Jaf fără frontiere

Nu securitatea, KGB-ul,sint astazi problema ,aceste „organe” se numesc altfel dE CIA si sint bratele prelungite ale USA si UE. UE ,ce tara sta dupa ea se stie, si SUA este in situata ca ii trebueie un Razboi …. undeva , pentru a-si vinde armele vechi, a caror inlaturare coste milliarde. Rominia nu este decit o biata vasala a statelor Unite ale Americii si a sistemului capitalist-o bancar de acolo. Intre tip au contropit aproape interaga lume si peste tot banul este important si afacerile Rotschieldiene. Un Tiriac si altii de felul lui sint niste bieti „coate goale” fata se Clubul Bilderberghilor si Rotschildilor din America. Problema zilelor de astazi este daca Russia si Putin poate tine piept aceste Conjurati Americane mondiale. Tarile Europene sind digerate de mult de aceste cluburi si nu au de spus nimica, in afara de Germania, care este forta economica si financiara in Europa.

Decembrie 1989 – decembrie 2014

Aveti idee cati
impostori au primit certificate de „revolutionar” si sunt remunerati cu
bani grei munciti de noi toti? Pentru asta:?!?

POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA „REVOLUTIE”

1 – Historic background:

Dupa
vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o
campanie sustinuta de „indepartare” de patria muma U.R.S.S.. O schimbare
de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea majoritate a
generalilor de securitate si armata facusera „studii” in U.R.S.S. si
vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai
ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari (G.R.U.), pe
cap de locuitor in lagarul socialist…

Noua
politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate
posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali
„tovarasului si tovarasei”.

Economia
„socialista” nu mergea insa de loc si atunci a inceput o campanie de
vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in special nemti,
evrei si carne de porc…

La
un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat „tovarasului” ca ar fi bine
sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti interesate ca
Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca RSR nu mai primea
de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent in
dotare aveau restrictii de instrainare.

Excelenta carte a lui Liviu Valenas „Fabrica de
spioni” relateaza pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui
tanc T72 aflat in dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au
fost terminate cu success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete
tactice aer-sol si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela
bunul sau prieten Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta
de Est in schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A.
intr-un cont cifrat la o banca elvetiana.

Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul
G.R.U. l-a fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la
Ambasada RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de
statie C.I.A. din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita
soarta familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat
care nu a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din
Europa Orientala si Centrala in anul 1989.

Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati
la moarte de catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din
pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor
Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate
de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci
elvetiene. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin
Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din
Viena in momentul in care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe
Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parase cladirea…

Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si
resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea
„fosilelor” spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si
Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit „profesor de
marxism-leninism” la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre
1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a
„generatiei tinere” a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.

Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca „fosilele”
nu aveau access la generatia curenta de comandanti ai securitatii si
armatei, care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte,
„bascularea” securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era
absolut esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau
culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si
tembelismul national traditional.

Phase I – Operatia „Troika”

La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un
comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati
aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii
diferite:

1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,

2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye
Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the
General Staff – Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,

3 – Voyska
Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) – Force for Special Purposes –
Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate fie la
G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau
F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) –
Federal Security Service of the Russian Federation – Serviciul Federal
de Securitate al Federatiei Ruse.

Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei
ofiteri sau subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare
echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada)
special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului,
munitiei si a explozivelor.

Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de
limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse
cazerme ale orasului.

Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989,
echipele Troika au fot introduse ca „turisti” in Romania, in ritmul de
circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar
destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.

Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru
„demonstratii populare anti-Ceausescu”, datorita apropierii relative de
Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi „prieten” al G.R.U.,
pastorul protestant Tokes.

Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.

El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului
si dela resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16
Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al „operatiei
Tokes” a cerut sa se faca „numarul”, adica identificarea tuturor
protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. „Si ne-am alarmat,
fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a
doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti…”

Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2
generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti
vorbeau „moldovineste” au dus tratative timp de aproape doua saptamani
cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura
„bascularea” …

Echipa sovietica de negociatori era in contact radio
quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au
prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care
promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau
al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau
judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si
salariile le vor fi marite corespunzator…

Propunerea a fost acceptata de aproape toti
conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura
exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a
refuzat si a fost imediat „sinucis” de „negociatori”. Generalii care
acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa
organizeze faimoasa „adunare populara” din 22 Decembrie 1989.

Mi
s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu
conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre
militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de
securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia
„Flanela”.

E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor
care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii
conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe „flanelisti’
defiland pe ecranele televizoarelor…

Phase II – Operatia „Flanela”

Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7
dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul
Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati „romaneste” si au ajuns
devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele
faimosului meeting.

Au
vazut cum s-a construit „dreptunghiul” si „razele”, care erau o
procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu.
„Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securisti masati sub
balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela „dreptunghi” plecau
„razele” constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar,
mergand spre exterior. Intre aceste „raze” erau apoi plasate grupurile
de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.

Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare,
dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22
Decembrie 1989.

Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o
pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de
mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata
a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe
balcon in spatele lui si-i spune: „E SECU!”. In momentul acela Ceausescu
a inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida
era pierduta.

Acesta este momentul in care niste „tineri curajosi”
au inceput sa alerge prin multime strigand: „Jos Ceausescu! Jos cu
dictatorul”.

Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat
imediat ca acesti „tineri curajosi” nu alergau dela periferia masei de
oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre „dreptunghi” spre
periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN „RAZELE” DE SECURISTI, unde evident se
simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securisti…

Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei…

Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat
de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in
Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti
cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot
mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu
insistenta „cineva” dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul
pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: „Da, tovarasu!
– „BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!” – „Am inteles. tovarasu!”…

Dupa care „Petrica” se dadea de ceasul mortii sa
ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea
„revolutia” fara el…

A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor
a „flanelistilor”, tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri
sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.

Securitatea lor personala era asigurata de echipele
Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a
loviturii de stat…

Phase III – „Teroristii”

De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni
cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra
evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul
s-a schimbat si ca au devenit peste noapte „LIBERI”.

Aceasta era o problema majora pentru securitatea
care trecuse de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea
intacta.

Ei trebuiau sa arate „prostimii” ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii „societati”.

S-a
organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita
„Teroristii” care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.

Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie
rolul de „teroristi” si de „anti-teroristi”. Aceiasi militari de
securitate erau o noapte „teroristi” si noaptea urmatoare
„anti-teroristi”.

Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat
cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori
mortii erau transportati dela o strada la alta, ca sa se propage
terroare in toate cartierele.

Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort
execute ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele
scontate. O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt
intr-adevar liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand
vechi partide si organizatii politice.

In plus directia afacerilor religioase din
securitate era complet blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul
„Patriarh al Bisericii Ortodoxe” (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera
in fata credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de
general de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea
socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a
bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire,
refuzand sa mai „conduca” Biserica Ortodoxa.

In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit
„Patriarh” pe un preot de tara din Oltenia care petrecuse doi ani de
inchisoare in lagarul dela Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea
internat. Preotul Marina fuseses condamnat pentru complicitate cu o
banda de hoti de cai.

Imediat
dupa „hirotonisire” Justinian Marina a participat la distrugerea
Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii Greco-Catolici au
fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati martiri
ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de toate varstele au fost
deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani de inchisoare.

Am
cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti
Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia pentru
acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi continuau vocatia
de preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu:
parintele Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob
Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din
Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din
Romania, incluzand pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost
confiscate si trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane,
„condusa” de Justinian Marina.

Faptul ca securittea comunista controla conducerea
Bisericii Ortoxe nu insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul
Satanei. In primavara anului 1958, Justinian Marina a

ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii
Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele securitatii locale ca
vor informa asupra oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva
guvernului comunist, MARTURISTE IN TAINA SPOVEDANIEI.

Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU
REFUZAT sa semneze aceste angajamente cu Satana…Ei au fost toti
arestati si condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.

Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre
1959-1964. Numai in lagarul Gradina dela Piatra Frecatei in Balta
Brailei erau 3 „brigazi” de preoti (150 de persoane).

„Cum
sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt
preot!” imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de
ani, care a si murit cateva luni mai tarziu…Dumnezeu sa-i ierte si
sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului romanesc,
care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si
Romano-Catolici…

Mai
tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de
biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii
Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel…

Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste
a Bisericii Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist
credea ca a sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie
1990, cand securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si
i-a promis solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate
dela Biserica Greco-Catolica.

ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE
PROPRIETATILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE
PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia,
Ucraina, Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia.

In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii
Ministerului de Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost
avansati in grad si salariile li s-au marit in mod corespunzator.

De
exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care in
1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989 general-maior, a
fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu sef al
Justitiei Militare din Romania „post-revolutionara”. Faptul ca el
condamnase in August 1959 la 225 ani inchisoare pe cei 12 membri ai
organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul Matei Basarab a
fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci de condamnari la
moarte pe care le-a „pronuntat” in perioada 1958-1959.

Intre timp „turistii” din operatia Troika s-au
intors progresiv acasa in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia
politica in Romania continua sa fie critica, cu toate eforturile
securitatii de a „cultiva” frica si teroarea.

Phase IV – „Mineriada”

Astfel „conducerea
post-revolutionara” a hotarat sa organizeze o varianta romana a
„revolutiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat importante
resurse financiare si umane care au asigurat „succesul stralucit” al
MINERIADEI din Iunie 1990.

Au dezlantuit salbaticia fara precedent a
lumpen-proletariatului impotriva „dusmanilor poporului”. Mii de oameni
au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost
schiloditi pe viata.

Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si
teroarea fara de care securitatea nu putea functiona. Si au avut un
success deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in
ziua de astazi. „Tovarasi minieri, va multumesc!” dixit criminalul
Iliescu.

Stiati
ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza
si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10% intre 1989 si 2010?
Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice ale securitatii care
in 2011 inregistreaza „TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE” si filmeaza toate
intalnirile „suspecte”.

Cei
care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE,
PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii
securitatii „post-revolutionare”. Ei incurajeaza coruptia si furtul la
toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea
obolul la securitate.

Comparati
situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde securistii
au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind publicate la toate
oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li-sa interzis
securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde
TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la gardian, au fost
DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE).

QUO VADIS ROMANIA?

Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)

Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959

„Bandit Contrarevolutionar”, detinut politic intre 1959 si 1964

Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970

Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984

Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004.