Japonia nu vrea să fie moștenită

Aflu dintr-un text apărut pe BFMTV International, că „Japonia nu a primit în 2016 decât 28 de refugiați”! Probabil că autorul textului, un homoprogressicus, a scris cifra asta (28) cuprins de revoltă și indignare. Și are și de ce, dacă ne gândim că Germania a primit, în 2015 și 2016, 1,5 milioane de refugiați, iar Suedia și mai mulți, dacă îi raportăm pe ai săi, 280.000 de refugiați, la numărul populatiei. Suedia, cu 10 milioane de locuitori, 280 000, iar Japonia, cu 127 milioane de locuitori, 28!

Inadmisibil!… Și revoltător, totodată! Japonia, o țară săracă în resurse dar cu oameni bogați, nu vrea să se deschidă, nu vrea „jos frontierele” și nu vrea să împartă ce are cu cei care n-au avut niciodată nimic, deși fug din țări pline de bogății!

Japonia vrea să fie națiune și nu „teritoriu de primire” – cum e modern. Și mai ales nu vrea să fie multiculturală! Preferă să piară în legea ei veche, împreună cu civilizația și cultura niponă. Nu vrea să se îmbogățească cultural, cotizând pentru asta material! Egoism? Autism? Nu, rasism! Rasism cultural și civilizațional. Discriminare față de cultura somaleză, siriană și afgană, ori față de civilizația pakistaneză, sudaneză și eritreeană. ONU are de ce să critice Japonia.

Și o face, pentru că ONU este îngrijorată. Nu numai de apartheidul israelian, ci și de izolaționismul japonez. Amândouă încalcă grav drepturile omului, iar cei responsabili la ONU cu respectarea drepturilor astea (Arabia Saudită, Mauritania, Rusia, Cuba, Iran, Pakistan, Maroc, Algeria, Venezuela, Mali, Nigeria, Sudan șamd) au tras în repetate rânduri semnalul de alarmă.

ONU nu are ce să-și reproșeze, Japonia da. Pentru că Japonia a avut de aprobat, în 2016, doar 8.193 de cereri de azil – ne spune tot textul citat mai sus – și a respins 8.165!

Asta când pe malul libian fac coadă la ajutoarele sociale și femeile europene aproape 1 milion de azilanți subsaharieni, și „flotila drepturilor omului” cară cât poate mai mulți dintre ei, în Italia. Asta când vreo câteva milioane de sirieni, irakieni și afgani așteaptă ok-ul lui Erdogan, să se facă mai întâi greci și imediat după aia să înceapă să facă din Europa ceea ce știu ei mai bine: Siria, Irak, Pakistan și Afganistan. Așa cum magrebienii au făcut Magreb dintr-o parte a Franței, în doar două generații.

Da, Japonia nu respectă regulile jocului. Asta când are o rată demografică negativă, iar regulile internaționale ale jocului sunt pe cât de simple, pe atât de clare: voi faceți copii, mulți; noi muncim, mult, și vă primim bine.

Primul miliard de pământeni a fost atins în 1800. Al doilea în 1930. Al treilea în 1960. Al patrulea în 1975 …Al șaptelea a fost depăășit în 2013, iar al zecelea va fi atins în 2060! Și nu-l vor atinge cei care muncesc mult și care o duc bine, planificându-se familial și folosind toalete neutre. Scuze: nu-l vor atinge cei care munceau mult și o duceau bine.

Exact în 2060, Japonia va avea cu 87 de milioane de japonezi mai puțin! Pentru că japonezii muncesc foarte mult, iar Japonia nu se deschide în fața imigrației celor care fac copii foarte mulți dar nu muncesc mai deloc – așa cum s-a deschis și se deschide mai toată Europa. Așadar, Țara Soarelui Răsare va fi pierdută; zice tot textul scris de un homoprogressicus.

Dar nu e totul pierdut: peste 50-60 de ani, și asta numai datorită deschiderii lor, Franța, Germania, Suedia, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia șamd nu vor dispărea, ca Japonia. Vor fi moștenite, pentru că alora responsabili cu copiii mulți le va rămâne totul! Ce bine de ele!

*

NR Text primit de la dl Marin Ene. O fi dînsul autorul?