Ițic Strul dezertor…

„O REMEMORARE CARE SE IMPUNE
• Presa mondială evreiască şi iudaizată ca şi corifeii iudaismului din România gen Zigu Ornea, ieri lideri comunişti şi ideologi fanatici şi şefi de şcoală proletcultistă, astăzi lideri ai cosmopolitismului, fac caz de participarea evreilor la Războiul Independenţei şi Războiul Întregirii Neamului. După o foarte minuţioasă cercetare a documentelor timpului începând cu registrele regimentelor, sintezele Marelui Stat Major, rapoartele comandanţilor de unităţi şi mari unităţi, autorul şi-a format convingeri de o cu totul altă natură. Nu revenim la Războiul Independenţei unde sutele de mii de evrei au pierdut 4 morţi dintre care numai unul lovit de o schijă, ceilalţi trei morţi de tifos la croitoriile şi ciubotăriile de etapă. Drept recunoştinţă pentru cei 4, statul român a împământenit 800 de evrei intraţi în ţară clandestin şi cu asta se încheie problema jertfelor evreieşti în Războiul Independenţei.
[..]
Dintre cei 15 959 militari evrei prezentaţi la mobilizare, prin certificate medicale false, prin corupţie şi protecţie politică, 7 980 s-au aşezat la serviciile auxiliare; din cei 7 979 repartizaţi la unităţi, 20% au dezertat înainte de a pleca pe front; iar din cei plecaţi pe front o bună parte au dezertat la inamic, punându-se în slujba acestuia ca tălmaci, spioni, delatori şi furnizori de alimente şi furaje; alţii dezertând la ruşi după izbucnirea revoluţiei şi devenind fie „revoluţionari” de profesie, fie terorişti. Excepţiile sunt cei care şi-au slujit ţara precum tatăl istoricului Nicolae Minei.
• Regimentul 13 infanterie, Ştefan cel Mare, cu garnizoana Iaşi are la mobilizare 1040 de evrei. Dintre aceştia, 276 dispar fără urmă, 176 dezertează la inamic, 71 sunt necombatanţi, 2 sunt condamnaţi pentru delicte militare şi după primele lupte se prezintă la regiment 161 evrei. Un deplin mister pluteşte peste cei 452 evrei care ar fi trebuit să fie trecuţi la rubricile morţi, răniţi, dispăruţi. Am făcut sondaje la următoarele regimente: 67/55 Bacău, regiment decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”; din 448 evrei, 130 au dezertat, 7 au dispărut, restul s-au aciuit pe la servicii. Regimentul 37 Botoşani a avut 359 evrei din care s-au făcut nevăzuţi 135, au dezertat la inamic 59, la servicii s-au tupilat 63, s-au evacuat 68; după primele lupte s-au prezentat 108. Din regimentul 4 Argeş au fost condamnaţi la moarte 2 evrei din totalul de 23 dintre care 9, au dispărut, unul a dezertat la inamic şi 9 s-au pitit pe la servicii. Sondajul este grăitor.
Adăugăm câteva date suplimentare. La Regimentul 2 Vâlcea au fost doar 16 evrei din care au dispărut 5, alţi 2 au dezertat la inamic, unul nu s-a prezentat la mobilizare, 3 s-au aciuit la arsenal şi doar un singur evreu a fost pe front. Din Corpul de Armată de la Iaşi au dezertat: Schechter Burăh, ofiţer medic-ajutor, Rosenzweig Moritz plutonier T.R., Ingher Iacob medic, Bercovici Iosef sublocotenent rezerva, Gaicher Iosef medic-ajutor, Goldemberg Lazăr, Rozman Isidor, Reistadt Aron, medici ofiţeri, Hugo Zeigher locotenent, lista continuând pe lungi coloane dezonorante şi descalificante.
• Raportul Nr. 3424 din 24 octombrie 1916 al Corpului de grăniceri Iaşi, adresat Marelui Stat Major: …Am onoarea a comunica, ca în ziua de 27 septembrie a. c. un camion rusesc închis, voind a trece în Rusia prin punctul Sculeni, soldatul grănicer Cetăţeanu Teodor fiind de santinelă, 1-a somat să se oprească… Şoferul rus, soldatul Gherşov Ivan n-a vrut să oprească autocamionul, grănicerul român 1-a blocat şi la controlul camionului s-au găsit: …ascunşi în pânză şi înveliţi în saltele pe dezertorii evrei: Sfarţ Bercu Haim din Reg. 34 Infanterie, David Smil Iancu din Reg. 69 Infanterie, Froim sin Iancu, Iancu sin Iţic, Avrum sin Iţic, Sloim sin Iţic din Regimentul 77 Infanterie.
Raportul da numărul autocamionului rusesc: 15956, suma plătită de fiecare dezertor soldatului rus, 100 de ruble şi unitatea şoferului: Coloana 16-a automobilistică rusă.
• Omagiez memoria evreilor care au făcut jertfa suferind alături de români, pe veteranii evrei ai Războiului Întregirii, apreciind însă la justa şi semnificativa lui valoare aportul evreimii în tragedia pe care a străbătut-o poporul român în anii 1916-1919, fără să uit atrocităţile săvârşite de bandele iudeobolşevice asupra soldaţilor şi ofiţerilor români în campania pentru eliberarea Ungariei de sub Bela Khun, călăul iudeo-bolşevic al maghiarimii, ucis mai târziu de Stalin.”