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este
înmagazinată în moleculele de ATP.
Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial -, care conţine
informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi
fructoza fiind esenţiale!
………………………………………………………………..
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o
pe celule. Celula sănătoasă devie astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul
este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori
să se transforme, la fel cum am educa un copil.
De obicei se transformă (ajunge un talhar sau politician, totuna:) şi devine o
celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască întrun mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie (ciordeli,
2
speculatii, parazitarea celorlalti semeni, adica cancer social).
Aceasta este celula canceroasă.
Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de
celule canceroase, zilnic, în corp si in parlament.
Sistemul imunitar
3
şi globulele albe le distrug, însă (mai face doamnedoamne curatenie).
În cazul acesta, se ridică întrebarea: „Atunci, de ce cancerul face aşa mari
ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar (cum ar fi
constitutia si implicit justitia si organilii ei) şi de globulele albe proprii?” Aici e
partea interesantă celulele au o inteligenţă proprie (nu e cazul romanilor:).
Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe
şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu
nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste,
adica un fel de lup in blana de miel, nu pierdeti ideea cu politicul, veti intelege
perfect cum e cancerul individual si social totodata) şi astfel, sistemul imunitar
nu vede ce e înăuntru.Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură.
Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă
sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard,
profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol
publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase
şi anumite celule prembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există
nicio diferenţă.
Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice.
Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea
viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de
accident).
Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste)
seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în
primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce?
Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de
sarcină, producând o enzimă numită „tripsină”. Şi se pare că această enzimă
opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte
lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă,
împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de
mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese
(se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se „ascunde” acolo, declanşând imediat
durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ”parazit”)
Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva:
digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi
mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul
slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, … deci cum va mai
putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de
sistemul imunitar?…
Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de
”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au
nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu
aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul „cancer în faza I”.
Dacă în aceşti zece ani ţinem câtev posturi în care să nu mâncăm, o perioadă,
nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera
învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele
albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post,
Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici si nu ştim aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase! Foarte bine,
până aici…. Omoară, însă, şi celule sănătoase! Haideţi să trecem cu vederea
aceasta…… Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULEE ALBE! Dupa prima
şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă,deci nu ne mai putem baza pe
sistemul imunitar.
Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu.
În multe fructe şi legume există nişte ”coloranţi”. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte
otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase.
¾ Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent,
¾ urmat de colorantul roşu şi
¾ de cel galben.
Să vedem modul de funcţionare ! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi
produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie (ciordeala cum spuneam mai
sus), deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute vom
alimenta celulele canceroase cu acest zahăr.
Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu
consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi
vor muri pe capete.
Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două.
Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte
toxic.
Aceasta otravă trebuie scoasă cumva din organism.
Aici intervine sistemul limfatic!!
Există două alimente care pun în mişcare limfa:
lămâia şi echinaceea. Consumul a
¾ 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a
¾ 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea
sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va
duce în ficat.
Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în
colon şi aşteaptă să fie eliminată.
4
Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi
otrava şi o va reintroduce în ficat.
Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.
Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi
să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic.
Clismele cu cafea, exact asta fac !
Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă
un boost de energie – stimulată!! -,
dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila
(cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua
în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism.
Acesta este ciclul:
• 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi
• 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa,
celulele canceroase.
• Apa cu lamaie şi echinaceea duc – prin mişcarea limfei otrăvurile în ficat,
• iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai
repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.
Iar acum, în încheiere, o părere personală – dacă vreţi, o credinţă a mea :
TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE
ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ !
După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii – care, în
sine însele, sunt pentru a „omorî” trupul (pe lângă celulele canceroase sunt
omorâte și celule sănătoase) – şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă
oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin „medicamentele” Lui: pentru SUFLET –
credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP – plante şi fructe vii.
În multe cazuri, prin binecuvântarile lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcţioneze
şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de
ură,
invidie -mai ales-,
neiertare-mult, mult, mai grav-,
gelozie,
frici …
stil de viaţă şi
alimentaţie necorespunzătoare.
Dumnezeu vindecă sufletul ruinat … şi salvează şi trupul – de multe ori, şi mai
ruinat -, restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane …
Condiția este, El nu poate reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți
refaci, mai intâi, sufletul !
S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative
5
acidifică sângele şi
pot aduce un dezechilibru în metabolism.
Nu uita, planul Lui funcționează astfel:
VINDECAREA TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI (prin minte,
intelegere, constientizare)!!!
(sa-i dea Dumnezeu sanatate cui l-a scris
si tuturor celor care l-au transmis mai departe)
Doamne ajuta!
6
„Celulele au o inteligenta proprie (nu este cazul romanilor)”. Ha, ha. ha ! Este buna poanta si de aceea nu ma deranjeaza ca roman.
„Brainstorm” – „furtuna creierului” – agitarea creierului. metoda stiintifica si eficienta folosita de maestrul Coja in postarea pe website a unor teorii absurde, monstruos de simplificate etc.
Am cazut si eu victima metodei folosite de magistrul Coja si am reactionat ca intepat la trufasul „articol” postat mai sus, cu traducerea unui articol interesant si facut petru nivelul general de comprehensiune, din Global Research – Cercetarea Globala/Globalizarii …
CD
ANALIZA MICROBIOMULUI ȘI A VIROMULUI
Partea I
Specia noastră este modificată genetic”: Marșul umanității spre dispariție?
De David Skripac
Anul acesta marchează un moment de cotitură important în istoria omenirii.
Pentru prima dată de când a început civilizația umană, specia noastră este modificată genetic. Producătorii de vaccinuri au făcut acum posibil ca genomul uman să fie permanent modificat – și relația omenirii cu natura sa schimbat pentru totdeauna – prin intermediul unei injecții farmaceutice experimentale care este denumită în mod fals „vaccin”.
Având în vedere acest eveniment definitoriu, cred că trebuie să aruncăm o privire sobră asupra motivelor și actelor care restructurează umanitatea așa cum o știm.
În același timp, trebuie să examinăm tratamentul nostru din ce în ce mai distructiv față de lumea naturală.
Pentru a investiga numeroasele variabile care grăbesc dispariția umanității și sabotează rolul nostru unic de administratori ai pământului și miliardele sale de specii de plante și animale, am împărțit acest studiu în patru părți principale, care vor apărea ca articole separate:
În partea I: MICROBIOMUL ȘI VIROMUL, vom descoperi că înotăm literalmente într-un ocean de informații genomice care au fost esențiale pentru ca viața să înceapă și să înflorească pe acest pământ prețios și care încă încearcă să ajute toate speciile să supraviețuiască. Matricea organismelor care alcătuiesc microbiomul a construit un flux informațional viromic care a permis adaptarea și biodiversitatea să apară pe planetă. Și același flux informațional viromic este responsabil pentru construirea speciei umane. ” La inceput a fost Cuvantul”
În partea lI: RĂZBOIUL NOSTRU ÎMPOTRIVA NATURII, vom explora modul în care propriul nostru comportament nesăbuit distruge mediul, îndreptându-ne astfel spre a șasea extincție în masă. Prin aceasta vreau să spun, voi acoperi catastrofa reală de mediu si nu cea finanțate miliardari: „încălzirea globală / schimbările climatice” farsă inițiată de Clubul de la Roma și în continuare promulgate de Forumul Economic Mondial (WEF).
În partea a III-a: CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 2020, vom examina modul în care această adevărată devastare a mediului a contribuit la „pandemia” care a fost lansată în 2020, care a dus la injecții experimentale în masă de substanțe necunoscute în „subiecții” umani în 2021 și care nu are un scop previzibil.
(Am pus „pandemia” în ghilimele din cauza caracterului său fraudulos. Într-adevăr, este descris mai precis și mai adecvat ca un plandemic, un scamdemic, o pseudo pandemie sau orice alt termen care indică fals.)
În partea a IV-a: RĂSPUNSUL NOSTRU, vom analiza răspunsul iresponsabil și irațional al majorității oamenilor de pe planetă la această așa-numită pandemie.
Părțile II, III și IV vor fi publicate mai târziu de Global Research, traduse si postate pe “I Coja” website.
MICROBIOMUL
Microbiomul (derivat din cuvintele grecești micro, care înseamnă „mic”, și biotikos, care înseamnă „aparținând vieții”) este un ecosistem masiv format din trilioane de microorganisme. Incredibil, aproximativ 40.000 de specii de bacterii, 300.000 de specii de paraziți, 65.000 de specii de protozoare și între 3,5 milioane și 5 milioane de specii de ciuperci locuiesc în mediul din jurul nostru și trăiesc în sau pe corpul uman. Această lume complexă a microorganismelor secretă continuu o mare de viruși, care servesc ca o rețea de comunicare pentru bacterii, paraziți, protozoare și ciuperci.
Și, așa vom descoperi în scurt timp, acești viruși au fost întotdeauna aici pentru a ne ajuta, nu pentru a ne împiedica. Cu alte cuvinte, ele sunt afirmarea vieții, nu inducerea morții.
Iată un indiciu al intricației microbiomului, diversitatea incredibilă, și dimensiunea infinitezimală: Numărul de gene în regnul fungic este de cel puțin 125 trilioane! Genomul uman, prin comparație, constă din doar 20.000 de gene. O muscă de fructe are 13.000 de gene, un purice 31.000. Astfel, din punct de vedere al complexității genetice, genomul uman are doar un mic fragment de informație genetică în comparație cu vasta lume a informațiilor genomice conținute în microbiom.
Un aspect fascinant al microbiomului este rețeaua sa de comunicații simbiotice, care permite transmiterea informațiilor proteice de la un microorganism la altul.
De exemplu, rețeaua micelială (o matrice de filamente albe fine) în ciuperci permite ciupercilor să comunice între ele pe distanțe care se pot întinde până la câțiva kilometri. Aceste structuri miceliale sunt capabile să transfere resurse minerale și proteice mai mult de un kilometru. Ele folosesc energie luminoasă și electroni care curg prin căile din sistemul solului. În acest fel, microbiomul ajută plantele și alte forme de viață multicelulare să înflorească. Nu este o exagerare să numim rețeaua micelială din regatul fungic literal „reteaua nervoasa” a planetei. De altfel, toate organismele mici, inteligente care alcătuiesc microbiomul sunt alimentate de energia biofotonică a soarelui.
Greu de înțeles, cel puțin 1,4 cvadrilion de bacterii și 10 cvadrilion de ciuperci trăiesc în interiorul corpului uman. Numai în colonul uman sunt celule de 3,8 x 1013bacterii. Fiecare organ din organism, inclusiv creierul, are propriul microbiom. Scopul bacteriilor și ciupercilor din corpul nostru este de a ne hrăni și hrăni celulele, menținându-ne sănătoși și în echilibru cu microbiomul mai mare care ne înconjoară.
THE VIROME
Viromul este lumea imensă în care există mesagerii Mamei Natură. Acesta este compus din trilioane de virusuri produse de bacterii microbiom menționate mai sus, paraziți, protozoare, și ciuperci.
Corpul uman adult mediu conține 1 la puterea1015 viruși. În schimb, în aerul care învăluie pământul există 1 la puterea 1031virusuri; în solul pământului există 2,5 la puterea 1031 viruși; și în oceanele pământului există 1,2 la puterea 1030virusuri.
Pentru a oferi o perspectivă asupra acestor numere uimitoare, 1 x 1031 este de 10 milioane de ori mai mare decât numărul de stele cunoscute din întregul univers.
Pur și simplu, un virus este un vehicol cu o informație genomică, fie ADN, fie ARN, înfășurată într-un plic proteic. Firele mici de proteine care ies spre exterior de pe suprafața exterioară a plicului proteic al unui virus se numesc proteine spike.
Virusurile nu sunt organisme vii. Ei nu produc propriul combustibil. Ei nu au nici un metabolism pentru producerea de energie. Și nu se pot reproduce.
Virusurile călătoresc la nivel global, deasupra stratului de graniță atmosferică, de milioane de ani, cu mult înainte ca mașinile pentru transportul aerian să fie inventate. Codurile lor genetice au acoperit pământul pentru eoni, creând biodiversitate și permițând adaptarea în întregul ecosistem.
Prin adaptare, vreau să spun că virușii caută întotdeauna să-și adapteze codurile genetice în scopul de a crea o sănătate rezilientă la toate schimbarile fizico-chimice si de climat, în toate formele de viață ale planetei.
Este ridicol să sugerăm că, pentru a călători dintr-o regiune a globului în alta, un virus trebuie să sară într-un avion, așa cum incearca sa ne faca să credem Divizia de Cercetare a Securității Naționale a RAND.
Mai mult, virusurile – inclusiv coronavirusurile – nu vin în valuri și apoi dispar fără urmă, ci doar pentru a reapărea miraculos mai târziu în același loc sau altul. În schimb, virușii nu pleacă niciodată, nu expiră niciodată. Ei locuiesc în fiecare element din mediul din jurul nostru. Pe scurt, ele sunt omniprezente și mereu prezente.
Relația noastră cu a particularii se poate schimba ca o consecință a acțiunilor noastre dăunătoare față de natură. Ori de câte ori oamenii otrăvesc și poluează aerul, solul și apa, ei creează un dezechilibru între umanitate și virom – un dezechilibru care ne poate face să intrăm în dezechilibru cu un anumit virus.
Din păcate, regimul de medicină alopată, pe care plutocrații John D. Rockefeller și Andrew Carnegie l-au forțat asupra celei mai mari lumi cu Raportul Flexner din 1910, are încă un segment mare al comunității științifice care crede că bacteriile, ciupercile și virușii sunt dușmanul nostru.
Fundamentul schemei de medicină alopată a lui Rockefeller este teoria germenilor eronată a lui Louis Pasteur, care susține că microorganismele exterioare, ar fi bacteriile și virușii, atacă, invadează și infectează organismul, provocând astfel boli.
Virome umane normale: Studiul din 2017 constată ca HIV, hepatită și multe alte virusuri sunt continuu prezente la oameni.
Cea mai mare parte a lumii occidentale îl creditează pe Pasteur (1822-1895) jucând un rol fundamental în stabilirea a ceea ce numim „medicina modernă” – o paradigmă care trasează originea fiecărei boli la un singur germen.
Fără teoria lui Pasteur, majoritatea medicamentelor moderne nu ar fi niciodată produse, promovate sau prescrise – un fapt care explică de ce unitatea medicală de astăzi și industria sa farmaceutică codependentă refuză să-și recunoască defectele sau să se ridice la ineficiența lor.
În schimb, „teoria terenului”, care a fost inițiată de Claude Bernard (1813-1878) și construită mai târziu de Antoine Béchamp (1816-1908), susține că terenul – adică mediul intern al corpului – și nu un germen extern ne determină sănătatea sau lipsa acestuia. Ceea ce Béchamp a numit „teren” este foarte aproape de ceea ce medicina modernă a numit acum sistemul imunitar înnăscut.
După vom vedea în paragrafele următoare, Béchamp a fost cu siguranță pe drumul cel bun în descoperirea modului în care corpul uman interacționează cu adevărat cu mediul exterior.
Spre deosebire de Pasteur, Béchamp a avut o pregătire academică în domeniul științei medicale si nu in chimie. El credea că boala este un rezultat biologic al schimbărilor care au loc în organism atunci când procesele sale metabolice devin dezechilibrate. Atunci când organismul se află într-o stare de dezechilibru, a susținut Béchamp, germenii devin simptome care, la rândul lor, stimulează mai multe simptome, ceea ce duce în cele din urmă la boală.
Deși Béchamp se îndrepta în direcția cea bună cu teoria sa a terenului/sistemului imunitar, tirania farmaceutică(Big Pharma de mai tarziu) dependentă de germeni a lui Rockefeller a prevalat, în mare parte datorită infuziilor substanțiale de bani, pe care Rockefeller și Carnegie le-au furnizat cu bucurie sub formă de granturi universităților, spitalelor și unităților de cercetare medicală.
Marile lor gesture „filantropice”, care au depășit cu ușurință 100 de milioane de dolari, le-au permis să influențeze politica întregii unități medicale americane și, în cele din urmă, a majorității națiunilor occidentale, orientându-le către un regim alopat exclusiv chimic.
Susțin în acest articol că, contrar a ceea ce ne învață medicina Rockefeller de peste o sută de ani, virușii nu sunt aici pentru a ne ataca celulele sau pentru a ne face rău în orice alt mod. Dimpotrivă, ADN-ul și informațiile moleculare genetice ARN conținute în virusuri sunt literalmente blocurile de viață de pe pământ.
Pentru a utiliza o analogie modernă, ne putem gândi la fluxul de informații al unui virus ca la o actualizare software care transportă inteligență moleculară importantă care poate fi încărcată, atunci când este necesar, în orice celulă a unui organism multicelular viu – inclusiv în oricare dintre cele 70 de trilioane de celule conținute în corpul uman. Celulele noastre reglează ce informații genomice noi sunt primite și ce informații nu sunt primite. Virusurile caută pur și simplu să se adapteze la celule în scopul de a crea o sănătate umană rezilientă. “UPDATE”
Un cuvânt aici despre sistemul imunitar. Există două tipuri de imunitate: înnăscută și adaptivă.
Sistemul imunitar înnăscut este mijlocul inițial și primar prin care corpul nostru interacționează cu un virus. Sistemul înnăscut ajută organismul să găsească un echilibru genetic cu fiecare nouă actualizare virală care îi este prezentată. Organismul nu trebuie să reproducă sau să reproducă noile informații virale după mai mult de 4 sau 5 zile de actualizări.
Sistemul imunitar înnăscut funcționează pe limite sănătoase în corpul uman,cum ar fi barierele fizice dintre intestin și sânge, sau pe vasele de sânge care reglează strâns mișcarea ionilor, moleculelor și celulelor între sânge și creier (denumită bariera hemato-encefalică) sau la nivel genetic din celulele noastre (cum ar fi proteinele mutagene din celulele noastre). De asemenea, sistemul imunitar înnăscut funcționează printr-o varietate de enzime, ar fi APOBec3A/3G și CAS9. Aceste
enzime sunt acum considerate centrale pentru imunitatea înnăscută.
Sistemul imunitar adaptiv este mijlocul secundar prin care corpul nostru interacționează cu virușii.
Sistemul adaptiv montează un răspuns extrem de specific la un virus prin utilizarea celulelor albe din sânge ale organismului, cunoscute sub numele de limfocite (celule B și celule T).
Celulele B sunt responsabile pentru eliberarea anticorpilor în sânge. Anticorpii sunt a doua metodă de interacțiune a organismului cu un virus după ce primește o nouă actualizare virală(informational) sau după ce dezvoltă un dezechilibru cu un anumit virus. Anticorpii sunt specifici, apărare țintită. De obicei, acestea apar pe scenă la 3 până la 6 săptămâni după expunerea inițială a organismului la un virus.
Pur și simplu, anticorpii acționează ca un echipaj de curățare, ajutând organismul să curețe virușii și bacteriile care nu mai sunt necesare. Între timp, celulele T sunt responsabile pentru stimularea celulelor B în a face anticorpi.
Pentru a înțelege cât de repede se adaptează corpul uman atunci când este expus la virom, luați în considerare un copil de șapte zile. El are 1 la puterea 108 particule de virus în doar un gram de fecale. Chiar dacă acel copil nu are capacitatea de a dezvolta anticorpi într-un stadiu atât de incipient al vieții, el se adaptează totuși instantaneu la aceste particule de virus, rămânând perfect sănătos.
În loc să dezvolte febră, el rămâne în echilibru stabil – homeostazie – cu viromul, atât microbian, cât și genetic. Numai acest fapt dovedește că nu interacționăm cu viromul prin sistemul nostru imunitar adaptativ, ci, mai degrabă, interacționăm cu acesta prin intermediul sistemului nostru imunitar înnăscut.
Care este cheia decolare de la aceste fapte? Pentru mine, decizia organismului de a lua informații genetice este un proces biologic extrem de complicat și controlat. Există numeroase moduri în care corpurile noastre rămân în echilibru cu marea uriașă de informații genetice pe care le respirăm și intrăm în contact cu fiecare moment al vieții noastre.
Deoarece un virus nu este un organism viu, sistemul nostru imunitar înnăscut nu poate ucide virușii și nici nu ar vrea. În schimb, așa am menționat mai sus, sistemul imunitar înnăscut pur și simplu intră în echilibru genetic cu un nou virus. Face acest lucru reproducând sau primind actualizări de la acel virus și răspunzând imediat la acea nouă încărcare virală.
Odată ce echilibrul genetic a fost atins, de obicei la 4 până la 5 zile după expunerea inițială la virus, sistemul nostru imunitar înnăscut refuză să primească actualizări suplimentare.
Din aceste fapte, putem concluziona că oamenii nu pot opri apariția unei „epidemii” și nici nu pot schimba traiectoria unei epidemii. Cu alte cuvinte, este inutil – de fapt, mai rău decât inutil: este dăunător – să încercați să verificați un virus întotdeauna util prin implementarea unui dispozitiv experimental de editare a genelor neaprobat, care este conceput pentru a produce un răspuns anticorp (altfel cunoscut ca un răspuns adaptiv al sistemului imunitar indus de injecție).
Acest model științific învechit este ilogic din punct de vedere biologic și nu poate funcționa niciodată. Acum știm că interferează cu sistemul nostru imunitar înnăscut frumos conceput, care este perfect capabil să gestioneze orice virus cu care putem dezvolta un dezechilibru temporar. (Exact modul în care dezvoltăm un dezechilibru cu un anumit virus, ar fi virusul HIV sau orice coronavirus, va fi explicat mai târziu în articol).
În plus, contrar narațiunii oficiale propagate de producătorii de vaccinuri și de agențiile guvernamentale de sănătate din întreaga lume, sistemele noastre imunitare păstrează o memorie a virușilor cu care corpurile noastre au interacționat și a genelor care au fost introduse în mod natural – la primirea unei noi actualizări virale – în celulele noastre. În sistemul imunitar înnăscut, de exemplu, enzima Cas9, care este responsabilă pentru scindarea excesului de ADN atunci când prea mult dintr-o încărcare virală este prezentată într-o celulă, este banca de date de memorie naturală care își va aminti ce model ADN a întâlnit.
În plus, înregistrările permanente păstrate de un sistem imunitar înnăscut sunt transmise generațiilor următoare de oameni, care, prin urmare, nu vor avea niciodată o reacție inflamatorie-inducătoare la un anumit virus. Chiar și în sistemul imunitar adaptiv, celulele B (sursa de anticorpi) și celulele T (stimulul celulelor B) oferă imunitate de durată.
Un studiu NIH prezentat de Centrul pentru Cercetare și Politică în Boli Infecțioase (CIDRAP) în 2008 a dovedit în mod concludent că imunitatea anticorpilor poate dura o viață întreagă. În acest studiu, un grup de oameni de știință, condus de Dr. Eric Altschuler, a colectat probe de sânge de la 32 de supraviețuitori – cu vârste cuprinse între 91 și 101 – ai pandemiei de gripă spaniolă din 1918.
De fapt, numele corect pentru această pandemie este Gripa Kansas – locul său de origine. Spre uimirea lor, oamenii de știință au descoperit că, aproape un secol mai târziu, toți participanții la studiu încă purtau anticorpii la aceeași tulpină de gripă.
Pe baza constatărilor acelui studiu vechi de 21 de ani, putem respinge propaganda pe care ne-a făcut-o mass-media mainstream și organizațiile medicale. Nu este adevărat că imunitatea naturală la virusul SARS-CoV-2 se poate uza la șase luni până la un an de la expunerea inițială. Și nu este adevărat că o injecție experimentală este singura modalitate prin care se poate ajunge la imunitate.
Astfel de afirmații nefondate sunt pur și simplu inventate pentru a promova agenda avarioasă a industriei farmaceutice și a celorlalți tehnocrați care operează în culise.
Concluzia: Puterea imunității naturale va depăși întotdeauna orice imunitate percepută la un virus despre care se spune că rezultă dintr-o injecție, indiferent dacă este experimentală sau aprobată de guvern.
Din punct de vedere biologic, toată viața de pe pământ este construită din secvențele genetice moleculare ARN și ADN conținute în viruși. Aceste virusuri sunt vehicole, sisteme de livrare genetică deosebit concepute, esențiale pentru inițierea și susținerea vieții pe pământ. De fapt, mai mult de 50% din cele 20.000 de gene moștenite de oamenii de astăzi au fost introduse cu milioane de ani în urmă în genomul mamiferelor de către aceste mici minuni ale naturii.
Cel puțin 8 la sută din aceste gene au fost inserate de retrovirusuri ARN similare retrovirusului HIV. (Un retrovirus este un virus ARN care introduce o copie ADN a genomului său în celula gazdă pentru a se reproduce.) La fel de interesant este faptul că, în urmă cu milioane de ani, actualizările retrovirale au jucat un rol cheie în apariția mamiferelor placentare.
Interesant este că un studiu din 2017 publicat de Institutul Național de Sănătate (NIH) demonstrează că mulți dintre noi purtăm retrovirusul HIV fără să știm măcar. În acest studiu, cercetătorii „au explorat date non-umane secvențiale de la secvențierea întregului genom” sângele a 8.240 de adulți care trăiesc în SUA și Europa- dintre care niciunul nu a fost stabilit ca având vreo boală infecțioasă. Ei au descoperit că 42 la sută dintre participanți au fost testați pozitiv pentru prezența a 94 de virusuri cunoscute. Aceste virusuri au inclus virusul HIV, virusul hepatitei B, virusul hepatitei C și virusul gripal.
Am fost instruiți de comunitatea medicală și de mass-media controlată de corporații să credem că virusul HIV ar trebui să predomine la persoanele care trăiesc în Africa Subsahariană. La urma urmei, ni se spune, 95 la sută din toate cazurile „HIV pozitive” provin din acea regiune a globului. Dacă ar fi așa, ne-am aștepta să vedem în alte regiuni foarte puțin HIV și o prevalență mult mai mare a, să zicem, hepatitei C sau gripei. Nu este așa: Este doar invers! De fapt, studiul din 2017 a constatat o prevalență de cinci ori mai mare a virusului HIV decât a hepatitei C și a gripei la cei 8.240 de americani și europeni asimptomatici. În mod uimitor, fiecare a fost in complet echilibru cu virusul HIV, chiar dacă niciunul dintre ei nu a călătorit vreodată în Africa.
Trebuie să concluzionăm din acest studiu că nu numai că lumea a înțeles complet greșit prevalența virusului HIV în toate colțurile globului, dar că teama noastră de el – și de virom în general – este complet nejustificată.
Având în vedere că multe organizații puternice, atât publice, cât și private, profită de subvențiile uriașe și donațiile care perpetuează mișcarea nesfârșită sida, nu este surprinzător faptul că nici un studiu științific peer-reviewed nu a fost făcut pentru a oferi dovezi concludente că un virus numit HIV provoacă o boală numită SIDA. Dacă un astfel de studiu ar fi fost întreprins, s-ar dovedi că ipoteza HIV-duce la-SIDA este neîntemeiată și, mai mult chiar frauduloasă.
Întrebarea pe care oamenii de știință ar trebui să se concentreze este: Ce se întâmplă în Africa Subsahariană care creează o astfel de relație anormală între persoanele care trăiesc în acea zonă și retrovirusul HIV, determinând 95% dintre ei să testeze HIV-pozitiv?
Pentru un răspuns la această întrebare, trebuie să ne uităm la terenul/mediul în care se află virușii și să rămânem în echilibru cu corpul uman. (Prin „teren” mă refer la o zonă geografică cu ecosistemul asociat. Nu mă refer aici la teoria terenului Bernard/Béchamp menționată mai sus.) Atunci când un teren este perturbat de ceva nefiresc pentru el – de exemplu, otrăvirea mediului prin poluare – comportament uman iresponsabil – virușii devin supraexprimați și echilibrul organismului cu viromul se pierde.
Ținând cont de teren/mediu, constatăm că factorul numărul unu comun tuturor așa-numitelor epidemii sau pandemii de boli infecțioase este distrugerea ecosistemului. Cu alte cuvinte, terenul natural a fost modificat/poluat de un comportament uman iresponsabil într-o asemenea măsură încât adaptarea noastră înnăscută la toate informațiile genetice care ne înconjoară este subminată.
Nu este faptul că virușii provoacă o boală. Mai degrabă, este faptul că acestea sunt pur și simplu prezentarea organismului cu o nouă opțiune de adaptare genetică. Sistemul imunitar înnăscut al organismului determină apoi cât de mult din aceste informații noi va absorbi. În cazul în care celulele sunt în mare nevoie de reparații, poate ca urmare a alegerilor alimentare săraci, un stil de viață sedentar, sau toxicitate în mediul înconjurător – virusul va crea un eveniment inflamație ca organismul trece prin procesul său de regenerare. Acest lucru este, de obicei, însoțită de o febră, pierderea poftei de mâncare, și un număr crescut de celule albe din sânge. Un astfel de eveniment inflamator este ceea ce numim în mod obișnuit „gripa”.
Ceea ce numim în mod peiorativ un eveniment inflamator – ceea ce înseamnă că este rău pentru organism – este de fapt o parte a procesului de vindecare al organismului. Inflamația este necesară pentru a crea regenerare în organism.
“Gripa” acționează în numele organismului, nu împotriva acestuia. Dar dacă microbiomul organismului este plin nu va avea nevoie de o actualizare și, prin urmare, nu va avea loc nicio inflamație-gripa.
În cazul Africii Subsahariene, ecosistemul moare. Colapsul sistemelor de sol bogate în nutrienți, igiena precară a apei, lipsa salubrității de bază, o populație subnutrită cronic și eliminarea completă a agriculturii ecologice tradiționale – ravășită de Revoluția Verde oximoronică cu chimizare, care a fost extinsă in țările în curs de dezvoltare de către agricultura industrială – au determinat o mare parte a acestei populații să dezvolte un dezechilibru între sistemul lor imunitar înnăscut și mediu.
Sindromul cunoscut sub numele de „SIDA” este o expresie a acestui dezechilibru. Virusul HIV, care a fost descoperit pentru prima dată de virusologul francez Luc Montagnier, a fost acuzat pe nedrept că este principalul vinovat responsabil pentru SIDA – o formă de vinovăție prin asociere.
De fapt, virusul HIV este benign și nu încearcă să preia mecanica niciunei celule.
Adevărata rădăcină a problemei este că sistemul imunitar înnăscut al poporului african subsaharian a fost degradat de o lipsă de nutriție într-o asemenea măsură încât acestea sunt care cad pradă unei multitudini de boli, care au fost grupate colectiv sub titlul unic „SIDA”.
Cu toate acestea, în loc să se împace cu realitatea a ceea ce provoacă dezastrul ecologic cumplit, „oamenii de știință” dau vina pe virusul HIV ca o acoperire pentru a ascunde decenii de crime guvernamentale și corporative de mediu și economice.
Din informațiile acoperite până în prezent, putem concluziona pe bună dreptate că este imposibil ca virușii sau agenții patogeni să creeze pandemii și epidemii de boli infecțioase – pentru că nu există o boală infecțioasă în sensul tradițional al termenului – exemple fiind „SIDA”, „Ebola” și alte pandemii „virale” nefondate.
Da, propaganda farmaceutică împinge paradigma bolilor infecțioase asupra gândirii mondiale de secole. Dar credința că astfel de boli există nu este mai mult decât o creștere a teoriei germenilor demitizați a lui Pasteur.
Ceea ce numim în mod obișnuit o epidemie sau o pandemie este pur și simplu rezultatul unei degradari a unui sistem imunitar înnăscut care apare într-un segment al populației planetei. Motivele acestei degradări pot include intoxicații chimice de la erbicide, pesticide sau alimente modificate genetic, pe care le vom analiza în detaliu mai jos.
După cum putem vedea prin descrierea de mai sus a viromului, nu este o exagerare să spunem că viromul este limba de comunicare informational întregii vieți de pe pământ. Înotăm literalmente într-un ocean de informații genomice care au fost esențiale pentru ca viața să înceapă și să înflorească pe acest pământ prețios și care încă încearcă să ajute toate speciile să supraviețuiască.
Matricea organismelor care alcătuiesc microbiomul a construit un flux informațional viromic care a permis adaptarea și biodiversitatea să apară pe planetă. Și același flux informațional viromic este responsabil pentru construirea speciei umane.
Astfel, oamenii nu sunt separați de virom și microbiom, ci sunt, mai degrabă, parte integrantă a ecosistemului vast și complex al viromului și microbiomului.
Cu toate acestea, ne-am plasat din ce în ce mai mult în opoziție directă cu însuși sistemul viu din care facem parte intrinsecă: natura.
Sursa: https://www.globalresearch.ca/humanity-march-toward-extinction/5750260
Traducerea: CD
Cata lipsa de modestie, cata trufie: „Daca ai inteles acest articol ti-ai salvat singur viata!”
Am inteles ca acest „articol” dovedeste o ignoranta maxima si o simplificare monstruoasa a proceselor fiziologice si metabolice ce au loc in organismul nostru.
Faptul ca autorul apeleaza la fraze pioase cu mentionarea lui Dzeu nu face mai credibila idioata lui teorie.
Acest fel de „literatura stiintifica populara” spala mintile, deja cam slabe a le unei populatii cazute in confort si chiar uneori nesimtire, apropos o noua boala sociala de rezolvat: indiferenta/nesimtirea.
De unde si expresiile: „D-zeu nu bate cu ciomagul” si cand vrea sa pedepseasca „Ii ia mai intai mintile” …
CIA – PARTEA ÎNTUNECATĂ A POLITICII EXTERNE A LUI EISENHOWER
– deși a avertizat cu privire la complexul industrial militar, el a fost mai puțin reținut atunci când a fost vorba de intervențiile sub acoperire, unele care reverberează astăzi.
de Ted Snider – august 12, 2021
În 17 ianuarie 1961, la sfârșitul celui de-al doilea mandat, președintele Dwight Eisenhower a “încercat” să retragă intervențiile militare americane în alte țări, avertizând cu privire la complexul industrial militar. dar el nu a aplicat aceeași reținere a intervențiilor sub acoperire ale CIA în alte țări – intervenții sub acoperire pentru care a muncit din greu pentru a le proteja și a păstra secrete față de congres și de public.
În 1956, când senatorul Mike Mansfield a propus ca CIA să țină congresul la curent cu activitățile sale, Eisenhower știa că cia va avea mari probleme dacă congresul ar afla secretele sale cele mai profunde. deci, el a decretat că „proiectul de lege al lui Mansfield va fi trecut doar peste corpul meu mort”. potrivit jurnalistului și expertului CIA Stephen Kinzer, Eisenhower „i-a presat apoi pe liderii senatului să facă tot ce este necesar pentru a se asigura că nu trece”.
În timpul etapelor inițiale ale războiului rece, națiunile occidentale – cele aliniate cu statele unite – s-au confruntat cu blocul estic – cele aliniate cu URSS, națiunile în mare parte nealiniate a ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de lumea a treia au fost lăsate destul de mult singure, atâta timp cât i-au ținut pe comuniști suficient în control: o toleranță cunoscută sub numele de „axioma Jakarta” după paradigma indoneziană.
In 1953, această politică s-a schimbat. Washingtonul a decis că simpla ținere sub control a comunismului nu mai este o acreditare pentru toleranță. țările din lumea a treia au trebuit să se alinieze în mod specific cu Statele Unite. în metoda Jakarta, Vincent Blevins explică faptul că „noua regulă… a fost că guvernele neutre au fost potențiali dușmani, iar Washingtonul ar putea decide dacă și când o națiune independentă din lumea a treia a fost insuficient anticomunistă”. odată cu aceasta, a început epoca loviturii de stat CIA.
Eisenhower a fost cel care a luat această decizie.prima țară care a fost judecată și condamnată în conformitate cu doctrina Eisenhower a fost Iranul: o decizie ale cărei reverberații se resimt și astăzi. dar primul premier ales democratic al Iranului, Mohammad Mosaddeq, nu a căzut pentru că era comunist. în timp ce oficialii britanici și americani au jucat public amenințarea comunistă, potrivit lui Ervand Abrahamian, un expert de frunte în lovitura de stat din 1953, în particular, ei știau mai bine. departamentul de stat american și ministerul britanic de externe au convenit că „nu există niciun element de incitare a Rusiei” și că Iranul „nu ar trebui să fie văzut în primul rând ca parte a problemei imediate a „războiului rece” pe termen scurt”. CIA a evaluat că guvernul Mosaddeq „are capacitatea de a lua măsuri represive eficiente pentru a verifica partidul comunistc are nu va fi capabil să obțină controlul asupra guvernului.”
Problema în Iran nu a fost comunismul, ci neutralismul și naționalismul. în 1951, Mosaddeq a fost adus la putere pe un val de naționalism care s-a gândit să salveze petrolul Iranului de Marea Britanie, astfel încât poporul iranian, și nu acționarii companiei petroliere anglo-iraniene deținute de britanici, să poată beneficia de profiturile sale. Mosaddeq s-a decis imediat pentru a naționaliza petrolul Iranului și, în aprilie 1951, parlamentul iranian a aprobat proiectul de lege privind naționalizarea. Mosaddeq a fost ales prim-ministru și a promulgat proiectul de lege în luna următoare.
Asta a fost prea mult pentru britanici. ei au blocat cu un embargo zdrobitor asupra Iranului și au trimis nave de război pentru a-l pune în aplicare. nu insa suficient pentru a face presiuni asupra poporului iranian pentru a-l răsturna pe Mosaddeq. Britanicii au tot încercat dar nu au reușit. iar când Mosaddeq a răspuns prin inchiderea ambasadei britanice de la Teheran și expulzarea diplomaților săi, spionii marii britanii au fost alungați cu ei. Anglia nu a mai avut pe nimeni în Iran pentru a-l răsturna pe Mosaddeq.
Deci, s-au uitat spre America. deși președintele Truman a luat în considerare demiterea Mosaddeq, potrivit lui Abrahamian, acest lucru nu s-a întâmplat în cele din urmă până la administrația Eisenhower.
La 11 iulie 1953, Eisenhower a dat aprobarea prezidențială pentru operațiunea Ajax, prima lovitură de stat CIA, iar Mosaddeq a fost înlăturat de la putere. Această lovitură de stat a început un val istoric care a dus la suferința poporului iranian sub dictatura șahului, curmata de revoluția iraniană din 1979 și luarea de ostatici a ambasadei americane. Înainte de a se prăbuși pe pozitiile de astăzi și a ajunge la actuala oprire a acordului nuclear JCPOA din 2015, Iranul a reusit sa aibe realizari remarcabile in deomeniul stiintific si ethnic care sa ajuta intarirea departamentului de aparare.
Multe dintre necazurile de astăzi sunt urmarea deciziilor lui Eisenhower
Eisenhower a dat prima lovitură de stat CIA în Iran, apoi a dat primele lovituri de stat CIA în America Latină. și, așa cum se vede în Cuba, Venezuela, Bolivia, Haiti și alte țări din America Latină și bazinul Caraibilor, efectele acestei orientări de politică externă sunt încă resimțite și astăzi.
La fel ca Mosaddeq din Iran, Jacobo Arbenz din Guatemala a vrut ca propriul său popor să beneficieze de averea propriei țări. el a preluat United Fruit, care deținea aproximativ 20% din terenul din țara sa și l-a redistribuit. el a reglementat, de asemenea, marile companii americane din Guatemala. în 1954, Eisenhower a ordonat CIA să-l răstoarne pe Arbenz și, la sfârșitul lunii iunie a aceluiași an, a reușit.
Țara din America Latină sau Caraibe cea mai pomenita în știrile de astăzi este Cuba. politica ostilă a SUA față de Cuba este de obicei urmărită de la administrația Kennedy incoace. dar, în toate cele mai importante trei moduri, aceste politici s-au născut în timpul anilor Eisenhower.
Embargoul american asupra Cubei a intrat în blocare totala din ordinul lui Kennedy în februarie 1962. dar ușile au început să se închidă deja în septembrie 1960, când Eisenhower a interzis toate exporturile către Cuba, cu excepția alimentelor și medicamentelor. deci, embargoul, inima persistentă a relației proaste, se începe de la Eisenhower.
La fel și Golful Porcilor. deși, din nou, de obicei este o lovitura atribuită lui Kennedy, în mai 1960 Eisenhower a aprobat o acțiune sub acoperire asupra lui Castro. În octombrie 1959, Eisenhower a „aprobat măsuri”, potrivit expertului CIA John Prados, care au dus la „un război secret”. Eisenhower, și nu Kennedy, a fost cel care a autorizat planul de invazie a Cubei care se va maturiza în Golful Porcilor. „nu există nicio îndoială că planul CIA revizuit s-a ridicat la o invazie”, potrivit lui Prados. „Dwight D. Eisenhower, nu John F. Kennedy, deține responsabilitatea acolo.” planul CIA de a invada Cuba este datat 6 decembrie 1960. Kennedy avea să fie inaugurat patruzeci și cinci de zile mai târziu.
La fel ca embargoul și Golful Porcilor, semnătura originală a planului de asasinare a lui Castro este, nu a lui Kennedy, ci a lui Eisenhower. în vara anului 1959, William Leogrande și Peter Kornblum explică în cartea lor, Back channel în Cuba, „oficiali cheie în administrația Eisenhower a ajuns la … o determinare clară, de a aduce exterminarea lui Castro.” decizia a fost luată pentru schimbarea regimului în Cuba înainte ca Eisenhower să plece din funcție. Până în octombrie, politica secretă, dar oficială, a SUAa fost să-l răstoarne pe Castro până la sfârșitul anului 1960. pe 5 noiembrie, potrivit lui Leogrande și Kornblum, acest plan a fost aprobat de Eisenhower. la 11 decembrie 1959, potrivit expertului CIA Tim Weiner, Allen Gulles, directorul CIA, a lui Eisenhower, a dat undă verde pentru „eliminarea” lui Castro.
Dulles a schimbat „eliminarea” în „îndepărtarea din Cuba”. Stephen Kinzer relatează că pe 13 mai 1960, după ce a fost informat de Dulles, Eisenhower i-a ordonat lui Castro „să desființeze regimul comunist”. Aceste acțiuni ale lui Eisenhower au semănat semințele pentru embargoul și politicile de schimbare a regimului care încă au loc in relațiile SUA cu Cuba si astăzi.
În timp ce Eisenhower a redus oarecum intervenția militară americană în alte țări, el a dat frâu liber in schimb operațiunilor acoperite/secrete CIA– care ar fi cam 170, în timpul celor două mandate sale – cand s-a intervenit în alte țări și care rezonează si acum la 61 de ani după ce a emis discursul său de adio celebru și avertismentul său cu privire la excesele potențiale ale complexului industrial militar.
Bonus- Supliment – tot de la Ted Snider
ASASINATE LEGATE DE ISRAEL
– Cât de mult sunt SUA cu adevărat implicate?
În urmă cu ceva timp, cercetătorul nuclear iranian Mohsen Fakhrizadeh a fost ucis într-o furtună de gloanțe și explozii în afara Teheranului.
Speculațiile comune au Israelul ca asasin. Un înalt oficial israelian, implicat în urmărirea lui Fakhrizadeh, a declarat pentru The New York Times că lumea ar trebui să mulțumească Israelului pentru asasinarea sa și că Israelul va continua să acționeze împotriva programului nuclear iranian după cum este necesar. Potrivit ziarului, „Un oficial american – împreună cu alți doi oficiali ai serviciilor de informații – a declarat că Israelul se află în spatele atacului”. Expertul israelian în securitate și informații Yossi Melman a atribuit în mod explicit asasinarea Mossadului israelian.
Dar, având în vedere campania de presiune maximă americană asupra Iranului și cooperarea strânsă dintre Pompeo și Netanyahu, inclusiv întâlnirea lor secretă din Arabia Saudită cu doar cinci zile înainte de asasinarea din 27 noiembrie 2020, problema cooperării americane sau cel puțin cunoașterea și aprobarea prealabilă a asasinatului se forțează în conversație.
Fakhrizadeh nu ar fi primul om de știință iranian în domeniul nuclear care a fost ucis de Mossad. Mossad a avut o listă de 15 obiective, iar între 2007 și 2012 au fost vizate cel puțin șapte șase au avut success.
Programul Mossad de asasinare a oamenilor de știință iranieni în domeniul nuclear a luat naștere în mai 2003. Atunci directorul Mossad Meir Dagan și adjunctul său, Tamir Pardo, au început un plan secret de top pentru a sabota programul nuclear al Iranului. Planul a inclus presiuni diplomatice, sancțiuni, sprijinirea grupurilor de opoziție iraniene care au încercat schimbarea regimului, întreruperea aprovizionării cu echipamente nucleare, sabotarea instalațiilor nucleare și asasinarea oamenilor de știință din domeniul nuclear.
Pentru ca planul să se întâmple, a fost semnat un acord complet de cooperare – inclusiv schimbul de informații, surse și metode – între prim-ministrul israelian Ehud Olmert și președintele George W. Bush.
Parteneriatul de schimb de informații datează de fapt cu multe decenii mai devreme, potrivit lui Ronen Bergman, autorul cărții „Rise and Kill First: The Secret History of Israel’s Targeted Assassinations” din 2018.
În 1951, potrivit lui Bergman, premierul israelian David Ben-Gurion, împreună cu fondatorul Mossad, Reuven Shiloah, au călătorit în Statele Unite. Ben-Gurion s-a întâlnit cu Allen Dulles pentru a stabili relații; Shiloah s-a întâlnit cu James Angleton de la CIA pentru a afla detalii. Potrivit expertului CIA Jefferson Morley în cartea sa, „The Ghost: The Secret Life of CIA Spymaster James Jesus Angleton”, acordul lor a stabilit „fundamentul schimbului de informații secrete între cele două servicii și le-a angajat să se raporteze reciproc cu privire la subiecte de interes reciproc”.
Potrivit lui Morley, Angleton l-a întâlnit apoi pe Amos Manor, omologul său din Shin Bet. Amos Manor avea să devină șeful Operațiunii Balsam, conducta de informații a Israelului către Operațiunea Balsam a SUA a fost începutul schimbului de informații între cele două țări pe „subiecte de interes reciproc”. Bergman, expert în programul de asasinat al Israelului, spune că Operațiunea Balsam a oferit CIA multă inteligență și că este „o practică care continuă și astăzi”.
Cu toate acestea, potrivit lui Bergman, pactul de cooperare din 2003 nu s-a extins la asasinate, deoarece Israelul știa că asasinatele erau interzise de legislația americană și că Washingtonul nu va coopera în astfel de asasinate țintite. Directorul CIA, Michael Hayden, i-a spus lui Bergman că Israelul nu a spus niciodată Statelor Unite despre planurile lor de asasinat și a negat categoric orice asociere a SUA cu astfel de operațiuni.
Dar, în 2012, doi înalți oficiali din Administrația Obama au dezvăluit pentru NBC știri că asasinarea oamenilor de știință iranieni în domeniul nuclear a fost efectuată de Mujahideen-e-Khalq (MEK), un grup de opoziție Iranian expatriat care a fost aliniat cu Saddam Hussein în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. Ei au confirmat, de asemenea, că MEK a fost finanțat, înarmat și instruit de Mossad. Și, contrar insistențelor lui Hayden că America nu știa, ei au spus că „administrația Obama este conștientă de campania de asasinat”.
Jurnalistul de investigație Seymour Hersh a susținut această relatare. Hersh a raportat în 2012 că Washingtonul a contribuit, de asemenea, la formarea MEK. El spune că Joint Special Operations Command (JSOC) a început instruirea MEK în 2005 – o acuzație pe care JSOC o neagă cu fermitate.
Deși Hersh nu a fost capabil să lege în mod specific membrii MEK instruiți de JSOC de cei care au efectuat asasinatele Israelului, un fost înalt oficial al serviciilor de informații i-a spus că asasinatele „au beneficiat de informații americane”. El i-a spus lui Hersh că asasinatele sunt „făcute în primul rând de MEK prin legătura cu israelienii, dar Statele Unite furnizează acum serviciile de informații”. MEK a negat întotdeauna orice legătură cu asasinatele, inclusiv a lui Fakrizadeh.
Cu aproape trei luni înainte de raportul newyorkez al lui Hersh, Mostafa Ahmadi Roshan, un om de știință în domeniul nuclear care supraveghea un departament al instalației de îmbogățire a uraniului de la Natanz, a fost ucis într-o explozie pe 11 ianuarie 2012. „Vreau să neg categoric orice implicare a Statelor Unite în orice fel de act de violență în interiorul Iranului”, a declarat secretarul departamentului de stat de atunci, Hillary Clinton, într-o condamnare fermă a ceea ce se numea un alt asasinat legat de Israel în Iran.
Dar există dovezi ale cunoașterii americane și, probabil, ale cooperării cu asasinatele israeliene ale oamenilor de știință Iranieni. Există, de asemenea, un precedent istoric pentru cunoașterea de către SUA și, cel puțin, pentru a închide ochii la asasinatele Israeliene. Oamenii de știință Iranieni din domeniul nuclear nu au fost singurii asasinați de Israel. Palestinienii au fost, de asemenea, vizați. Un acord secret a fost încheiat între Ariel Sharon și consilierul american pentru securitate națională Condoleezza Rice, care, potrivit lui Bergman, a angajat Israelul să „reducă semnificativ construcția de noi așezări în schimbul susținerii americane a războiului cu palestinienii și a politicii de ucidere țintită a Israelului”.
Dar relația Americii cu asasinatele israeliene se întinde mult dincolo de cunoaștere și închide ochii. La începutul anului 2008, președintele Bush a dat undă verde cererii șefului Mossad Dagan de asistență a Washingtonului în asasinarea la Damasc a lui Imad Mugniyah, șeful operațiunilor internaționale ale Hezbollah. Pe 12 februarie 2008, el a fost asasinat cu ajutorul SUA și cooperarea strânsă, potrivit unor rapoarte ulterioare ale The Washington Post și Newsweek.
Deși The Post a spus că Mossad conduce operațiunea, Newsweek a citat un fost oficial american fără nume care a participat la proiect afirmând:, „Asta am fost noi … Israelienii ne-au spus unde se află și ne-au dat ajutor logistic. Dar am proiectat bomba care l-a ucis și am supravegheat operațiunea.” Este clar din ambele rapoarte că implicarea SUA depășește cunoștințele și trece în participare.
Și s-ar putea să se înrăutățească. The Post a relatat că bomba a fost „declanșată … de către agenți cu Mossad”, dar potrivit Newsweek, SUA au fost cei care au făcut uciderea. Sursa newsweek a insistat că „agentul Mossad l-ar ID-ul pe Mugniyah, iar bărbatul CIA va apăsa telecomanda”.
Orice obiecție la ideea că Statele Unite vor participa la asasinarea iranienilor a devenit ridicolă prin asasinarea de către americani, în ianuarie 2020, a generalului iranian Qassem Suleimani într-un atac cu dronă în afara aeroportului din Bagdad.
Uciderea sa a dovedit nu numai că Washingtonul îi va asasa pe iranieni, ci că vor coopera cu Israelul în acest sens. Potrivit unui „ofițer al armatei israeliene cu cunoștințe de evaluări militare israeliene”, asasinarea lui Suleimani „nu a venit ca o surpriză” pentru israelieni, deoarece „Israelul a avut o notificare prealabilă a planului american.” Netanyahu a fost informat de secretarul de stat Mike Pompeo.
Dar Israelul a făcut mai mult decât să știe despre asta. Potrivit mai multor știri, Israelul a participat la aceasta. „Serviciile de informații israeliene au avut un rol esențial” și au „confirmat și verificat” informațiile informanților, privind zborul avionului lui Suleimani, potrivit NBC News și Reuters la acea vreme. Fostul ministru israelian al apărării, Avigdor Lieberman, a negat astfel de rapoarte, punând sub semnul întrebării sursele israeliene ale presei.
O istorie lungă forțează întrebarea importantă despre cât de mult știa SUA despre asasinarea lui Fakhrizadeh și alte asasinate israeliene ale oamenilor de știință iranieni de-a lungul anilor.
Raportând despre asasinarea lui Fakhrizadeh pe 7 decembrie, reporterul veteran a lui Haaretz, Yossi Melman a scris că „cel mai probabil a fost ca premierul Benjamin Netanyahu … s-a consultat cu … Donald Trump. Trump și ajutoarele sale de securitate și militare trebuie să fi fost atente la decizia secretă, pentru că SUA au trebuit să se pregătească pentru toate eventualitatile, inclusiv pentru cel mai rău scenariu: Iranul a decis să riposteze lovind ținte americane, ar fi bazele sale din Bahrain sau Qatar.
Administrația Trump a negat acuzațiile Iranului că ar fi fost complice la crimă.
Sursa: https://responsiblestatecraft.org/2021/08/12/the-dark-side-of-eisenhowers-foreign-policy
Traducerea CD
Foarte interesante explicatii : multumiri !