La tribunal cu ei!

   Sunt, acestea din urmă, zile în care se întâmplă tot felul de chestii terifiante. Toți capii regimului Iliescu ce au participat în pulovere la cacealmaua din decembrie (acum mai avem un argument ca să-i spunem așa) merg in corpore la parchet spre a lua la cunoștință că sunt acuzați de crime împotriva umanității. Ceva similar holocaustului sau genocidului asupra milionului de armeni, ca să nu mai pomenim de cei 60 de mii de morți de la Timișoara despre care ne-a încredințat Brucan. Am zice că este răzbunarea lui Ceaușescu, din moment ce pentru pedeapsa ce-i așteaptă (noroc că au scos-o din codul penal pe cea capitală) sunt aliniați exact cei ce l-au pus la zid:  Virgil Măgureanu, Voican Voiculescu, Atanasie Stănculescu și, cu voia dumneavoastră, de data asta primul pe listă, Ion Iliescu.

Și nici procurorul Dan Voinea nu se simte prea bine cu toate că el este cel ce a adus lucrurile în acest punct, numiți-l dumneavoastră cum vreți. Dar și toți ceilalți înșirați mai sus la care se adaugă alți comilitoni precum Petre Roman sau Cazimir Ionescu, vinovați poate nu chiar de crime împotriva umanității, dar sigur de crima de lașitate prin aceea că timp de un sfert de secol s-au complăcut în a rostogoli acest păcat originar al revoluției care a fost mineriada din iunie 90, fără să aibă curajul să ceară anchetarea corectă, în anii cât au stat la putere, a faptelor abominabile ce s-au petrecut atât în 14 iunie cât și în 13.

Generațiile de azi habar n-au ce s-a întâmplat atunci, astfel că biata reporteriță care nu auzise de Marian Munteanu, redevenit eroul zilei, nu este decât o târzie victimă colaterală. Acum toți cei care au suferit de pe urma nebuniei minerești spun doar că au fost luați de acasă și ciomăgiți până aproape să-și dea duhul și că în storiștea de la Piața Universității nu făceau decât să cânte psalmi și să se hrănească cu ambră și lăcuste, nemaiaducându-și nimeni aminte de molotoavele cu care au devastat clădirea roșie de lângă ministerul de interne sau pe cea a poliției capitalei ori de asaltul asupra televiziunii. Nici chiar șeful de atunci al onorabilei instituții, cică libere, urcat pe clădire spre a fi amenințat cu un zbor de la etajul 11 nu-și mai amintește. Și bine face fiindcă nu este deloc exclus să fie și el băgat în lotul criminalilor împotriva umanității fie și pentru faptul că s-a opus atunci când i s-a oferit șansa  saltului fără parașută.

Noii șefi ai televiziunii se pare că n-au cheile de la seiful unde sunt depozitate astfel de imagini, după cum actualii lideri ai partidului ce a dat umanității criminalii abia citați nu fac decât să-i îngroape și mai mult vorbind ca domnul Codrin Ștefănescu,  secretar executiv al PSD, de sute de morți, de gropi comune și  mii de răniți, de unde îndreptățirea domnului Dragnea de a-i ordona lui Iliescu și celorlați 4000 de pesediști câți au încăput în sala congreselor lui Ceaușescu, să ia  poziția de drepți spre a comemora morții și viii crimelor celor patruzeci și patru de ani de comunism și patruzeci și opt de ore de mineriadă. Dar de unde toată această înverșunare? Ne-a lămurit un anume domn Ene, singurul care în acești 25 de ani nu a dormit și a cerut dreptate pentru cei patru morți, cum a declarat în mod exprex, Dumnezeu să-i ierte, și reparație pentru cei răniți sau abuzați, în număr încă neprecizat, ajungând în cele din urmă la CEDO. Care a dispus redeschiderea dosarului, ceea ce a picat mănușă pentru cei care vor o schimbare radicală, o tranșare definitivă, o rupere a pisicii cu tot ce înseamnă stânga în România, de la cotoșmanul (apud CTP-ul) Iliescu la pisicul (apud Băselu) Ponta, de fapt, în ordinea inversă. Iar domnul Dragnea, cu talentul său de a comanda statul în poziția de drepți și a reînființa statutul de ales al întregului popor (momentan, doar pesedist, cum ar spune Oprescu, alt jalnic pătimaș al megaschimbării) este pilonul  în jurul căruia se învârtește tot mecanismul.

Ca să nu zăbovim în nesiguranță ne-a anunțat, dar de  fapt a ordonat mânuitorile de bile, că la proxima solicitare a DNA, probabil până la sfârșitul lunii, ceea ce înseamnă și al săptămânii, Ponta Victor Viorel va rămâne fără imunitate și o va lua spre arestul poliției unde este ca și ajunsă din nou, în uvertura spectacolului, mai versata Udrea Elena Gabriela. Ca să nu zică vreunul că are cineva ceva doar cu pesedeul, partea greșită. Întrucât cea corect orientată este cu brio reprezentată de mai sus citații Dragnea, Ștefănescu și alții ca ei, Zgonea, să zicem, care au preluat partidul spre a-l preda celor ce tocmai au nevoie de un premier tehnocrat sau doar obedient. Se pare că domnii Dâncu și Cioloș s-au întâlnit la încălzire, dar nu este exclus să intre amândoi în echipă, după ce garnitura de rezervă a dat în gropi la propriu. De fapt a fost vorba de drama unui băiat de mingi dar a fost numai bună spre a fi tăvălit pe toate părțile chiar șeful clubului spre a i se reaminti care îi este adevăratul interes.

Din aproape în aproape ne limpezim. Tot tărăboiul și cu mineriada resuscitată și cu Udrea reâncălzită nu are decât un scop: eliminarea lui Ponta cu tot ce a vrut el să lase pe urmă, taxe mai mici și salarii mai mari, să facă în sâc FMI-ului, ca să-l plângă lumea în drum spre ghilotină ( a vorbit în ceas rău de instrument taman de ziua Franței) dar, fiindcă se ivi prilejul, și cu extragerea ultimelor rădăcini ale stângii oricum șubrede și demonizate, ca să fie dus la bun sfârșit proiectul SISTEMULUI. Care sistem, dacă este denunțat doar de blonda de la Cotroceni, de nenea al ei care vrea să devină iar președinte (de pemepe, ceea ce sună ca dracu, cum ar zice recent inculpatu, de parcă ai zice pemperși) și câteodată de infantilul de la Palatul Victoria (pentru încă vreo câteva zile) nu face decât să se întărească. Să crească și să înflorească. După care, liniște! Iar asta nu se încadrează deloc între chestiile terifiante de care vorbeam la începutul textului. Dimpotrivă, este în legea firii, sau cum mai spuneam odată pe urmele unui mare condeier, așa merg lucrurile.