Dumitru Buta
105 aprobate
Dumitrubuta189@yahoo.com
79.115.35.142.
.
.
Tribunalul De La Nürnberg, Făcătură Sionistă III
mai 20, 2023 at 12:56 pm
.
.
Acuzatorul american evreu era un criminal neştiut.
Condamnarea înalţilor ofiţeri şi a liderilor germani venise însă cu mult înainte să existe un proces în care să se dovedească vreo vinovăţie, atunci când, în plin război, la 17 decembrie 1942, liderii Statelor Unite, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice au dat o declaraţie comună privind „uciderea în masă a evreilor europeni“ şi că după război îi vor pedepsi pe „criminalii de război din Germania nazistă“. Acuzele nu erau dovedite (încă), dar pedepsirea se pronunţase deja.
A urmat după război „dovedirea“, pentru care s-a practicat tortura de către nişte anchetatori foarte dubioşi, precum Burton F. Ellis şi William R. Perl. Chiar dacă despre aceştia nu se ştie sigur dacă erau evrei „care, sub Roosevelt, au ajuns repede gradaţi în armata americană“ (după cum afirma Douglas Reed, că erau evrei), este un fapt confirmat că evrei au fost mulţi dintre acuzatorii (procurorii) de la procese.
Ca şi translatorii, până şi „psihologul“ american introdus pentru a-i „consilia“ în culise pe inculpaţii germani, Gustave Mark Gilbert, era tot un evreu, născut în 1911, la New York, din părinţi evrei emigranţi în SUA din Austria. Acesta nu şi-a jucat deloc echidistant rolul.
*
Dar cel mai răsunător a fost cazul procurorului evreu (şi avocat al cauzei sioniste) Benjamin Ferencz, acuzator al germanilor la Nuremberg, care apoi a contribuit şi la crearea Curţii Penale Internaţionale (care vrea acum să inculpe Rusia şi pe preşedintele rus Putin), tot un instrument de putere, nu de justiţiei reală.
Ferencz, acest personaj sinistru care provine din zona Satu Mare, susţinea fantasmagoric că familia lui evreiască a emigrat în SUA după ce România a anexat Transilvania de nord în 1920 şi românii au început să îi persecute pe „evreii unguri“. O minciună fără rost, dar care arătă cât de necinstit a fost şi Benjamin Ferencz.
Iar odată ajunşi în SUA, părinţii viitorului procuror la Nuremberg s-au stabilit chiar în centrul comunităţii evreieşti parteneră politic familiei preşedinţilor Roosevelt, în cartierul Lower East Side din New York, cartier căruia evreii i-au zis ghetto, deşi este practic tot în luxosul Manhattan.
Aşa de corect şi just a fost acest Benjamin Ferencz în Germania post-belică, încât, deşi era un procuror al Statelor Unite, a participat prin prezenţă încurajatoare la crime evreieşti de „răzbunare“ la întâmplare.
Căci iată ce declara el în 2005 către The Washington Post:
„Am văzut odată nişte DP [displaced persons – evrei strămutaţi de sionişti imediat după război, din Europa de est în Germania, înainte de a fi transferaţi apoi drept colonişti în Palestina / Israel – n.aut.] bătând un [fost ofiţer german] SS pe care apoi l-au legat de gura de oţel a unui crematoriu. L-au strecurat în cuptor, au aprins focul şi l-au scos iar afară. «Bate-l din nou şi pune-l înapoi până când va fi ars de viu», îşi ziceau. N-am făcut nimic pentru a-i opri. Presupun că aş fi putut să-mi folosesc revolverul sau să trag în aer, dar nu am vrut să fac asta… Păi ştii cum am primit declaraţiile martorilor? Mă duc într-un sat în care, să zicem, un pilot american ar fi fost paraşutat şi bătut până la moarte. Îi aşez pe toţi cu faţa la perete şi spun: «Oricine minte va fi împuşcat pe loc!». Nu mi-a trecut niciodată prin minte că declaraţiile luate sub constrângere ar fi invalide [juridic].“ (Matthew Brzezinski, „Giving Hitler Hell“ – interviu cu Benjamin Ferencz în The Washington Post din 24 iulie 2005).
*
Ipoteza cu pilotul american omorât de germani este fantezistă, o plăsmuire a lui Benjamin Ferencz, ca exemplu teoretic, dar chiar aceasta a fost regula probatoriilor pentru procesele postbelice demarate în noiembrie 1945 în Germania: mărturii obţinute prin constrângere morală, psihologică şi tortură fizică.
De fapt, unii dintre păpuşarii cei mai importanţi ai „justiţiei“ de la Nurnberg îşi aveau centrul în zona evreiască a Manhattan-ului new-yorkez. Şi familia Roosevelt îşi avea fieful tot acolo, între „macabeii“ evrei (cum le zicea Franklin Roosevelt), care erau maşinăria ei de vot. Ca şi familiile evreilor Goldmann şi Ferencz.
Eleanor Roosevelt, soţia preşedintelui SUA şi verişoara lui în acelaşi timp (fiind semi-incestuoşi), era născută tot în Manhattan, unde era foarte bună prietenă cu familia Goldmann, pe atunci cea mai implicată familie evreiască în sforăria globală a iudaismului şi a sionismului, totodată. Activistă de „human rights“, biografii Goldmanilor spun că Eleanor Roosevelt era mereu la masă („at dinner“) la aceştia (cf. Martin Klingst, „Amerikas Mr. Germany: Guido Goldman“, Herder Verlag 2021, tradusă în engleză sub numele titlul „Guido Goldman – Transatlantic Bridge Builder“). Tot în Manhattan se mutase şi finanţistul evreu Bernard Baruch, consilier al lui Roosevelt dinainte de a fi el preşedinte, dar şi în timpul războiului, până în 1945.
Nahum Goldmann (ortografiat şi Goldman, cu un singur n, specific evreilor, la germani terminaţia man având, de regulă, doi n), era şeful sionist al criminalului Benjamin Ferencz, procurorul evreu desemnat de administraţia Roosevelt ca acuzator împotriva liderilor militari germani învinşi.
Căci Nahum Goldmann, sionist de copil, din familie, a fost creatorul organizaţiei Congresul Mondial Evreiesc (World Jewish Congress, cea mai puternică organizaţie evreiască globală şi azi) şi preşedintele acesteia din 1951 până în 1978, fiind deasemenea şi preşedintele Organizaţiei Sioniste Mondiale (World Zionist Organization) din 1956 până în 1968.
Aceste organizaţii, în frunte cu World Jewish Congress (adică Nahum Goldmann) şi „Conference on Jewish Material Claims against Germany“ l-au trimis în realitate pe Ferencz în Germania după război ca să obţină tone de bani pentru cauza evreiască, deşi el apăruse, oficial, ca procuror al Statelor Unite la Nurnberg.
În activitatea de „recuperator“, Benjamin Ferencz era secondat în Germania chiar de Goldman fiul, pe nume Guido, care în acest scop s-a şi împrietenit cu cancelarul vest-german Konrad Adenauer, în funcţie până în octombrie 1963.
Dar ei crescuseră ca nişte infractori, având prieteni criminali, în „ghetto“-urile din Manhattan / New York, căci iată ce a relatat Ferencz despre copilăria şi tinereţea sa:
„Zona în care am trăit [în New York]… era o zonă cu criminalitate ridicată. Toată lumea bătea, omora sau jefuia pe cineva… Făceam parte din bande, iar poliţiştii ne erau duşmanii. Eu eram câinele de pază, iar ceilalţi jucau zaruri pe trotuar. Puneau banii pe jos, iar eu eram la colţ. Dacă vedeam venind poliţistul strigam: «Cheezit, vin poliţiştii!». Dacă fugeau suficient de departe, luam eu banii, dar dacă poliţistul ajungea primul acolo, ridica el banii. Deci poliţia a fost inamicul. O situaţie ca cea a mafiei italiene în anii următori. Era o vremea de prohibiţie, iar încălcarea legii era considerată un lucru bun, toată lumea spunea asta, se organizau jocuri de noroc, erau o mulţime de infracţiuni pe străzi, împuşcături în cartier, lucruri de genul acesta.“
Nu ne aşteptăm ca Ben Ferencz să fi spus (tot) adevărul despre traseul său biografic până la misiunile din Germania postbelică, dar observăm că în interviul din care îl cităm nu şi-a ascuns adevărata natură criminală personală, deşi era un tip scund, firav şi complexat:
„[În 1943] am scris mai întâi FBI-ului… Germanii ocupaseră Franţa şi se anticipa că vor ataca Anglia destul de curând. M-am gândit: bine, dacă mă vor lăsa în spatele liniilor germane din Franţa şi mă vor învăţa cum să folosesc dinamita, aş fi o achiziţie destul de bună. Aş putea băga nemţii în iad. Dar FBI-ul a spus că nu mă puteau accepta. Eram un risc de securitate… Eram cetăţean [american] doar de aproximativ treisprezece ani. Aşa că am fost respins“.
Apoi, continuă el, „am terminat mai mult sau mai puţin Facultatea de Drept Harvard şi m-am dus imediat la acest tip din comisia de recrutare“, intrând astfel în armata SUA, ca instructor întâi, dar şi-a urât superiorul sergent american: „Era un om cu un caracter atât de steril încât, în mod serios, dacă aş fi ales să-l ucid pe el sau să-i ucid pe cei care au ucis 90.000 de evrei, l-aş fi ucis mai întâi pe sergent“. („Benjamin Ferencz“, interviu luat acestuia de dr. Daniel Stahl şi Annette Weinke în 2 decembrie 2013, publicat pe Süddeutsche Zeitung şi în 2014 pe http://www.geschichte-menschenrechte.de în limba engleză.)
*
Dar Ben Ferencz, a publicat în 1944, bine orientat, un articol în principala revista de criminalistică, Journal of Criminal Law and Criminology, despre crimele de război, semnând „sergent Benjamin Ferencz, al 15-lea batalion AAA“ şi, fiind deja în Europa, la sfârşitul anului 1944, a fost convocat la Judge Advocate Section a Armatei (zisă şi a „Naţiunilor Unite“, deşi nu exista oficial încă ONU) în Luxemburg, sediul generalului Patton, unde avea deja un protector, pe colonelul George Hickman, şi unde i s-ar fi spus că preşedintele Statelor Unite vrea înfiinţarea unei filiale pentru crime de război şi doar el, Ferencz, ar şti ce sunt acelea, căci pentru armată era ceva nou până şi noţiunea de „crime împotriva umanităţii“.
Iar planul pentru „judecarea criminalilor de război din Europa“ a fost elaborat de ministrul american al apărării Henry L. Stimson şi de subalternii săi din minister, şi, cum Roosevelt a murit în aprilie 1945, operaţiunea judiciară a fost aprobată de noul preşedinte, Harry S. Truman, căci Stimson era, ca şi şi restul cabalei evreieşti din jurul Casei Albe, tot din Manhattan, plus că…
Acest Henry L. Stimson era la rândul său şi un iniţiat al cabalei globaliste şi a conspiraţiilor, căci, absolvent de Yale, el a fost primit din studenţie în societatea secretă a „elitei puterii“, Skull and Bones, care ar controla şi Central Intelligence Agency, conform celor mai mulţi cercetători (mulţi dintre şefii CIA provenind din Skull and Bones), şi care „i-a oferit numeroase contacte pentru tot restul vieţii sale“ (Sean L. Malloy, Atomic Tragedy: Henry L. Stimson and the Decision to Use the Bomb Against Japan, Cornell University Press 2008).
Şi Henry L. Stimson mai era membru şi în globalista Council on Foreign Relations şi absolvent şi al Harvard Law School, ca şi subalternul său Ben Ferencz, evreul chemat să acuze germanii.
(dupa articolul „Românii la Închisoare Pentru Adevăr?” Incorectpolitic)
Domnilor din grupul Surena. Voi nu aveți treburi cu legile internaționale,cu drepturile oamenilor,voi aveți două legi Antisemitismul și Holocaustul cu care reduceți lumea la tăcere. Voi sunte-ți rasiști, există documentul istoric TALMUDUL care consfințește URA împotriva Goy . Tot acolo este și prevederea: „Numai noi evreii suntem oameni,ceilalți sunt vite de povară, creați să ne slujească nouă” Românii au început să vă urască tocmai comportamentul multora dintre jidani: minciuna,provocărilele prin tot ce fac unii rău voi veniți și acuzati pe români, nu recunoa;te-ți nimic din ce face-ți rău. Dacă un Goy spune un adevăr voi vă coalizați și negați imediat,apoi aduce-ți acuze. Problemele de genocid au fost săvârșite de toate popoarele pe care nu -l accepă cred că nimenea. Dece ați dat legea cu Holocaustul numai pentru apărarea voastră ? Numai voi sunte-ți victime ? De ce cei dela I.N.S.H.R, a intrat în perioada interbelică de a elimina valori culturale și istorice ale românilor. Dupoă mintea acelor schizofreni plătiți de români ca să ne distrugă tot ce este mai bun ca valori culturale ? În care legi internaționale se face acest genocid cultural ? Istoria nu poate fi schimbată, rămâne cu descrierea faptelor bune dar și rele ; așa cum s-au petrecut ele,în vremuri bune și rele. Faptele descrise de minții Inteligente așa cum s-au petrecut, de ce sunt etichetați antisemiți și eliminați din memoria românilor ? Cine vă dă acest drept, pentru un asemenea abuz ?
Tot ce se spune despre făptuitorii de rele ale multor jidani, de către oice român lucid, voi îl etichetați antisemit.
Dacă Talmudul prevede că numai jidanii sunt oameni, atunci voi v-ați arogat dreptul de semizei ai Goy. Aveți dreptul asupra lor de a decide viața sau moartea neevreilor. Resetarea populațiilor gentili cu 50 %, este un exemplu de exrcitarea dreptului de a dispune moartea lor.Păcat că mai sunt și evrei luminați care nu sunt de acord cu Holocaustul,cu Talmudul,cu toate acțiunile malefice ale globalizări.
Sunt sigur că la aceste spuse voi fi catalogat antisemit. Mai aveți alte explicații rațonale ? Că de obiceiu la asemenea dialoguri ori aducețți argumente lipsite de ADEVĂR,SAU APLICAȚI LEGEA SUPREMĂ DE PEDEPSIRE A goy.
SĂ NU MAI VORBEASCĂ. DESPRE ZEI NUMAI DE BINE TREBUIE SĂ SE VORBEASCĂ.
CU TOATĂ STIMAM DOMNILOR DIN GRUPUL surena.!
Poate că aveți dreptate,dar criminalitatea feroce de anchetare a vinovaților acuzați au fost realizate de evrei.
Cine l-a sponsorizat pe Hitler ? Băncile evreești. De ce la proces Hitler nu a fost condamnat în lipsa prezenței lui ? Domnilor Surena ? De ce s-a emis atâtea minciuni cu privire la fugarul Hitler ? Cum de nu l-au dibuit acei evrei care se spune că l-a cutat și prin Brazilia și Africa ? Comunități de evrei erau peste tot în lume? care puteau să dea informații necesare. NU! Hitler a fost salvat și pus sub ocrotire. Cine putea să o facă ? Cei care l-au susținut și apoi l-au finanțat.
articolul, de Cornel-Dan NICULAE,
«Românii la Închisoare Pentru Adevăr? – Şefii Justiţiei americane ştiau şi spuneau de atunci, din anii procesului de la Nürnberg, al „Holocaustului“, că este o făcătură politică»
e complet la
https://www.incorectpolitic.com/romanii-la-inchisoare-pentru-adevar/
Să facem un mic exercițiu…să presupunem prin absurd că naziștii nu au omorât niciun evreu, nu trebuia să avem un Tribunal internațional pentru celelalte crime ale naziștilor? Pentru polonezi, sovietici (majoritar ruși), iugoslavi (majoritar sârbi), dar și francezi, cehoslovaci etc. tot ar fi trebuit să existe un Tribunal unde să fie judecați.
În altă ordine de idei, Dumitru Buta este un ignorant. Nu anglo-americani, nu evreii anglo-americani au venit cu ideea Tribunalului. Ei îi doreau executați public, fără proces, chiar linșați de mulțime…
Stalin a fost cel care a insistat ca vinovații să fie judecați și condamnați de un Tribunal Internațional.
Stalin a fost, probabil, cel mai inteligent politician al sec XX . De ce era important procesul în cadrul unui Tribunal Internațional? Din multe considerente…
Pe de o parte, pentru că oricât s-ar încerca, adevărul nu va putea fi ascuns și acesta era că URSS a avut inițiativa și a insistat în judecarea lor. Astfel, Stalin dădea o palmă democrațiilor occidentale. Apoi le închidea gura cu procesele „staliniste”, oamenii erau executați, dar în urma unui proces, în schimb occidentalii inițial erau pentru execuții… Pe plan intern Stalin transmitea mesajul că respecta justiția și deciziile instanțelor, deci cum sa fie el vinovat de ce se vorbea în șoaptă.
Pe de altă parte, procesul era menit să ascundă agresiunea URSS, colaborarea aceasta cu Germania, contribuția, mai puțin cunoscută a lui Stalin, la aducerea naziștilor la putere, împărțirea Poloniei, masacrul de la Katyn, războiul împotriva Finlandei, ocuparea Basarabiei, Bucovinei și a Țărilor Baltice.
Toate vor fi puse în seama Germaniei. Apoi Stalin judecând nazismul salva comunismul de la judecata.
Dar, și Occidentul a înțeles că Germania nazistă fusese indirect și ajutată de ei prin colaborarea în domeniul afacerilor, prin compromisul de la Munchen, permiterea Dictatului de la Viena.
Judecând Germania, Occidentul se salva de la compromisurile făcute cu regimurile fasciste în domeniul afacerilor.
Germania merita sa fie judecată pentru crimele naziștilor iar Tribunalul de la Nurrnberg va fi urmat de cel de la Tokyo pentru crimele imperialiștilor japonezi și uciderea a milioane de chinezi, apoi a sute de mii de vietnamezi, coreeni, filipinezi, mongoli.
A pune pe seama „unor evrei dubioși” Tribunalului de la Nurenberg și Tokyo este o lipsă de respect pentru milioanele de oameni, neevrei omorâți de naziști și japonezi și o încercare meschină de a găsi circumstanțe atenuante germanilor. Stalin știa câți evrei abandonase URSS în teritoriile ocupate, evrei cetățeni sovietici , unii comuniști de bază, și știa ce soartă le pregăteau naziștii comuniștilor capturați și în special evreilor.
În concluzie analiză lui Dumitru Bota, limitată la „ura de rasă”, plină de clișee legate de Nurenberg, ignorând Tokyo și milioanele de victime ale germanilor, italienilor și japonezilor este o lipsă de respect la adresa istoriei.
Surena, te grabesti cu invectivele („Dumitru Buta este un ignorant” etc.), ca de obicei.
Te fac sa te crezi destept si important, fara a fi. Tu ai „clișee” iudaice.
In articolul complet se spune ca Stalin a vrut ca sa existe procese publice:
«Winston Churchill a făcut propunerea de a se renunţa la crearea Tribunalului în februarie 1945, la Conferinţa de la Yalta a liderilor celor trei puteri aliate, dar a fost oprit de Franklin Roosevelt, care i-a spus că opinia publică americană nu va accepta să nu se aplice regula unui proces, iar Stalin a explicat că sunt bune procesele publice, căci sunt o excelentă ocazie de propagandă (precum procesele simulacru din comunism de atunci, îndreptate împotriva „duşmanilor poporului“).»
Gandirea limitată la „ura de rasă” si „plină de clișee” iudaice e a ta.
Tu crezi degeaba ca esti mai destept si decat inaltii magistrati americani contemporani care au spus ca e o facatura de proces, o falsa „justitie a invingatorului”.
Tatal meu a fost unul din sefii Securitatii din anii 50.
in 1945 serviciile secrete militare americane au desfasurat o operatiune de falsificare de acte cu crime de razboi pe legionarii din Romania care si astazi sunt utilizate de Centrul Wiesenthal pentru denigrari. Tatal meu ca sef in Securitate cunostea foarte bine aceasta operatiune impreuna cu operatiunile sub steag fals germane si sovietice din Romania pe care le-a anchetat in secret ani de zile. Toti membrii operatiunilor sub steag fals au fost protejati de americani si nu o data imi povestea interogatoriile pe spionii germani, britanici , francezi de pana la diktatul de la Viena si sovietici infiltrati in miscarea legionara. Le cunostea numele, identitatea si era in stare sa povesteasca interogatoriile cuvant cu cuvant dar si metodele de interogatoriu. Era de-a dreptul obsedat sa identifice infiltratii si pentru asa ceva astepta ani de zile eliberarea martorilor de la Poarta Alba , de la Gherla sau de la Aiud , multi din ei trimisi in puscarie de Securitate tocmai ca sa se acopere si sa se stearga istoria. Inca de la inceputul anilor 50 in Securitate se punea problema cum se va scrie istoria si ce va ramane in istorie…. Multi dintre spionii sovietici infiltrati au fost reutilizati in anii 50 ca informatori in gruparile de anticomunisti si pe multi ii stia foarte bine.
La inceputul anilor 50 Securitatea a desfasurat mai multe operatiuni de falsificare de acte cu crime de razboi in vederea retragerii sprijinului oferit de NATO si de CIA anticomunismului din Romania si astazi toate aceste acte sunt folosite de Centrul Wiesenthal pentru propaganda.
In anii 50 a condus operatiuni de verificare pe legionari cu arhivari de dosare pe o retea de ofiteri de Securitate care pe toata perioada anilor 50 s-a ocupat cu arhivari de dosare in secret pentru care spunea clar ca nu a gasit probe si acte pe crime de razboi. Pentru asa ceva dupa 1989 veneau sefi de servicii secrete cu amenintari de multe ori de fata cu mine si oate aceste dosare au fost furate din arhivele Securitatii. In momentul de fata nu mai exista nici macar un singur dosar arhivat de reteaua ofiterilor din care facea parte si toate furturile au fost acoperite in amenintari de fata cu mine.