 Buta Dumitru17 aprobate Dumitrubuta189@yahoo.com 79.115.35.138
Economistul, jurnalistul și scriitorul german Ernst Wolff a dezvăluit câteva informații despre școala lui Schwab pentru „tineri lideri globali”, care sunt relevante pentru înțelegerea evenimentelor mondiale din timpul pandemiei, într-un videoclip difuzat în cadrul podcastului german Corona Ausschuss (Comitetul Corona). Deși Wolff este cunoscut în principal ca un critic al sistemului financiar globalist, în ultima vreme s-a concentrat pe scoaterea la lumină a ceea ce el consideră a fi agenda ascunsă din spatele măsurilor anti-Covid adoptate în întreaga lume. Dar lista de absolvenți ai școlii nu se limitează la lideri politici. Acolo găsim și mulți dintre liderii industriei private, printre care Bill Gates, de la Microsoft, Jeff Bezos, de la Amazon, Richard Branson, de la Virgin, și Chelsea Clinton, de la Fundația Clinton. Din nou, toți aceștia și-au manifestat sprijinul pentru un răspuns global la pandemie, iar mulți dintre ei au obținut profituri considerabile ca urmare a măsurilor adoptate. Și din rândul românilor pot fi menționate cel puțin două persoane care au absolvit această școală pentru a avansa în carieră. Una este Irina Anghel-Enescu, absolventă a promoției 2014, iar cealaltă este Oana Bizgan-Gayral, care a absolvit școala lui Klaus Schwab în 2018. Probabil singurul lucru care a recomandat-o pe Oana Bizgan-Gayral este faptul că este membră în Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din cadrul Parlamentului României. Oana Bizgan-Gayral, fostă consilier a vice-premierului în Guvernul Cioloș și fostă deputată USR, adulatoare a „parteneriatelor civile”, deținea simultan funcții plătite cu 7000 de lei pe lună în nu mai puțin de trei Consilii de Administrație: la CNAS, în urmă unei decizii a premierului Dacian Ciolos din 29 septembrie 2016, l a SALROM din iulie 2016 și la Daewoo-Mangalia Heavy Industries (DMHI), în urma unei decizii AGA din aprilie 2016. Wolff crede că oamenii din spatele WEF și al școlii Global Leaders sunt cei care decid cu adevărat cine va deveni lider politic, deși subliniază că nu crede că Schwab însuși este cel care ia aceste decizii, el fiind un simplu facilitator. De asemenea, el subliniază că printre absolvenții școlii se numără nu numai americani și europeni, ci și asiatici, africani și sud-americani, ceea ce arată că școala are, cu adevărat, o influență mondială. În 2012, Schwab și WEF au fondat încă o instituție, Global Shapers Community, care reunește persoanele cu potențial de conducere din întreaga lume cu vârsta sub 30 de ani, selectate de aceștia. Aproximativ 10.000 de participanți au trecut prin acest program până în prezent, și organizează cu regularitate întâlniri în 400 de orașe. Wolff consideră că acesta reprezintă un alt cadru de testare, în care viitorii lideri politici sunt selectați, verificați și pregătiți înainte de a fi introduși în aparatul politic mondial. O altă caracteristică pe care absolvenții Global Leaders o au în comun este faptul că majoritatea dintre ei au CV-uri foarte subțiri, dincolo de participarea lor la program înainte de a fi ridicați în poziții de autoritate, ceea ce poate indica faptul că legătura lor cu instituțiile Schwab este factorul decisiv în lansarea carierei lor. Această stare de fapt este foarte evidentă atunci când absolvenții școlii sunt luați public la întrebări pe teme despre care nu au fost instruiți să vorbească în prealabil, iar dificultatea pe care o întâmpină în găsirea unor răspunsuri este deseori foarte evidentă. Wolff susține că rolul lor este doar acela de a acționa ca purtători de cuvânt pentru subiecte care cei din umbră doresc să fie discutate în dezbaterile publice. |
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
FORUMUL ECONOMIC MONDIAL
de CD
Forumul Economic Mondial nu a fost pur și simplu ideea lui Klaus Schwab, ci s-a născut dintr-un program de la Harvard finanțat de CIA, condus de Henry Kissinger și împins la îndeplinire de John Kenneth Galbraith și de „adevăratul” “Doctor Strangelove”, Herman Kahn. Toti cei de mai sus sunt stipendiatii clanului financiar occult Rockfeller/Rothschield, iar Klaus Schwab este un front man, un om de carton ce pozeaza bine si doar executa ordinele clanului, caci si CIA lucreaza tot pentru clan.
Aceasta este povestea uimitoare din spatele oamenilor reali care l-au recrutat pe Klaus Schwab, care l-au ajutat să creeze Forumul Economic Mondial și care l-au învățat să nu se mai îngrijoreze și să iubească Globalizarea.
Istoria înregistrată oficial a Forumului Economic Mondial a fost fabricată pentru a apărea ca și cum organizația ar fi fost o creație strict europeană, dar nu este așa. De fapt, Klaus Schwab a avut o echipă politică americană de elită care a lucrat în umbră, care l-a ajutat în crearea organizației globaliste cu sediul în Europa. Dacă aveți o cunoaștere decentă a istoriei lui Klaus Schwab, veți ști că a participat la Harvard în anii 1960, unde s-a întâlnit cu profesorul Henry A. Kissinger de atunci, un om cu care Schwab avea să formeze o prietenie de-a lungul vieții. Dar, ca și în cazul majorității informațiilor din analele cărților de istorie ale Forumului Economic Mondial, ceea ce vi s-a spus nu este povestea completă.
De fapt, Kissinger îl va recruta pe Schwab la Seminarul Internațional de la Harvard, care a fost finanțat de CIA – Agenția Centrală de Informații a SUA. Deși această finanțare a fost expusă în anul în care Klaus Schwab a plecat de la Harvard, legătura a trecut în mare parte neobservată – până acum.
Cercetările indică faptul că Forumul Economic Mondial nu este o creație europeană. În realitate, este, în schimb, o operațiune care provine din politicile publice din epocile Kennedy, Johnson și Nixon, toți aceștia au avut legături cu CFR – Consiliul pentru Relații Externe și cu Mișcarea „Masă Rotundă” asociată, cu un rol de sprijin jucat de CIA – Agenția Centrală de Informații.
Au existat trei oameni extrem de puternici și influenți, Kissinger printre ei, care l-au condus pe Klaus Schwab spre obiectivul lor final de dominație globală completă aliniată Imperiului American prin crearea de politici sociale și economice.
În plus, doi dintre bărbați se aflau în centrul fabricării amenințării mereu prezente a războiului termonuclear global. Examinând acești oameni prin contextul mai larg al geopoliticii perioadei, se poate vedea cum urmau să se intersecteze și să se coaguleze căile lor în anii 1960, cum l-au recrutat pe Klaus Schwab printr-un program finanțat de CIA și cum au fost adevărata forță motrice din spatele creării Forumului Economic Mondial.
Kahn, Kissinger și Galbraith au devenit trei dintre cei mai influenți oameni din America în ceea ce privește descurajarea termonucleară, crearea politicii externe și, respectiv, elaborarea politicilor publice. Cea mai mare parte a carierei acestor oameni s-a concentrat pe Europa și războiul rece. Cu toate acestea, rolurile lor diferite în alte evenimente importante ale perioadei au toate potențialul de a distrage cu ușurință cercetătorii de la alte evenimente mai subversive și bine ascunse.
Acești trei americani puternici au fost legați între ei în diferite moduri si cel financiar, al clanului, nefiind cel mai putin important, dar un fir interesant și notabil, îi leagă pe acești oameni în perioada dintre 1966, cu crearea grupului de 22 de consilieri condus de Kissinger pentru a ajuta la „modelarea politicii europene”, până în 1971, și fondarea Forumului Economic Mondial.
Toți cei trei bărbați erau membri ai CFR – Consiliului pentru Relații Externe, filiala americană a mișcării imperialiste anglo-americane „Masa Rotundă”. Kissinger avea deja legături profunde cu CFR-ul, fiind recrutat de ei imediat după absolvire.
În 1972, fondatorul Clubului de la Roma, Aurelio Peccei, a publicat controversata sa carte „Limitele creșterii”, o carte care a avut o abordare malthusiană a suprapopularii. Cartea va pune sub semnul întrebării sustenabilitatea creșterii economice globale, iar Peccei va fi invitat de Schwab să susțină discursul principal thematic la Forumul Economic Mondial din 1973.
Această strategie de relații publice risqué a plătit dividende pentru Schwab și organizația sa. Din acel moment, forumul a crescut în dimensiune și putere.
Situația noastră geopolitică actuală pare să regreseze din nou spre dinamica Est versus Vest a erei Războiului Rece. Din nou, odată cu evenimentele recente din Ucraina, mass-media mainstream regurgitarea punctelor de discuție nucleare care sunt complet paralele cu cele de acum 60-70 de ani. Există un motiv foarte evident pentru revenirea noastră la retorica Războiului Rece – este un semn foarte evident că Klaus Schwab și susținătorii săi sunt în lipsa acuta de idei. Ei par să se întoarcă la o paradigmă geopolitică în care se simt mai în siguranță și, cel mai important, care va provoca teama în masă de război termonuclear.
Acest ciclu de clătire la creier și repetare se va întâmpla întotdeauna odată ce o mișcare ideologică rămâne fără idei originale. De la sfârșitul anilor 1960, Klaus Schwab a încercat să creeze lumea pe care Herman Kahn a prezis-o. Dar viziunea lui Kahn asupra viitorului, chiar dacă era destul de precisă, este veche de peste o jumătate de secol. Mișcarea tehnocrată a Schwab depinde de dezvoltarea cu succes a tehnologiilor inovatoare care ne vor avansa către o viziune fabricată în mare parte în 1967. Doar studiind o listă mai rafinată a predicțiilor lui Kahn, puteți vedea că fiecare idee pe care Schwab o promovează se bazează aproape în întregime pe cartea „Anul 2000” al lui Kahn și care documentează viziunea despre cum ar putea arăta viitorul nostru, predicții datând de la sfârșitul anilor ’60. Dar, ceea ce Schwab pare să ignore, forțând în același timp această agendă futuristă asupra noastră, a tuturor, este că multe dintre predicțiile lui Kahn au fost, de asemenea, combinate cu avertismente cu privire la pericolele care vor fi create din viitoarele progrese tehnologice.
Pe măsură ce Schwab ajunge la sfârșitul vieții sale, el ca orice individ lipsit de idei si creativitate, pare să fie disperat să înainteze o agendă futuristă radicală, cu potențialul evident de dezastru global.
Forumul Economic Mondial isi atinge acum nivelul maxim de expansiune înainte de prăbușirea sa inevitabilă, deoarece, în cele din urmă, acei oameni care își iubesc propriile identități naționale se vor ridica împotriva amenințării imediate la adresa culturilor lor specifice și vor riposta împotriva dominației globaliste.
Pur și simplu, nu poți face pe toată lumea globalist, indiferent cât de multă spălare a creierului este aplicată. Există o contradicție naturală între libertatea națională și guvernarea globalistă, ceea ce îi face pe cei doi complet incompatibili.
Dar nu uitati, totul a început cu un curs finanțat de CIA, condus de Henry Kissinger la Harvard in anii ’60.