Prof. univ. dr. Corvin Lupu – Gânduri la moartea generalului Iulian Vlad

Prin natura poziției deținută în societate, l-am cunoscut pe generalul Iulian Vlad. L-am cunoscut bine și l-am avut oaspete de mai multe ori în casa mea, atât singur, cât și cu soția, chiar dacă cele mai multe dintre întâlniri și numeroase lungi discuții le-am avut în casele unui prieten comun, trecut și el în neființă. Generalul Vlad este un personaj istoric care a decis câteva momente importante ale istoriei recente a României. El a controlat și a influențat destinele multor subordonați, bucurându-se de stima multora dintre ei. De asemenea, a decis o parte a viitorului României, al nostru al tuturor, prin felul în care a organizat evenimentele din decembrie 1989. A influențat comportamente și atitudini și mulți ofițeri de informații l-au luat drept model. A fost un om foarte deschis, privitor la unele momente din activitatea sa, dar și foarte discret cu altele, iar uneori, ascuns.

Ca orice personalitate de primă mărime, prin natura puterii uriașe pe care a deținut-o, este un personaj controversat. Făcând această afirmație, sper și cred că nu îi afectez memoria în aceste zile dinaintea înmormântării. Nu este momentul pentru nici un reproș. Spun aceasta pentru că la noi, la cercetătorii științifici de istorie, nu se aplică învățătura creștinească „De morți numai de bine!” Noi, istoricii, avem de-a face cu mai mulți „dispăruţi” decât cu oameni în viaţă și trebuie să-i prezentăm în lumina adevărului, care, de cele mai multe ori nu iartă și nu lasă loc numai pentru bine și pentru atitudini creștinești. Totuși, creștin fiind, astăzi am să spun doar câteva lucruri care îl onorează pe defunct. În primul rând, am apreciat la generalul Vlad cultura și faptul că studiase foarte atent istoria României, dar și istoria multor state privitor la care a trebuit să ia unele decizii profesionale.

Avea o inteligență nativă deosebită și o tenacitate de copil sărac ridicat prin sine însuși și care a fost conștient că pentru a putea domina și controla integral uriașa putere pe care o avea Securitatea și cu această putere, întreaga Românie, trebuie să fie foarte bine pregătit intelectual. Pentru aceasta a muncit foarte mult și a reușit să acumuleze multă cultură și să stăpânească foarte bine gramatica și vocabularul limbii române. Din acest punct de vedere, cu riscul să supăr mulți dintre șefii actuali ai serviciilor noastre, pot să vă spun că nici unul nu se ridică la nivelul său, chiar dacă au alte calități deosebite și performează în munca de coordonare a culegerii și interpretării informațiilor.

Momentul de vârf al carierei politico-militare a generalului Iulian Vlad a fost în ziua de 22 decembrie 1989, când toată puterea din România a ajuns să fie concentrată într-o singură clădire: sediul C.C. al P.C.R. Între orele 8.33 (momentul rănirii prin împușcare a generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale și șeful Comandamentului Militar Unic al României, ulterior asasinat prin strangulare) și orele 12.09 (momentul evacuării forțate a Ceaușeștilor din sediul puterii, în vederea desăvârșirii loviturii de stat), generalul Iulian Vlad a deținut puterea în România și a luat deciziile cele mai importante. Despre aceste decizii și despre cum a decis generalul Iulian Vlad viitorul României, am scris în cărțile mele[2]. Acum, la trecerea în neființă, pe ecranul memoriei mi se derulează zeci de situații diferite din întâlnirile și discuțiile cu generalul Iulian Vlad, din excursiile făcute împreună. Îmi este greu să aleg una dintre ele pentru a o prezenta cititorilor acestor rânduri. Mă rezum la a spune că, cu ani în urmă, în prezența soțiilor noastre, generalul Iulian Vlad ne-a spus că după ce a ajuns să dețină funcții de comandă la vârful Securității și mai ales după 22 decembrie 1989, niciodată nu a crezut că va ajunge să moară liniștit în patul său și a fost convins că va avea parte de o moarte provocată, așa cum au avut predecesorii săi, Mihail Moruzov, Eugen Cristescu sau Alexandru Drăghici și mulți, mulți alții cu funcții mai mici, dar importante.

Astăzi, la 86 de ani și jumătate, generalul Iulian Vlad a trecut în lumea de dincolo, lăsând în urma sa numeroase pagini de istorie, unele scrise și unele încă nescrise, multe controverse și familia fiului său. Le transmit condoleanțe tuturor membrilor familiei Adrian și Anca Vlad. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe generalul Iulian Vlad! (30 septembrie 2017).

„Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!/ E rău destul că ne-am născut:/ Dar cui i-e frică de război/ E liber de-a pleca-napoi,/ Iar cine-i vânzător vândut/ Să iasă dintre noi!// Eu nu mai am nimic de spus!/ Voi braţele jurând le-aţi pus/ Pe scut! Puterea este-n voi/ Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,/ Că zeii sunt departe, sus,/ Duşmanii lângă noi!”.

————————————————–
[1] Extras din volumul „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie” în curs de apariție la Editura „Proema”, Baia Mare.
[2] Corvin Lupu, România în decembrie 1989. De la revolta populară la lovitura de stat Sibiu, Editura Techno, Media, 2010; Corvin Lupu, Trădarea Securității în decembrie 1989, Bucureşti, Editura Elion, 2015