Cel mai bogat om din cimitir.
Crezul vieții unui OM de mare valoare omeneasca, de o intelegenta si moralitate de invidiat .
Astăzi vă voi spune povestea unui om. Îl cunoașteți bine, mai exact spus, folosiți rodul muncii sale în fiecare zi. Datorită lui aveți posibilitatea să folosiți calculatorul personal. Datorită lui puteți crea documente, iar apoi să le tipăriți. Datorită lui puteți comunica între voi gratuit. Numele acestuia e William Henry Gates III. Dar îl cunoaștem mai mult ca Bill Gates, fondatorul Microsoft. Timp de peste 10 de ani a fost considerat cel mai bogat om din lume, conform revistei ”Forbes”. Are acum vârsta de 60 de ani. În 2008 a părăsit poziția de conducere a companiei sale. După ce-a făcut acest pas, jurnaliștii l-au întrebat – ”De ce-ați plecat? Puteți câștiga mult mai mult…”
Gates a dat următorul răspuns: ”Nu vreau să fiu cel mai bogat om din cimitir. Astfel că, împreună cu soția, am instituit un fond de caritate și m-am dedicat în întregime acțiunilor de caritate”.
Puteți urî bogătașii…, americanii, imperialiștii, acuzându-i de toate păcatele… Dar, la naiba, are dreptate Bill Gates! Toată averea, banii, pământurile, apartamentele, bijuteriile nu valorează nimic în lumea celor morți. Copiii tăi nu-ți vor aprecia eforturile. Ei vor vinde grădina în care ați muncit până la istovire. Ei vor vinde apartamentul ca să-și cumpere mașină. Fără mustrare de conștiință, vor muta lucrurile agonisite de-o viață în debara. De la voi vor rămâne doar poze și amintiri. Și, apropo, la mine va fi exact la fel.
Ce vreau să spun?!.. Spun că irosim o cantitate colosală de energie pentru lucruri de nimic. Pe cenușă. Pentru lucruri care, aparent, ne fac viața mai ușoară. Mereu ne grăbim… dar încotro? Cineva din cei mari a spus: ”tot ce am e cu mine”. Inițial n-am priceput ce-a vrut să spună, dar acum am înțeles. Niciun lucru nu va face viața mai bună, iar pe voi mai fericiți. O nouă mașină nu vă va da mai multă energie sau forță, din contra – o va consuma. O nouă reparație nu vă va aduce fericire, ci mai multe griji. Nimic nu este capabil să-ți schimbe viața, în cazul în care interiorul (sufletul) este gol. Nu spun că trebuie să renunțăm totalmente la lucruri. Dar susțin că irosim energie, timp și forță pe ceva neimportant, de care te poți lipsi . În cele din urmă, noi, oamenii în parte, reprezentăm corpul nostru, emoțiile noastre, conștiița și intelectul nostru. Nu apartamentul sau mașina. Nu casa cu două etaje. Nu reparațiile scumpe. Și nici măcar copiii. Întrebați orice om de 80 sau 90 de ani ce dorește. Cel mai probabil nu apartament sau mașină. Va dori sănătate și multă forță pentru a se bucura de fiecare zi.
p.s.: Toți vom muri, nu există oameni nemuritori și asta fiecare o cunoaște. Însă trăim pentru a lăsa o urmă: un cântec sau o cărare, un copac sau o vorbă. Voi însă ce veți lăsa?
Gen. Ion Costas
Cand ești tânăr ai ardoare dupa tot felul de lucruri, ești mai predispus sa comiți „păcate” ( mai ca, nimeni nu te poate opri ; vrei de toate … bani , mașina , o casa mare sau un apartament cu mai multe camere etc. ). Dupa ce , ajungi bătrân si vezi ca ți-ai consumat practic energia , ți-ai rupt spatele pentru lucruri pe care nu o sa le poti lua cu tine ( căci, cand ne naștem venim cu nimic material la fel si plecam, murim fara sa putem lua cu noi ceva … lăsam , acele lucruri bizare cand pun mortului in cosciug bani sau mai stiu eu ce; cică, sa ia cu el ceva pe lumea cealaltă de parca ar si exista ).
Dar , deja e prea târziu pentru mulți pentru ca energia consumată , sănătatea si viata însuși nu pot fi reparate , răscumpărate sau reînnoite ( poti avea ce vrei , avuții cat cuprinde) ; dar cand iti vina momentul sau clipa plecării lași totul in urma ta ( iar in loc sa lași moștenire lucruri mai prețioase sau lucruri cu caracter moral si nu numai material … lași ceea ce mai toti lăsam , o casa , urmași sau fiecare ce mai lasă ). Iar daca am lasă in urma si lucruri prețioase adica, ceva care sa fie folositor tuturor ( măcar , niște idei si fapte mărețe sau mai puțin dar sa aparține principiilor morale ; noi creăm si lăsam in urma noastră o lume materială si meschina )!