Justiția britanică pune botul, dacă miza merită

La 29 iulie, încercările făcute de un lider ales democratic de a recupera 31 de tone de aur în valoare de peste 1 miliard de dolari de la o bancă centrală străină (care ar trebui să aibă grijă de aurul in păstrare) au fost repudiate de o instanță străină. Suveranitatea celei mai înalte instituții judiciare a unei țări a fost dismisa de hotărârea altei țări.

S-ar putea întreba în acest caz dacă Kremlinul este în spatele unor astfel de acte teribile de piraterie și încălcare a suveranității naționale. Cu siguranță s-ar potrivi descrierii de către Occident a Rusiei ca fiind răzbunătoare și meschină, în contrast cu propriul său record umanitar, fără pată.

Dar, iată, acest jaf la lumina zilei este efectuat de Marea Britanie „democratică”, sub dictaturile Înaltei Curți din Londra. Ei s-au pronunțat împotriva apelului făcut de guvernul venezuelean. Aceasta este cea mai recentă rundă a bătăliei juridice care a început în mai 2020, când președintele Venezuelei Maduro a dat în judecată Banca Angliei pentru reținerea acestui aur.

La acel moment, guvernul venezuelean a susținut că vrea banii pentru a-și finanța răspunsul la pandemie și pentru a ajuta la ameliorarea situației economice care se înrăutățesc. S-a oferit chiar să folosească încasările din vânzarea aurului sub controlul UNICEF.

„Logica” curții britanice este următoarea. Având în vedere că guvernul britanic nu îl recunoaște pe Maduro ca președinte al Venezuelei, Banca Angliei nu este obligată să predea aceste lingouri. Cu toate acestea, din 2018, chiar înainte de lansarea loviturii de stat și într-un moment în care Marea Britanie încă recunoștea guvernul ales al Venezuelei, Banca Angliei a împiedicat în mod beligerant solicitările făcute de Maduro de repatriere a rezervelor de aur.

Aceste rezerve fuseseră depuse de Banca Centrală Venezueleană cu zeci de ani în urmă, pentru păstrare în siguranță.
Curtea britanică se prezintă, fără a fi surprinzător, ca fiind prinsă în focurile încrucișate dintre taberele Nicolás Maduro și Juan Guaidó. Echivalența falsă este cu adevărat remarcabilă. Atât Maduro, cât și Guaidó au numit diferite consilii la Banca Centrală a Venezuelei (BCV), ne spun ei, emitând instrucțiuni contrastante cu privire la ceea ce trebuie făcut cu aurul.
Prin urmare, judecătorii britanici folosesc scuza doctrinei „o singură voce” drept „fondul acestei probleme” pentru a încerca să îmbrace acest act de piraterie.

După cum a explicat actualul consiliu al BCV, Marea Britanie rămâne legată de „recunoașterea ca șef de stat a unei persoane fără control sau putere efectivă asupra vreunei părți a statului respectiv”. Aceasta este o încercare abia acoperită ca o instanță străină să decidă președintele unei alte țări.
Dacă există vreo confuzie, următoarele întrebări ar putea clarifica situația politică de la fața locului.
Are Juan Guaidó vreun mandat democratic pentru a conduce Venezuela?
Locuiește în palatul Miraflores?
Emite el legi sau decrete poporului din Venezuela?

Răspunsul este nu în toate cazurile. S-a autoproclamat „președinte” la un miting într-o piață publică, fără niciun temei legal pentru a face acest lucru și acum nici măcar nu poate pretinde că este președintele unei Adunări Naționale necinstite.
Sau este cazul că establishment-ul britanic a decis să-și dubleze sprijinul pentru Guaidó (un nimeni politic și un fantasist autoproclamat) în respingerea cererilor unui guvern de care vor să scape?

Guaidó nu a reușit să-l îndepărteze pe Maduro în urmă cu trei ani ⁠ – deși nu din lipsa încercării, printr-o lovitură de stat eșuată, sancțiuni americane și o invazie mercenară zădărnicită – dovedindu-se a fi aurul proștilor pentru imperialiștii occidentali. De atunci, el a fost aruncat la ruină fără ceremonie chiar și de către cei mai apropiați asociați ai săi la puci.

De exemplu, SUA au început să poarte discuții cu guvernul Maduro cu privire la criza energetică cauzată de războiul Rusia-Ucraina și de sancțiunile occidentale împotriva Rusiei.
Și așadar, ceea ce este de două ori remarcabil este faptul că Mica Britanie încă nu vrea să coboare din culmea înaltă a aroganței imperiale. Trebuie să fim clari că hotărârea judecătorească nu a fost o chestiune tehnică sau legalistă, ci o provocare și o încercare de a se ridica pe scena mondială. Este o continuare a amestecului imperialist al establishment-ului britanic în străinătate, care operează sub pretextul legalității.

De fapt, nici măcar Marea Britanie nu a luat decizia de capul ei, pur și simplu a acționat ca și câinele loial al imperialismului american. Acest lucru a fost confirmat de fostul secretar de stat american John Bolton în memoriile sale, unde a explicat modul în care SUA au cerut Marii Britanii să blocheze accesul la aurul venezuelean.

Cartea lui Bolton The Room Where It Happened ridică capacul asupra modului în care SUA au orchestrat lovitura de stat a lui Guaidó, el chiar admitând într-un interviu recent că era „necesar să protejăm interesele [SUA]”.Iată-l, direct din gura pacatosului.
Atât pentru apărarea democrației și a libertății!

Sursa: https://apnews.com/article/europe-business-health-venezuela-coronavirus-pandemic-cc49bb0740185516fe7dd3db9da33f67