RAPORT privind activitatea subversiva din Justitie si serviciile de informatii in scopul
exercitarii puterii in stat de grupuri de interese politico-judiciare-economice in perioada 2005
– 2017
31/01/2018
RAPORT
loading…
privind activitatea subversiva din Justitie si serviciile de informatii
in scopul exercitarii puterii in stat de grupuri de interese politicojudiciare-economice
in perioada 2005 – 2017
1. Istoricul Binomului SRI-DNA
Romania a ratificat Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor
Fundamentale prin Legea nr. 30/1994. Potrivit Constitutiei revizuita in 2003,
Romania este definita ca republica semi-prezidentiala; stat de drept, democratic si
social, in care drepturile si libertatile cetatenilor sunt garantate, legislatia interna
fiind subordonata, in caz de neconcordante, pactelor si tratatelor internationale
privind Drepturile Omului la care Romania este parte.
Romania a aderat la Uniunea Europeana incepand cu 1 ianuarie 2007, data la care a
fost instituit Mecanismul de Cooperare si de Verificare (MCV) cu scopul de a remedia
deficientele reformei sistemului judiciar si pentru a combate coruptia.
In pofida angajamentelor fata de Uniunea Europeana si alte organisme
internationale, incepand cu anul 2005, presedintele nou ales de atunci al Romaniei,
Traian Basescu, impreuna cu sefii institutiilor de forta pe care acesta i-a numit in
scurt timp in functii, au pus bazele unui sistem secret, ascuns opiniei publice, care sa dezvoltat treptat pana la a acapara in mod nelegitim si ocult, cu arma catuselor si a
dosarelor penale, puterea decizionala in stat, cu consecinta distrugerii elitelor
romaniesti, a clasei politice (subminarea partidelor politice si a Parlamentului), a
mediului de afaceri romanesc, a presei libere, inclusiv a unei parti din sistemul
judiciar care nu s-a pretat sa coopereze cu noul sistem creat.
Au fost emise acte normative nelegitime si nepublice de catre institutii care nu pot
legifera in domeniul Justitiei si Drepturilor Omului:
-hotarari ale Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (organ administrativ) clasificate
secret de stat;
-protocoale si planuri de actiune secrete intre serviciile de informatii si parchete, prin
care s-a creat o legislatie necunoscuta pe zona coruptiei, cu proceduri si acte de
urmarire penala la care nu au avut acces in multe cazuri nici macar partile acuzate in
dosarele penale.
In baza protocoalelor secrete dintre parchete si serviciile de informatii s-au creat sute
de echipe mixte formate din procurori si ofiteri de informatii pentru munca pe
dosarele de coruptie, in conditiile in care legea nu permite ofiterilor de informatii sa
desfasoare activitati de urmarire penala, si interzice magistratilor sa fie colaboratori
ai serviciilor de informatii sub sanctiunea pierderii functiei detinute (art. 7 din Legea
303/2004).
Activitatea de interceptare a comunicatiilor la nivel national (telefonie si internet) a
fost incredintata, fara baza legala, Serviciului Roman de Informatii (SRI) care o
desfasoara prin doua unitati militare secrete a caror infiintare nu este mentionata in
nicio lege: Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor si Centrul National
Cyberint. Nu exista nici azi posibilitatea ca interceptarile realizate de SRI si folosite
in dosarele penale sa poata fi contestate si contra-expertizate in mod real de experti
independenti, pentru ca nu s-au autorizat niciodata experti independenti pe voce si
vorbire, si chiar daca ar fi acceptat unul din strainatate nu poate avea acces la
serverele din unitatile SRI intrucat activitatea serviciului este clasificata secret de
stat.
Au fost operate epurari masive in marile parchete. In august 2005, prin fostul
ministru al Justitiei Monica Macovei au fost revocati din functii 13 sefi ai Parchetului
National Anticoruptie si inlocuiti cu o garnitura de procurori obedienti, numiti politic
de ministrul Macovei si presedintele Basescu. In 2006 a fost inlocuit Procurorul
General al Romaniei Ilie Botos (silit sa demisioneze) cu Laura Kovesi, procuror cu
grad inferior, de doar 33 ani, fara nicio experienta, fara niciun dosar semnificativ la
activ, si impotriva avizului negativ dat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Zeci de judecatori cu vechime de la Inalta Curte si curti de apel au fost deteminati sa
se pensioneze, fiind pe de o parte momiti cu o lege atractiva de pensionare (o pensie
aproape egala cu venitul pe ultima luna), iar pe de cealalta parte presati cu acuze
publice si dosare penale (compromitere publica), existand informatii ca in unele
situatii au fost folosite informatii sustrase din arhiva fostului serviciu secret al
Ministerului Justitiei – SIPA in care s-a intrat in mod repetat, inclusiv de persoane
neautorizate, fara a se detine certificarea ORNISS. Judecatorii cu vechime inlaturati
au fost inlocuiti cu judecatori adusi pe filierele sistemului, dispusi sa devina parteneri
ai procurorilor in lupta anticoruptie. Insasi presedintele Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, Livia Stanciu (numita in 2008 de Traian Basescu) a ajuns sa declare public
in februarie 2014, la bilantul DNA: “Procurorii DNA vor avea mereu in judecatorul
Stanciu un partener de nadejde”.
Incepand cu 2005 au fost modificate legile justitiei in sensul acordarii unor
competente uriase Directiei Nationale Anticoruptie (abuzul in serviciu, care nu este
fapta de coruptie, dar care reprezinta azi peste doua treimi din dosarele DNA, a oferit
posibilitatea antrenarii in dosare penale a politicienilor si functionarilor din aparatul
de stat si administrativ-local pentru orice decizie luata). A fost acordata o
independenta totala procurorilor fata de sefii lor ierarhici. Procurorilor anticoruptie
li s-a creat un ascendent asupra judecatorilor, care au fost permanent atrasi si
determinati sa devina parteneri ai procurorilor sau au devenit inculpati in dosarele
DNA cand au dat solutii potrivnice acestui parchet (cazul fostului judecator al Curtii
de Apel Bucuresti, Stan Mustata, fiind cel mai relevant in acest sens, el fiind ridicat
de DNA chiar inainte de a intra in sala de judecata intr-un dosar intens mediatizat,
dupa ce fusese inregistrat confesandu-se unui apropiat ca nu sunt probe in
respectivul dosar).
Parlamentarii si guvernantii (in special cei din Partidul Social Democrat) au devenit
tinta predilecta a dosarelor penale, pe fondul unor campanii publice agresive de
denigrare lansata de la nivelul Presedintiei Romaniei.
Ulterior, prin legea micii reforme in Justitie nr. 202/2010, initiata de ex-ministrul
Justitiei, Catalin Predoiu, la Inalta Curte s-au format doua Complete de 5, unul
condus de presedintele ICCJ si celalalt de vicepresedintele ICCJ – persoane numite
de Traian Basescu, prin care s-a eludat principiul repartizarii aleatorii a dosarelor,
astfel incat toate dosarele cu demnitari si inalti magistrati sa ajunga in ultima
instanta la aceste “complete de executie”, cu componenta dinainte aleasa, a caror
solutie era intuita dinainte in spatiul public.
Tot acest plan de actiune a fost justificat perfid in numele luptei anticoruptie, lozinca
exacerbata pana la absurd. Abuzurile judiciare impotriva clasei politice, mediului de
afaceri romanesc, presei libere si sistemului judiciar au devenit un fapt cotidian, fara
ca cineva sa raspunda in fata legii, intrucat marile parchete au devenit varf de lance
al acestui sistem si protectoare in fata legii a sistemului, alaturi de Consiliul Superior
al Magistraturii penetrat masiv cu magistrati ajutati sa ajunga in Consiliu de SRI sau
cu magistrati despre care DNA are dosare penale pe care le poate oricand activa.
Practic, institutiile de forta din Romania, in special: Parchetul General – Directia
Nationala Anticoruptie (DNA), Serviciul Roman de Informatii (SRI), Agentia
Nationala de Integritate (ANI), anumiti judecatori din Inalta Curte de Casatie si
Justitie (ICCJ) si din principalele instante judecatoresti si-au concentrat activitatea
pentru a-i vana pe parlamentari, guvernanti, oameni de afaceri, patroni de presa si
anumiti magistrati, a-i baga in inchisoare si elimina din viata publica.
Defilarile in catuse in fata DNA, scurgerile premeditate de date din dosarele penale
catre presa de casa a DNA, in scopul compromiterii din start a imaginii celor
cercetati, comunicatele de presa ale DNA in care acuzatii sunt declarati vinovati
inainte de a ajunge la instante au devenit un fapt cotidian si au facut necontenit
agenda presei, din 2006 si pana in prezent, in pofida legii si reglementarilor
europene care obliga la respectarea secretului de serviciu si respectarea prezumtiei
de nevinovatie.
Oricine a indraznit sa critice activitatea abuziva a institutiilor de forta a fost atacat
public cu eticheta de inamic al luptei anticoruptie si redus la tacere, inducandu-se
teama, in special in randul oamenilor politici alesi, de a mai lua pozitii critice fata de
abuzurile institutiilor de forta.
Pe parcursul dezvoltarii sistemului nelegitim, sustinerii acestuia i s-au raliat in mod
interesat si forte externe, care au actionat atat prin intermediul unor ONG-uri
finantate de fundatiile afaceristului George Soros, dar si printr-o serie de
reprezentanti ai ambasadelor marilor Puteri aliate (in special Ambasada SUA la
Bucuresti) si factori de decizie din organismele Uniunii Europene de la Bruxelles.
Activitatea de sustinere din afara tarii a institutiilor de forta s-a remarcat prin doua
constante:
-acuzatia falsa ca politicul ar urmari sa submineze lupta anticoruptie;
-o tacere si lipsa de reactie totale in fata sutelor de cazuri de dosare abuzive,
finalizate cu achitare, dovedite in instante ca fiind fabricate fara probe, cu
incalcarea drepturilor omului.
ONG-urile in discutie au invitat sistematic judecatori si procurori cu functii cheie la
seminarii organizate in tara si strainatate, platite din fonduri proprii sau prin
programe cu finantare europeana, unii magistrati fiind platiti cu mii de euro pentru a
tine discursuri. Exista banuiala legitima ca aceasta forma de turism judiciar a fost si
este o forma de cointeresare materiala, existand cazuri notorii de magistrati din
dosare sensibile in care s-au dat condamnari grele unor personalitati politice, invitati
de zeci de ori in fiecare an la evenimente in tara si strainatate pentru care
transportul, cazarea si ale cheltuieli au fost asigurate de organizatori.
Cu precadere ambasadorii SUA si Olandei, potrivit surselor publice, au intervenit
oficial sau pe cai discrete la ministrii romani de Justitie sau alte oficialitati pentru
numirea si mentinerea Laurei Kovesi la sefia DNA, cu incalcarea art. 41 din
Conventia de la Viena, care interzice imixtiunea diplomatilor in activitatea de
guvernare a statului acreditar.
In paralel, sefii SRI si DNA au fost decorati in mai multe randuri de marile
ambasade, pentru merite imposibil de justitificat in cazul unor ofiteri de informatii si
magistrati, care nu pot desfasura activitati in beneficiul altor state. Decorarea sefilor
SRI si DNA s-a suprapus cu realitatea ca, pe de o parte, de ani in sir marile firme si
banci straine care externalizeaza profitul si nu platesc de ani de zile impozit pe profit
nu au facut niciodata obiectul dosarelor penale sub aspectul evaziunii fiscale si
spalarii banilor, iar pe de cealalta parte, de la caderea comunismului in 1989 in
Romania cand intreaga economie era 100% de stat, s-a ajuns in 27 de ani ca mai bine
de doua treimi a cifrei de afaceri a firmelor care activeaza in Romania sa fie detinuta
de firme straine, la fel ca si majoritatea terenurilor agricole si forestiere ori
exploatarea resurselor naturale.
Greu de inteles, rapoartele anuale pe MCV – Justitie din partea Delegatiei Comisiei
Europene au ascuns permanent abuzurile savarsite, fiind doar rapoarte de lauda a
institutiilor de forta si de infierare a clasei politice, acuzata constant ca vrea sa
distruga lupta anticoruptie. Niciodata rapoartele anuale pe MCV nu au abordat
problema deosebit de grava a abuzurilor comise de institutiile de forta, a numarului
urias de achitari pe lipsa de probe de la DNA, in pofida nenumaratelor sesizari facute
de factori politici, presa si victimele abuzurilor.
Din noiembrie 2014, cand presedintele Romaniei Traian Basescu si-a incheiat cel deal doilea mandat (10 ani de domnie) – sistemul ocult apelat in Romania cu
denumirea de “Binomul
DNA – SRI” – a atins apogeul activitatii sale nelegitime si abuzive, numarul de
dosare penale dovedite in instante ca fiind instrumentate in lipsa oricaror probe,
atingand cifre de ordinul sutelor anual, rata achitarilor pe lipsa de probe la DNA
atingand in prima jumatate a anului 2017 cifra record de peste 37% la una dintre
sectii (in conditiile in care media pe tara si in statele UE este in jurul cifrei de 1%).
In anul 2017, activitatea abuziva a DNA a culminat cu instrumentarea ilegala a unui
dosar penal impotriva Guvernului Romaniei (Dosarul OUG 13/2017) pentru emiterea
unei ordonante de urgenta – ancheta declarate abuziva de Curtea Constitutionala,
care a calificat ancheta penala drept imixtiune in activitatea altei puteri in stat, cea
Executiva. Activitatea abuziva a DNA a continuat dupa decizia Curtii Constitutionale,
prin deschiderea unui dosar penal vicepremierului PSD Sevil Shaidehh, pentru
emiterea in urma cu mai multi ani a unor hotarari de guvern, ancheta care a generat
in toamna anului 2017 parasirea functiei de catre vicepremier, in conditiile in care
procurorii nu au dreptul sa cerceteze modul de emitere a unor acte normative ale
puterii Executive. Abuzul este evident oricui in conditiile in care vicepremierul Sevil
Shaidehh a fost acuzat ca nu putea decide trecerea unui teren din proprietatea
publica a statului in proprietatea publica a unui consiliu judetean prin hotarare de
guvern, ci doar prin lege, desi exista text de lege expres in vigoare in legislatia
Romaniei, care arata ca asemenea treceri se fac prin hotarare de guvern, existand
sute de asemenea hotarari de guvern emise pana in prezent.
Insusi fostul presedinte Traian Basescu, a carei familie a devenit tinta dosarelor
penale ale DNA, a recunoscut in 2016 ca el a creat acest sistem, care a scapat de sub
control dupa plecarea sa, din cauza oamenilor pe care el i-a numit in functii cheie in
Justitie si SRI si au ramas pe functii pana in prezent, catalogand acest sistem drept
un “STAT MAFIOT”, care actioneaza prin orice mijloace doar pentru a se salva si
mentine la Putere.
In prezent, SRI a carui conducere a fost schimbata, a anuntat ca a denuntat
protocoalele secrete incheiate din 2009 cu marile parchete (fara sa le declasifice) si
da semnale, inca neconvingatoare, ca s-ar fi retras din “campul tactic” al Justitiei.
Din pacate, in pofida activitatii dezastruoase a DNA si a nenumaratelor scandaluri
publice in care a fost si este continuu implicata, sefa acestui parchet Laura Kovesi
beneficiaza de o sustinere mediatica din partea ONG-urilor cu finantare straina, a
unor institutii de presa din strainatate, dar si a unor ambasadori, fiind prezentata in
mod diversionist ca “icoana luptei anticoruptie” din Romania. Campania de presa
dusa de “agenti straini” a devenit extrem de virulenta dupa ce Inspectia Judiciara a
desfasurat in vara lui 2017 un control asupra managementului de la DNA pe ultimii
ani si a constatat rezultate dezastruoase, care au creat o vie dezbatere publica/
politica in societate privind necesitatea revocarii urgente a Laurei Kovesi din functie.
Campania “agentilor straini” mai urmareste impiedicarea modificarii legilor justitiei,
in scopul de a nu se reglementa raspunderea reala a magistratilor care ar avea ca
efect sanctionarea pentru abuzurile judiciare si eliminarea procurorilor si
judecatorilor care dau solutii la comanda.
Doua comisii speciale de ancheta ale Parlamentului incearca in prezent sa faca
lumina in privinta dedesubturilor “statului mafiot” care s-a dezvoltat in timpul
perioadei presedintelui Traian Basescu.
2. Actele si procedurile ilegale care au creat o justitie subterana
Din prezentarea unor acte normative din acest capitol se va intelege cum s-a ajuns in
situatia ca niste reprezentanti ai unor institutii sa ajunga sa considere ca ei reprezinta
statul:
– Hotararea CSAT nr. 17/28.02.2005 (act secret prin care coruptia a
fost declarata ca vulnerabilitate la securitatea nationala pentru a putea
deveni “campul tactic” al SRI)
In conditiile in care Legea securitatii nationale nr. 51/1991 nu prevede ca SRI are
competente de actiune in aria infractiunilor de coruptie, in sensul ca la art. 3 printre
amenintarile la securitatea nationala nu se regasesc infractiunile de coruptie,
presedintele Romaniei Traian Basescu – cunoscator al practicilor fostei Securitati
comuniste care avea o Directie a VI-a de cercetari penale – a luat decizia implicarii
SRI pe zona coruptiei, eludand faptul ca modificarile le Legea 51/1991 se puteau face
doar prin lege.
Trebuie precizat ca SRI este in fapt continuatorul fostei Securitati din perioada
comunista care a functionat oficial pana in 1990, chiar daca Serviciul pretinde ca s-ar
fi reformat in totalitate si ar fi avut obligatia sa se abtina in lipsa unei legi sa
desfasoare activitati pentru care nu avea competente legale.
In pofida art. 61 din Constitutie potrivit caruia Parlamentul este “unica autoritate
legiuitoare a tarii”, decizia integrarii problemei coruptiei in categoria
vulnerabilitatilor la securitatea nationala a fost luata prin Hotararea CSAT nr. 17 din
28.02.2005, hotarare nepublica, clasificata. CSAT nu putea adauga la Legea 51/1991
intrucat nu este autoritate legiuitoare, ci este un organism administrativ, condus de
presedintele Romaniei, care este de drept presedintele CSAT – vezi Anexa 1
Printr-o hotarare CSAT similara si presa a fost declarata vulnerabilitate la siguranta
nationala pentru a fi pusa sub monitorizarea SRI si a fi distruse posturi de televiziune
si cotidiene nationale si patronii acestora.
– Protocolul de cooperare dintre Parchetul ICCJ si SRI pentru
indeplinirea sarcinilor ce le revin in domeniul securitatii nationale nr.
003064 din 04.02.2009 (actul prin care SRI a fost introdus ilegal in
activitatea de urmarire penala)
Protocolul secret si in ziua de azi a fost incheiat in 2009 (cel mai probabil de fostul
procuror general al Romaniei Laura Kovesi si fostii sefi ai SRI George Maior si gen.
Florian Coldea), in baza hotararii CSAT 17/2005. A fost comunicat tuturor marilor
parchete din tara si a devenit document de lucru, clasificat, in sensul ca in baza
Protocolului s-au format sute de echipe mixte compuse din procurori si ofiteri de
informatii “in scopul contraacararii riscurilor derivate din derularea unor activitati
cu caracter infractional”.
Constituirea de echipe mixte, specifica fostei Securitati comuniste, era si este
interzisa de procedura penala, care nu permite ofiterilor de informatii sa desfasoare
activitati de urmarire penala, dar si de art. 7 din Legea 303/2004 privind statutul
procurorilor si judecatorilor, care interzice magistratilor sa fie colaboratori ai
serviciilor de informatii sub sanctiunea destituirii din functia detinuta. De remarcat
ca intr-un raspuns dat de Departamentul Securitatii Nationale nr. DNS/288 din
16.02.2016 catre Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania s-a precizat ca
simbioza nascuta intre parchete si SRI a avut ca scop “prevenirea accesului in
functiile publice a persoanelor corupte”, fapt de neimaginat intr-un stat care are scris
in Constitutie ca orice persoana se prezuma nevinovata pana cand nu este
condamnata definitiv.
Protocolul a fost pentru prima data recunoscut in Raportul de activitate asupra
activitatii SRI pe anul 2009 (pag. 11 din raport). Intr-un raspuns oferit de DIICOT
catre Curtea de Apel Ploiesti la 23.08.2017 se recunoaste de catre parchet ca
activitatea de interceptare in dosarele penale s-a asigurat de SRI, in baza
respectivului Protocol, dar si al Strategiei Nationale Anticoruptie, care nu este lege, ci
un plan de intentie privind anumite politici penale – vezi Anexele 2, 3, 4, 11
Protocolul dintre SRI si DNA a fost denuntat, la modul declarativ in 2016, de noua
conducere a SRI, insa actul nu a fost declasificat si adus la cunostinta opiniei publice
si partilor din dosarele penale care au fost instrumentate prin aceste practici ilegale,
din care multe sunt inca pe rolul instantelor de judecata. De retinut ca Decizia nr.
51/2016 a Curtii Constitutionale a statuat ca fiind neconstitutionale cooperarile
dintre SRI si procurori pe infractiuni de drept comun, care exced legii sigurantei
nationale, decizie care atesta ilegalitatea acestor protocoale care au operat intre 2009
si 2016.
Foarte important: in corespondenta secreta purtata intre DNA si SRI in
anumite dosare penale, s-a invocat adeseori prevederile art. 8 si art. 57 din Protocol
pentru a se adresa cererea ca “datele prezentate sa fie destinate exclusiv informarii
procurorului de caz, potrivit principiului necesitatii de a cunoaste, fara a fi
introduse in dosarul cauzei”. O asemenea formulare a fost folosita si in dosarul DNA
435/P/2012 privind pe ex-secretarul de stat de la Transporturi Valentin Preda, in
care tinta principala era presedintele PSD Liviu Dragnea – vezi Anexele 9, 10
– Planul de cooperare nr. 003864826 din 13.07.2011 (actul prin care sau facut liste cu persoanele care trebuiau eliminate din viata publica
prin dosare penale)
Nici acest document mentionat in unele acte oficiale nu a fost declasificat si facut
cunoscut opiniei publice si este posibil ca asemenea planuri sa fi fost facute in fiecare
an incepand cu 2009, data semnarii Protocolului dintre PICCJ si SRI. Potrivit
surselor avizate, acest plan a vizat inventarul persoanelor care trebuiau urmarite
penal si inculpate, in mod metodic, pentru a fi eliminate din functiile publice, aici
fiind vizati parlamentari, ministri, presedinti de consilii judetene, primari,
magistrati, oameni de afaceri si patroni de presa – vezi Anexa 4
Exista o recunoastere oficiala facuta pentru publicatia http://www.juridice.ro de catre
generalului Dumitru Dumbrava, sef al Directiei Juridice a SRI, care a afirmat ca SRI
a format un “camp tactic” in Justitie, care a urmarit evolutia dosarelor de la formare
si pana la solutia definitiva data in ultimul grad la instantele de judecata.
– Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor (unitate militara a
SRI, fara personalitate juridica, infiintata prin hotarare secreta a
CSAT)
Este structura prin care SRI detine monopolul sistemului national de interceptare.
Nu exista lege de infiintare a acestui Centru, care functioneaza de cel putin 10 ani in
conditii de nelegalitate, fapt ce a suscitat numeroase intrebari publice ridicate
inclusiv de asociatiile profesionale ale magistratilor, la care nu s-a raspuns. Fostul
ministru al Justitiei, Raluca Pruna, a avansat cifra de 1 miliard de euro drept costuri
ale sistemelor de interceptare nationala. Prin acest centru-fantoma, inexistent
juridic, se pun in practica mandatele de interceptare pe siguranta nationala cerute de
SRI si avizate de patru judecatori ai ICCJ. Potrivit raspunsurilor oferite presei, acesti
judecatori ICCJ emit annual circa 4000 de mandate de siguranta nationala, fara sa se
fi respins vreodata o cerere a SRI. Potrivit altor surse, numarul total al mandatelor de
ascultare (pe alte infractiuni decat cele de siguranta nationala) a fost de circa
250.000 in perioada 2005 – 2014.
esi SRI este parte in dosarele in care solicita mandate de siguranta nationala, ofiteri
ai SRI – generalul Dumitru Dumbrava, impreuna cu procurorul Horatius Baias, seful
Serviciului Tehnic al DNA, vicepresedintele ICCJ Rodica Aida Popa – sefa Structurii
de Securitate din ICCJ, au fost fotografiati la evenimente comune, iar imaginile
postate in semn de mandrie pe siteul oficial al ICCJ (www.scj.ro) cum predau
judecatorilor de mandate cursuri de “cultura secretului”, fapt ce releva lipsa de
impartialitate si obiectivitate a magistratilor care solutioneaza cererile SRI de
autorizare a interceptarilor, si care trebuiau sa se abtina de la aparitii publice
comune, legislatia romana nepermitand judecatorilor sa ia contact cu partile din
dosare – vezi Anexa 5
De mentionat ca interceptarile realizate in dosare penale de catre SRI nu pot fi
expertizate pentru a se stabili daca sunt false sau nu, intrucat sunt depuse la dosar
sub forma de copii pe suporti optici DVD, care contin selectii ale interceptarilor
realizate. Faptul contravine normelor internationale in materie de expertizare, care
presupun punerea la dispozitia expertului parte a suportului de inregistrare original
si a aparaturii originale cu care s-a realizat o inregistrare, in lipsa acestora
neputandu-se stabili daca inregistrarile sunt autentice si originale. O expertiza
independenta mai presupune si accesul expertului la echipamentele cu care s-au
realizat inregistrarile, in sensul de a se putea stabili cate minute/ore/zile de
interceptari au avut loc, si a se stabili din totalitatea inregistrarilor operate daca au
fost depuse in intregime la dosar, daca nu s-au eliminat pasaje cheie care il scoteau
pe suspect din cauza si s-au folosit doar pasaje de natura sa-l incrimineze. Accesul la
serverele SRI (care inregistreaza pe suport hard disk) nu este posibil intrucat Centrul
National de Interceptare a Comunicatilor este o unitate militara a SRI, cu activitate
secret de stat.
In plus, in Romania nu s-au autorizat niciodata experti independenti pe voce si
vorbire, singurii experti la care se poate apela fiind angajati ai statului de la INEC,
ITA – SRI, IGPR, care nu ofera garantia de independenta conform normelor
internationale (sunt platiti de statul acuzator) si care cu totii au fost instruiti la SRI.
Chiar si in cazurile in care anumiti experti au concluzionat ca inregistrarile nu sunt
autentice si originale (pentru lipsa echipamentelor originalelor) judecatorii folositi
de sistem, in special cei de la ICCJ si Curtea de Apel Bucuresti, au ignorat concluziile
acestor expertize si au pronuntat condamnari pe baza inregistrarilor neoriginale si
neautentice, sfidand deciziile CEDO de la Srasbourg care a condamnat Romania in
cauzele „Dumitru Popescu vs. Romania” – 2007 si „Valentino Acatrinei vs. Romania”
– 2013, pentru lipsa de garantii a interceptarilor efectuate de SRI, pe legea sigurantei
nationale.
– Centrul National Cyberint, infiintat in 2009 prin Hotarare a CSAT
clasificata (unitate militara a SRI prin care sunt monitorizate bazele de
date ale institutiilor publice)
Este de asemenea o unitate militara secreta a SRI, fara personalitate juridica,
neexistand lege de infiintare a acestuia, ci doar o hotarare a CSAT invocata in
Raportul de activitate asupra activitatii SRI pe anul 2009 (pag. 4 din raport). Acest
Centru a incheiat protocoale cu peste 60 de institutii publice, pentru protectia
informatiilor de pe siteurile si bazele electronice ale acestora. Chiar si CSM a incheiat
protocol cu acest Centru, desi nu exista, nu a fost infiintat prin vreo lege, existand
banuiala legitima ca aceasta structura nu face decat sa spioneze bazele electronice de
date ale tuturor institutiilor publice. In 2016, colonelul SRI (r) Ion Dedu a avertizat
ca Centrul National Cyberint se doreste sa devina singura institutie care asigure
securitatea cibernetica, menita sa supravegheze internetul si, deci, populatia, in
vederea atingerii obiectivului stabilit in „Strategia de securitate cibernetica a
Romaniei”, stabilita la randul ei printr-o hotarare secreta a CSAT, nepublica – nr.
16/2013 – vezi Anexa 6, 11
– Hotararea CSM nr. 140 din 06.02.2014 privind accesul magistratilor
la informatiile clasificate (actul prin care judecatorii si procurorii au
fost obligati sa semneze angajamente la SRI)
In anul 2014, mii de magistrati au fost obligati sa semneze Angajamente de pastrare
a secretului de stat gestionat in Romania de SRI prin Legea informatiilor clasificate
nr. 182/2002. Ironie a sortii, HCSM nr. 140/2014 (in anexa careia a fost atasat
formularul de Angajament) a fost semnata de presedintele din 2014 al CSM,
judecatorul ICCJ Adrian Bordea, care este fiul generalului Aron Bordea, fostul sef al
Directiei I Politic a Securitatii din timpul regimului comunist. Judecatori care nu au
semnat Angajamentul au fost scosi din dosarele cu informatii clasificate, pentru ca
nu prezenta garantii pentru SRI. Cine a semnat Angajamentul a acceptat sa se
supuna rigorilor Legii 182/2002, in sensul ca pot fi monitorizati oricand de SRI, prin
ascultarea telefoanelor si prin filaj, fara mandat, SRI avand dreptul prin Legea
182/2002 drept de control si in caz de constatare a nerespectarii normelor privind
protectia informatiilor clasificate dreptul sa aplice sanctiuni contraventionale ori sa
sesizeze organele de urmarire penala – vezi Anexa 8
Prin art. 11 din HCSM nr. 140/2014 au fost exclusi acuzatii si avocatii de la accesul la
documentele clasificate din propriile dosare: “In cauzele care contin si documente
clasificate, documentele respective se pastreaza in volume separate, care nu sunt
accesibile publicului. Aceste documente pot fi accesibile personalului instantelor
sau, dupa caz, al parchetelor, partilor, aparatorilor acestora, expertilor,
interpretilor, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 182/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr. 585/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, respectiv Hotararea Guvernului nr.
781/2002 si numai daca detin certificat de securitate pentru acces la informatiile
clasificate sau autorizatie de acces, corespunzator clasei, respectiv nivelului de
secretizare al fiecaruia dintre documentele volumului corespunzator si daca
argumenteaza principiul necesitatii de a cunoaste”.
Evident ca un urmarit penal nu poate dobandi niciodata certificat ORNISS de acces
la informatii clasificate, astfel incat apararea a fost anihilata in multe cazuri,
magistratii putand sa trimita in judecata si sa condamne un om pe probe clasificate,
la care acuzatului nu i se permite accesul, situatie interzisa de CEDO. HCSM nr.
140/2014 a provocat revolta Asociatiei Magistratilor din Romania care a atacat in
instanta hotararea cerand anularea ei.
– desemnarea frecventa de catre sefii DNA a serviciilor de informatii ca
„beneficiari secundari” ai mandatelor de interceptare obtinute de DNA
prin autorizare de la judecator, in dosarele de coruptie (practica
declarata neconstitutionala prin decizia CCR nr. 51/2016)
Colaborarea ilegala a DNA cu serviciile de informatii reiese si din numeroase
documente procedurale in care conducerea DNA, dupa ce obtinea de la Inalta Curte
mandate de interceptare pentru fapte de coruptie, desemna in calitate de „beneficiari
secundari ai mandatelor” unitati militare ale SRI si Departamentul de Informatii si
Protectie Interna (serviciul de informatii al Ministerului de Interne). Totul in
conditiile in care in mandatul emis judecator, DNA era abilitat sa opereze aceste
interceptari, prin procurori sau politistii de judiciar, si nicidecum vreun serviciu de
informatii. Aceste practici au fost declarate ca ilegale de catre Curtea Constitutionala,
prin Decizia nr. 51/2016, moment din care SRI si alte servicii au fost obligate sa se
retraga din „campul tactic” in care au acceptat sa intre in mod ilegal, abuziv, pe baza
de protocol neacoperit de lege – vezi Anexa 8
3. Practici abuzive in activitatea procurorilor DNA
Potrivit nenumaratelor marturii facute de subiecti ai anchetelor procurorilor DNA,
precum si a unor documente oficiale, modalitatea de derulare a anchetelor
anticoruptie a generat si genereaza incalcari grave ale Drepturilor Omului, constatate
prin sute de achitari pronuntate anual de instantele judecatoresti.
Din 2010 si pana in prezent, publicatia Lumea Justitiei (www.luju.ro) a prezentat cu
documente sute de cazuri de abuzuri judiciare, care stau marturie a acestor practici.
Abuzurile din activitatea DNA au crescut alarmant dupa anul 2012, cand fostul
procuror sef Daniel Marius Morar a fost inlocuit cu Laura Codruta Kovesi. Faptul se
datoreaza si realitatii ca odata cu venirea Laurei Kovesi, au fost recrutati masiv, prin
simple interviuri, procurori preponderent de la parchete de prim grad de pe langa
judecatorii, cu doar 4-5 ani vechime in profesie (cu tot cu stagiatura), lipsiti de
experienta, care nu au instrumentat niciodata dosare complexe.
Practic, un procuror de judecatorie cu 7000 lei idemnizatie, cand este adus la DNA
primeste automat locuinta platita de stat, masina de serviciu, salariul ii creste de la
7000 lei, la peste 20.000 lei (aproape 5000 euro). Procurorilor adusi pe interviuri si
care detin ponderea in DNA, li se poate inceta oricand delegarea, prin ordin al
procurorului sef al DNA, daca se aprecieaza ca nu mai corespund, cu efectul pierderii
privilegiilor astfel dobandite. Amatorismul acestor procurori, precum si
disponibilitatea lor de a actiona la sugestie pentru a-si pastra privilegiile, a generat
cresterea uriasa a numarul de achitari, de la procentul oricum alarmant de 10%, la
peste 37% in 2017. Spre comparatie, media de achitari pentru celelalte cateva sute de
parchete din Romania este de doar 1%;
Consideram ca rezultatele dezastruoase au fost favorizate si de comportamentul
dictatorial al procurorului sef al DNA Laura Kovesi, de a cere in sedintele de lucru cat
mai multe dosare cu demnitari, premieri etc, aceasta facandu-si in interviurile
publice un titlu de glorie din faptul ca: “am ajuns sa-i inculpam si pe cei care ne-au
numit in functie”. Bilanturile anuale organizate in stil triumfal de Laura Kovesi
incepand cu 2013, urmate de mese festive (asemena parade nu au existat pana la
venirea acesteia la sefia DNA) au ocolit orice raspundere profesionala a procurorilor,
fiind doar inventare propagandistice cu cati ministri, parlamentari, primari, sefi de
consilii judetene, oameni de afaceri si magistrati au fost trimisi in judecata, fara sa
conteze vreodata ca multe dintre aceste dosare prezentate triumfal, se finalizau cu
solutii de achitare in instante.
Printre procurorii adusi pe simple interviuri la DNA, au aparut si personaje cu
comportament de interlopi, care amenintau suspectii, hartuiau femeile, si torturau
psihic acuzatii si familiile acestora ori le distrugeau cariera si afacerile.
Achitarile nu au constituit niciodata vreun motiv de ingrijorare pentru conducerea
DNA, care a sustinut constant ca niciunui procuror nu i se poate imputa vreo
achitare, asta in conditiile in caresefa DNA Laura Kovesi personal a incasat intr-un
singur dosar (Dosarul Referendumului) al carui rechizitoriu l-a semnat in 2013: 46
de persoane achitate definitiv pe temeiul lipsei de probe.
De retinut ca majoritatea achitarilor s-au pronuntat pentru lipsa de probe, ceea ce
denota ca dosarele sunt incropite/fabricate, cel mai adesea pe baza unor denunturi
smulse sub presiunea arestarilor si pe interceptari selective, interpretate arbitrar de
procurori (simple compuneri cu presupunerile procurorilor). Pe de alta parte, peste
trei sferturi din condamnarile pe care DNA le obtine in instante se materializeaza in
pedepse, cu suspendarea, ceea ce demonstreaza subtirimea acuzatiilor ori teama
judecatorilor de a da achitari pe lipsa de probe, pentru a nu suporta ulterior
represalii din partea DNA.
Referitor la teama pe care DNA a instaurat-o in sanul Magistraturii este de
notorietate interceptarea cu inspectorul judiciar Mihaela Focica din vara anului 2017,
care s-a plans sefului ei de la Inspectia Judiciara Gheorghe Stan ca in timpul
controlului efectuat la DNA, a fost chemata la conducerea DNA si I s-au transmis
mesaje care i-au paralizat picioarele, de teama sa nu fie inculpata, suspedata din
functie si sa ramana fara salariu si sa ii moara copilul de foame.
Fara a le parcurge pe toate, printre practicile abuzive denuntate invariabil de
persoanele care au trait experienta de a fi urmarite penal de DNA, si nu numai, se
numara:
-scurgerea de date din dosare catre presa si emiterea de comunicate de presa in care
suspectii cercetati erau linsati mediatic in public, fiind prezentati ca vinovati de
comiterea unor fapte inainte ca o instanta sa se pronunte asupra vinovatiei lor;
-aducerea la sediul parchetului cu mascati si defilarea in catuse in fata presei
dinainte anuntata, cu afectarea demnitatii umane. In repetate randuri au fost adusi
batrani sau femei insarcinate, cu mascati si catuse la maini, fara ca acest lucru sa
poata fi justificat;
-audierea indelungata fara a se permite suspectilor sa manance ori sa isi ia
medicamentele in cazul unor afectiuni de sanatate;
-audierea cu catusele pe masa, sub amenintarea ca daca nu recunosc vor fi arestati;
-anchetarea rudelor (sotii si copii in special) suspectilor, chemati la ancheta separat,
pentru a-i face sa cedeze psihic si amenintarea acestora ca vor impartasi aceasi soarta
cu a suspectului;
-hartuieli sexuale;
-perchezitii cu distrugerea bunurilor si ridicarea de bunuri personale intime
(fotografii de familie etc) ori acte de firma pentru blocarea activitatii acestora;
-sechestre puse nejustificat pe conturile firmelor, cu efectul distrugerii afacerilor si
trimiterii angajatilor in somaj;
-determinarea suspectilor sub presiuni si amenintari sa denunte pe oricine sub
amenintarea arestarii sau promisiunea eliberarii ori reducerii pedepsei in caz de
cooperare;
-denuntul a devenit in majoritatea cazurilor proba cheie, alaturi de interceptari
truchiate, imposibil de expertizat. Flagrantul a disparut aproape in toate cazurile
fiind inlocuit cu denunturi smulse unor persoane aflate in stare de aservire (arestate
sau amenintate cu arestarea);
-opozitia sicanatorie in instanta si utilizarea prin abuz de drept a cailor de atac
impotriva deciziilor comisiilor din penitenciare, la propunerile de eliberare
conditionata, pentru ca cei condamnati sa nu beneficieze de lunile scazute prin lege
din pedeapsa pentru comportament exemplar pe perioada detentiei. Au existat cazuri
de detinuti aflati in faza terminala a unor boli incurabile, care nu au fost lasati sa
moara acasa, in numele luptei prostesti anticoruptie, cazul cel mai revoltator fiind cel
al miliardarului Dan Adamescu, care nu a fost lasat sa se opereze si a decedat in data
de 24 ianuarie 2017, fapt pentru care Romania a fost chemata in judecata la ICSID –
New York de rudele acestuia;
-fabricarea de probe, in special denaturarea sensului stenogramelor realizate dupa
interceptarile folosite in acuzare. La audierea in instanta in multe cazuri s-a dovedit
ca stenogramele nu corespundeau cu fisierelor audio; ori ascunderea interceptarilor
favorabile;
-plasarea dosarelor la judecatori parte ai sistemului, in special inaintarea cererilor de
propunere de arestare preventiva la instanta, in zilele cand pe planificarea de la
permanenta figurau judecatorii cu care existau intelegeri;
-folosirea specialistilor DNA pentru stabilirea unor prejudicii imaginare, in lipsa
unor expertize independente si trimiterea in judecata a suspectilor fara a li se da
posibilitatea sa vina cu expertiza proprie, cu precadere in cazurile de abuz in serviciu
care este infractiune de rezultat;
4. Efectele nocive ale luptei anticoruptie asupra societatii romanesti
Dupa 12 ani de lupta anticoruptie, cu defilari in catuse, procese televizate, care au
rezultat din hotararile secrete ale CSAT si protocoalele ilegale dintre marile parchete
si Serviciul Roman de Informatii, efectele luptei anticoruptie duse de DNA sunt
urmatoarele:
1 – au fost distruse elitele din clasa politica: Parlamentarii si guvernantii au fost
vanati programat cu dosare, fiind speriati, subminandu-li-se autoritatea. Lideri
politici cu priza la mase au fost inculpati si condamnari, suspendati si siliti sa se
retraga, locul lor fiind preluat de personaje instruite la SRI sau lipsite de merite
deosebite. Apogeul acestei vanatori fost atins in 2015, dupa tragedia de la Clubul
Colectiv, cand Guvernul Ponta a abdicat de la guvernare sub presiunea sloganului
public “coruptia ucide” si a anchetei DNA, desi nu purta nicio raspundere; dupa
aceasta demisie a Guvernului, pentru prima data in Romania partidele s-au retras de
la guvernare pentru a face loc unui guvern tehnocrat: Guvernul Ciolos, format
preponderent din persoane din sfera ONG-urilor finantate de fundatiile afaceristului
George Soros.
Un alt punct culminant a fost atins in ianuarie 2017, cand Guvernul PSD, abia
investit in functie dupa alegerile din decembrie 2016, a fost silit sa retraga OUG
13/2017 privind reglementarea abuzului in serviciu, sub presiunea dosarului penal
deschis abuziv de DNA, si a strazii instigate de dosarul deschis de DNA, desi ulterior
s-a dovedit la Curtea Constitutionala ca OUG 13 era perfect constitutionala si
respecta recomandarile Comisiei de la Venetia; insusi actualul presedinte al
Romaniei Klaus Iohannis pare a fi prizonierul sistemului, in sensul ca i se poate face
oricand, lui si sotiei, dosar penal pentru casele dobandite in calitate de cumparatori
de rea-credinta pe care a fost siliti sa le restituie pe cale civila in instanta;
Rezultatul: Romania are azi o clasa politica lipsita de lideri autentici, care se remarca
prin lipsa de curaj de a lua decizii importante pentru societate (nici macar pe linia
raspunderii magistratilor) de teama de a nu ajunge obiect al dosarelor penale.
Culmea, unii dintre ei lauda activitatea institutiilor de forta;
2 – in administratia publica si locala factorii decidenti nu au curajul sa semneze
pentru anumite investitii, achizitii publice, sa ia decizii in beneficiul comunitatii,
intrucat oricand un procuror DNA ii poate suspenda din functii si trimite in judecata
pe motive de oportunitate.
Rezultatul: multe obiective utile comunitatilor nu se mai realizeaza;
3 – oamenii de afaceri romani au fost decimati, sute de firme inchise si zeci de mii de
oameni trimisi in somaj ca urmare a anchetelor marilor parchete pe coruptie si
evaziune fiscala, multe din aceste anchete fiind initiate la plangerile Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), care a fost impanzita oficial cu ofiteri
SRI, care chipurile asigurau securitatea nationala (dupa 2016, noua conducere a SRI
a declarat ca a retras toti ofiterii de informatii din ANAF). In multe cazuri, afacerile
romanesti au fost distruse prin instituirea de sechestre pe conturi si comunicate de
presa acuzatoare la adresa lor din partea parchetelor, dupa care nu se mai lucra
nimic in dosare cu anii. In contrapartida, marile firme straine nu au fost niciodata
supuse unor asemenea tratamente distrugatoare.
Rezultatul: zonele de activitate ale firmelor romanesti, vanate programat, au fost
preluate de companii multinationale si banci straine, care isi permit azi sa nu
plateasca taxe si impozite, externalizand profiturile, fara a fi anchetate niciodata de
procurorii DNA in a caror competenta revine evaziunea fiscala cu prejudiciu de peste
1.000.000 euro;
4 – patronii trusturilor de presa importante au fost inculpati si condamnati, cu
rezultatul disparitiei a zeci de institutii de presa de traditie (televiziuni si cotidiene
nationale)
Dupa ce presa a fost decretata in secret de CSAT drept vulnerabilitate la siguranta
nationala s-au deschis dosare penale tuturor patronilor de trusturi de presa, cu
efectul falimentarii sau aducere in stare de aservire (insolventa) a celor mai
importante publicatii si posturi de televiziune. Indiferent de vinovatia sau
nevinovatia patronilor de presa, imaginea de ansamblu arata ca a existat o actiune
concertata a institutiilor de forta de distrugere a presei romanesti, fiind arestati,
bagati in inchisoare sau trimisi in judecata:
-patronul OTV Dan Diaconescu (aflat in penitenciar), postul OTV a fost inchis;
-patronul Realitatea TV Sorin Ovidiu Vantu a carui ziare ZIUA, Gardianul, Curentul
au fost inchise, iar postul TV preluat;
-patronul Romaniei libere, Dan Adamescu (lasat sa moara in penitenciar);
-patronul trustului Intact Dan Voiculescu, in cazul caruia institutiile de forta abuzive
nu au reusit sa-i desfiinteze, nici prin sechestre, postul de televiziune Antena 3;
-patronul Evenimentului zilei Dan Andronic (retinut si trimis in judecata);
-patronul Adevarul si altor publicatii Dinu Patriciu (retinut si trimis in judecata, care
a decedat dupa ce a fost condamnat);
-patronul Trustului Media Pro si Mediafax Adrian Sarbu (arestat si trimis in
judecata);
-al doilea patron al Realitatea TV Sebastian Ghita (fost deputat, trimis in judecata in
mai multe dosare dupa ce a asigurat numirea in functie a sefei DNA);
-patronul Nasul TV Radu Moraru (hartuit de institutiile de forta);
Lista e mult mai lunga si ei i se adauga jurnalisti si directori de ziarei de prima
importanta (precum Sorin Rosca Stanescu) carora li s-au deschis dosare penale si au
fost trimisi in judecata pentru a fi eliminati din viata publica.
Rezultatul: presa veritabila, cat a mai ramas, este parazitata de o propaganda
favorabila institutiilor de forta, finantate in secret, cel mai probabil prin operatiuni
speciale ale serviciilor de informatii;
5 – un numar urias de judecatori si procurori au devenit tinta dosarelor DNA,
ajungandu-se la o teama generala in a mai judeca dupa probe, teama recunoscuta
public in repetate randuri de catre asociatile profesionale ale magistratilor. Exista
magistrati care au afirmat ca le e teama sa nu fie suspendati din functie, si sa le
moara copiii de foame, pentru ca cei de la DNA ii pot oricand inculpa si da jos din
functii. In prezent, partidul de guvernamant incearca in viitoarele legi ale justitiei sa
infiinteze la nivelul Parhcetului General o directie de investigare a infractiunilor
savarsite de magistrati, pentru ca judecatorii sa fie scosi de sub teama de a putea fi
cercetati de DNA in caz ca pronunta achitari in dosarele acestui parchet;
6 – nu mai exista societate civila reala, intrucat ONG-urile care folosesc bani
europeni pe programe anticoruptie, precum si cele finantate de fundatiile omului de
afaceri George Soros nu fac decat sa ridice in slavi DNA, fara sa critice abuzurile
judiciare grave, care se vad cu ochiul liber;
Zeci de personalitati publice au fost destituite din functii, arestate si defilate in catuse
in fata presei, si nimeni nu a raspuns din DNA cand dosarelor acestora s-au finalizat
cu achitare, au fost returnate ori lasate cu anii in nelucrare. Enumeram o mica parte
din cazurile de referinta:
-fostul Procuror General al Romaniei Tiberiu Nitu;
-fostul vicepresedinte al CSM, procurorul George Balan;
-seful Autoritatii de Supraveghere Financiara Dan Radu Rusanu;
-fostul ministru al Muncii Paul Pacuraru;
-fostul primar al Bacaului Romeo Stavarache;
-3 judecatori de la Curtea de Apel Oradea, care au stat doi ani suspendati;
-fostul primar al Craiovei Lia Olguta Vasilescu;
-fostul sef al ANAF Gelu Diaconu;
-fostul deputat Madalin Voicu;
CONCLUZII:
Consideram ca lupta anticoruptie din Romania a devenit un pericol pentru
securitatea nationala. Ea se duce selectiv, in beneficiul personal al celor care o
practica si care cauta gloria profesionala si privilegiile cu orice pret, precum si in
beneficiul celor care o sustin si ii protejeaza pe procurorii anticoruptie si care
beneficiaza de avantaje politice si economice de pe urma eliminarii unor adversari.
Selectivitatea luptei anticoruptie este vizibila impotriva a tot ceea ce este romanesc, si
absenta impotriva marilor firmelor straine care isi permit luxul de a externaliza
profiturile si a nu plati taxe si impozite, punand in mare dificultate constituirea
bugetelor anuale nationale.
Lupta anticoruptie a ajuns in Romania la un asemenea nivel de periculozitate incat
prin arma catuselor si a dosarelor se decide cine ramane in politica, in mediul de
afaceri, in presa si magistratura.
Spre comparatie, coruptia care exista in Romania pana in 2005 cand sistemul ocult a
inceput sa functioneze, apare ca fiind minora in comparatie cu cea prezenta, care
intretine o stare de teroare in societate, o discriminare vadita intre capitalul
romanesc si cel strain, ponderea capitalului financiar fiind detinut in majoritate de
firmele straine, totul pe fondul decimarii cu dosare penale a clasei politice romanesti
si a mediului de afaceri romanesc.
Perceptia negativa a abuzurilor care se comit in lupta anticoruptie este atat de
evidenta, incat in doua randuri, Partidul Social Democrat (partid vanat prin toate
mijloacele de DNA si a caror lideri au fost arestati si condamnati pana la nivel de
fosti premieri si presedinti de partid) a castigat guvernarea, atat la alegerile din 2012,
cat si la cele din 2016, intr-o proportie covarsitoare. Acest vot majoritar este cel mai
fidel barometru al faptului ca populatia Romaniei nu crede in lupta anticoruptie care
se duce in Romania de catre statul mafiot creat si consolidat in ultimii 12 ani.

Daca vreti sa cititi
raportul si anexele puneti mausul
pe Raport sau anexa
,apasati tasta CTRL si dati click pe
stanga.

Despre Lumea Justitiei:
Publicatia Lumea Justitiei (www.luju.ro) a fost infiintata in iulie 2010, monitorizeaza
permanent evenimentele importante din sistemul judiciar romanesc si informeaza
asupra derapajelor institutionale si abuzurilor judiciare, inclusiv a celor semnalate
din interiorul sistemului judiciar, de catre magistrati. Este publicatia de referinta din
Romania pe zona Justitiei. Publicatia este intreprinderea jurnalistilor de investigatie
Razvan Savaliuc si Adina Anghelescu Stancu, care activeaza de peste 25 ani in
domeniu, fiind apreciati in repetate randuri in activitatea lor de asociatiile
profesionale ale magistratilor din Romania, Ministerul Justitiei, Ambasada Statelor
Unite, diverse institutii interne si internationale. Publicatia nu are finantari externe
si nici din bani publici, fiind una apolitica si independenta. Prezentul raport reflecta
convingerile publicatiei Lumea Justitiei despre fenomenul luptei anticoruptie din
Romania.
Sursa: Luju.ro, valter-cojman
https://www.stiri-extreme.ro/