Şoaptele Dâmboviţei
Redacţia ART-EMIS

Robotul nu doarme! Printre scrâşniturile mecanismului
fără sinapse sunt emise sunete pe care doar drujbele
Schweighofer Holzindustrie le depăşesc ca amplitudine
acustică, atunci când retează pădurile României. De
această dată, scârţâitul a sunat în gama
„Somnoroaselor păsărele”, ecoul mass-media fiind sub
forma unui anunţ banal: „Ministrul de Interne, Mihai
Fifor, a anunțat, luni, că a luat decizia de a-l schimba
din funcție pe împuternicit șeful al Jandarmeriei
Române, Cătălin Ionuț Sindile, înlocuitorul acestuia
este șeful Jandarmeriei Craiova, Constantin Florea”[1].
Dar valurile şoptite ale Dâmboviţei scoate mizeria de
sub preş: „transformarea peste noapte a jandarmilor în
polițiști de proximitate nu face decât să diminueze clar
buna desfășurare a misiunilor Jandarmeriei Române!
Când mult mai simplu ar fi și o « banală » coordonare
între șefii de structuri și formarea poate chiar de
comandamente comune, pentru a nu se mai întâmpla
situații aberante în care să nu știe stânga de dreapta.
Sau, mai grav chiar, să se obstrucționeze între ele structurile M.A.I. care ar trebui să fie
unite «ca degetele de la o singură mână», cel puțin atunci când este vorba de
rezolvarea unor situații operative complexe sau urgente”[2].
„Discret” şi secret, conducerea interimară a Jandarmeriei  Române (a se citi proaspătul
împuternicit la comanda instituţiei, general de brigada  dr. Florea Constantin) lucrează
„cu uşile şi ferestrele închise” la restructurarea Jandarmeriei Române. Cu sprijinul
conducerii  Ministerul Administrației si Internelor, el cere şi obține – prin presiuni enorme
– demisia unor persoane care ocupă funcții de conducere in cadrul jandarmeriei române
(comandanți de unități, etc.) – în urma susţinerii unui concurs. Prima victima este
Colonelul Ionuț Cătălin Șindilă, ofițer care a ocupat postul de prim-adjunct al
Jandarmeriei Române, prin concurs.
Secretarul de stat chestorul de politie Doru Dumitrescu vrea sa finalizeze o ambiție
mai veche. Ca să poată realiza ce crede ca este f.b. a cooptat in echipa sa pe generalul
maior Mircea Olaru. Acesta a propus la comanda jandarmeriei omul de încredere care a
confirmat ca susține tot ce i se propune (general de brigada  dr. Florea Constantin).
Acesta împreuna cu Colonelul inginer Trășcăile Lucian lucrează din interior la
restructurarea instituției.
Ar fi un lucru excelent dacă această aşa-zis restructurare s-ar face profesionist şi în
interesul statului român, dar, „pe-afară-i vopsit gardu’…”, cum suna o străveche reclamă
de bâlci. Nu reforma este obiectul manevrelor de restructurare. Proaspătul împuternicit
la conducerea jandarmeriei române, dorește să să efectueze în cel mai mare secret
transferarea unui număr de aproximativ 10.000-15.000 de posturi, cu tot cu personal, la
Poliţia Română. Datorită transferului a jumătate din personalul activ al Jandarmeriei

Române vor urma desființarea tuturor  unităților de jandarmi de la nivelul fiecărui județ.
De fapt se dorește a se intra in posesia arhivei anumitor unități de elită din cadrul
Jandarmeriei Române. „Prietenii ştiu de ce!”.
Dacă domnul ministru cunoaște sau nu toate aceste lucruri murdare, o ştie doar domnia
sa, fiindcă de ele se ocupa consilierul ministrului, generalul maior Mircea Olaru (care, în
misiunea din Afganistan s-a bătut cu ofițerul  care asigura protecție. De ce oare? Poate
ne spune si noua si domnului ministru). Misiunea consilierului este de a forţa
persoanelor din conducerea unităților subordonate Jandarmeriei Române  să-și prezinte
demisia, iar pentru a nu-şi descoperi camuflajul, acelaşi consilier folosește pe post de
„vătrai” pe col. (r) Ștefan.
Privind puţin retrospectiv şi revăzând filmul protestului neautorizat din 10 august 2018,
inclusiv reacţia execrabilă şi ieşirile post-factum ale personajului cu bluză roşie, recenta
harababură ordonată din cadrul Jandarmeriei Române nu trebuie să mire pe nimeni.
Era unica forţă militară înarmată care putea riposta cu succes acţiunilor hoardelor
#rezist sau altor forţe ostile statului român. Jandarmeria Română mai este încă forţa
care poate interveni în cazul unor situații extreme pentru a salva viața sau bunurile
materiale, în situaţii de calamitați sau catastrofe… altfel, ferească-ne Domnul de un
cutremur ca-n 4 martie 1977, sau de ceva inundaţii ori tornade, că… scapă cine poate.
Şi atât!
Armata, puţină şi firavă cât mai este nu mai are menirea apărării Ţării, ci servirea
intereselor străine pe teritorii unde a-nţărcat mutu iapa şi nu are ce căuta. Şi, pentru că
a venit vorba de armată, la rubrica „Ştiaţi că?”, cineva ar putea întreba:
– ştiaţi că la intreare României în Primului Război Mondial, Aviaţia Militară Română avea
90 avioane de luptă operaţionale? Mult mai multe decât are azi, chiar „pe hârtie”?… haz
de necaz. Despre Marina Militară… dar „să nu vorbim de funie – şi corvete – în casa
spânzuratului”.
„Şoaptele apelor române” vor ajunge din nou la Măria Sa Poporul Român.