CD
1.242 aprobate
denitsoc@gmail.com
.
CUM ESTE FOLOSITĂ ISTERIA CLIMATICĂ PENTRU A CREA GUVERNANȚĂ GLOBALĂ – Clubul de la Roma
Brandon Smith Alt-Market.us – vineri, 19 mai 2023
La începutul anilor 1970, SUA și o mare parte din lumea occidentală treceau într-o criză economică stagflaționistă. Nixon a scos complet dolarul din standardul aur în 1971, cu ajutorul Rezervei Federale (sau poate sub conducerea Fed), care în cele din urmă a escaladat presiunile inflaționiste. Boom-ul de după război al Europei a luat sfârșit brusc, în timp ce prețurile la mărfuri (și petrol/benzină) în SUA au crescut vertiginos până în 1981-1982, când Rezerva Federală a ridicat ratele dobânzilor până la aproximativ 20% și a creat o prăbușire recesivă deliberată.
Interesant este că FMI a creat sistemul DST în 1969, chiar înainte ca standardul aur să fie tăiat (același DST pe care FMI este gata să îl folosească ACUM ca fundație a unui mecanism global de monedă digitală). Și Forumul Economic Mondial a fost fondat în 1971.
Perioada de timp este adesea descrisă în filme ca o eră fericită de disco, droguri, hippie și rock n’ roll, dar realitatea este că începutul anilor 1970 a fost începutul sfârșitului pentru Occident – a fost momentul cand fundațiile noastre economice au fost sabotate și afluența clasei de mijloc a fost furată încet, dar sigur de inflație.
În mijlocul acestei „stăpâniri” economice, la care Jimmy Carter a numit-o mai târziu „criză a încrederii”, Națiunile Unite și grupurile de masă rotundă globaliste asociate au lucrat din greu pentru a dezvolta o schemă pentru a convinge populația să îmbrățișeze centralizarea globală a puterii. Obiectivele lor erau destul de directe. Ei doreau:
O rațiune pentru controlul guvernamental al numărului populației umane.
Puterea de a limita industria.
Puterea de a controla producția de energie și de a dicta sursele de energie.
Puterea de a controla sau limita producția de alimente și agricultura.
Abilitatea de a microgestiona indivizii trăiește în numele unui „bine mai mare” definit mai târziu.
O societate socializată în care dreptul individual de proprietate este abandonat.
Un sistem economic mondial pe care l-ar gestiona.
Un sistem monetar unic.
Un guvern mondial care gestionează câteva regiuni separate.
Unul dintre cele mai revelatoare citate de pe ordinea de zi vine de la secretarul de stat adjunct al Administrației Clinton, Strobe Talbot, care a declarat în revista Time că:
„În următorul secol, națiunile așa cum le cunoaștem noi vor fi învechite; toate statele vor recunoaște o singură autoritate globală… Suveranitatea națională nu a fost o idee atât de grozavă până la urmă”.
Pentru a înțelege cum funcționează agenda, ofer un citat de la Richard Gardner, membru globalist al Consiliului pentru Relații Externe, într-un articol din Foreign Affairs Magazine din 1974, intitulat „The Hard Road To World Order”:
„Pe scurt, „casa ordinii mondiale” va trebui să fie construită de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos. Va arăta ca o mare „confuzie în plină expansiune,” pentru a folosi celebra descriere a realității făcută de William James, dar o încercare finală în jurul suveranității naționale, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai mult decât atacul frontal de modă veche”.
Cu alte cuvinte, globaliștii știau că incrementalismul ar fi singura modalitate de a realiza o structură de putere unică, care să guverneze DESCHIS, mai degrabă decât să ascundă domnia elițiștilor în spatele organizațiilor clandestine și a politicienilor marionete. Ei vor un imperiu global în care să devină „Regii filosofi” unși descriși în Republica lui Platon. Ego-ul lor narcisist nu poate să nu tânjească la adorarea maselor pe care le urăsc în secret.
Dar chiar și cu incrementalism, ei știu că în cele din urmă publicul va înțelege planul și va căuta să reziste pe măsură ce libertățile noastre sunt erodate. Înființarea unui imperiu este un lucru; păstrarea lui este alt ceva.
Cum ar putea globaliștii să iasă din dulapul lor autoritar, să elimine libertățile individuale și să conducă lumea fără o rebeliune care să-i distrugă în cele din urmă?
Singurul mod în care un astfel de plan ar funcționa este dacă oamenii, țăranii din acest imperiu, își îmbrățișează propria sclavie. Publicul ar trebui să fie făcut să vadă sclavia ca o chestiune de datorie solemnă și de supraviețuire, nu doar pentru ei înșiși, ci pentru întreaga specie. În acest fel, dacă cineva se răzvrătește, ar fi văzut ca un monstru de către stup. Ei ar pune în pericol întregul colectiv sfidând structura puterii.
Astfel, globaliştii înving. Nu doar pentru astăzi, ei câștigă pentru totdeauna pentru că nu ar mai fi nimeni care să li se opună.
Am avut un gust bun din acest brand de război psihologic în timpul sperieturii pandemice, în care ni s-a spus tuturor că un virus cu o rată mică de mortalitate prin infecție de 0,23% a fost suficient pentru a ne șterge majoritatea drepturilor omului. Din fericire, un grup destul de mare de oameni s-a ridicat și a ripostat împotriva mandatelor și pașapoartelor. Acestea fiind spuse, există o agendă mult mai mare de „bine mai mare” în joc pe care globaliştii intenţionează să o exploateze, şi anume Aşa-Numita „Criză Climatică”.
Pentru a fi clar, există ZERO dovezi ale unei crize climatice cauzate de emisiile de carbon produse de om sau de emisiile de gaze cu efect de seră. Nu există evenimente meteorologice ieșite din comun în ceea ce privește cronologia istorică a climei Pământului. Nu există nicio dovadă care să susțină teoriile „punctului de vârf” privind temperaturile. Și, temperaturile Pământului au crescut cu mai puțin de 1°C în 100 de ani. Recordul oficial de temperatură datează abia din anii 1880, iar această cronologie îngustă este ceea ce oamenii de știință din domeniul climei finanțați de ONU și guvernamentali îl folosesc ca punct de referință pentru afirmațiile lor.
Ideea este că ONU a promovat isteria pentru un scenariu climatic fals de apocalipsa, la fel cum WEF și OMS au promovat isteria și frica față de o non-amenințare precum covidul. Și totul a început la începutul anilor 1970 cu un grup legat de ONU numit CLUBUL DE LA ROMA.
Globaliștii plănuiesc să folosească ecologismul ca scuză pentru centralizare încă din 1972, când Clubul de la Roma a publicat un tratat intitulat „Limitele creșterii”. Finanțarea unui studiu limitat al industriei și resurselor într-un proiect comun cu MIT, descoperirile păreau să fie scrise cu mult înainte de timp – Sfârșitul planetei era aproape dacă națiunile și indivizii nu își sacrificau suveranitatea. Cât de convenabil pentru globaliştii care finanţează studiul…
Douăzeci de ani mai târziu aveau să publice o carte intitulată „Prima revoluție globală”. În acel document, ei discută în mod specific utilizarea încălzirii globale ca vehicul pentru formarea guvernării supranaționale:
„În căutarea unui inamic comun împotriva căruia să ne putem uni, am venit cu ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa de apă, foametea și altele asemenea, ar fi potrivite. În totalitatea lor și interacțiunile lor, aceste fenomene se potrivesc. constituie o amenințare comună care trebuie confruntată de toți împreună.Dar desemnând aceste pericole drept inamic, cădem în capcana despre care am avertizat deja cititorii, și anume confundarea simptomelor cu cauzele.Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană în procesele naturale și doar prin atitudini și comportamente schimbate pot fi depășite. Adevăratul dușman este atunci însăși umanitatea.”
Făcând însăși existența umanității în marea amenințare, globaliștii intenționau să unifice publicul în jurul ideii de a se ține sub control. Adică, publicul ar trebui să-și sacrifice libertățile și să se supună controlului în convingerea că va supravietui si ca specia umană este prea periculoasă pentru a primi libertatea.
Următoarea știre specială de la Serviciul Public de Radiodifuziune Australian a fost difuzată în 1973, la puțin timp după înființarea Clubului Romei. Este surprinzător de clar cu privire la scopurile organizației:
Ce putem deduce din această emisiune și mesajul ei?
Globaliștii vor două rezultate specifice mai presus de toate – ei vor sfârșitul Suveranității Naționale și sfârșitul proprietății private prin minimalism stimulat social.
Exact aceleași obiective pe care Clubul de la Roma le-a conturat în anii 1970 sunt politicile motrice ale ONU și ale Forumului Economic Mondial de astăzi. Conceptul de „economia de partajare” pe care Klaus Schwab și WEF îl promovează adesea cu mândrie nu a fost gândit de ei, ci de Clubul de la Roma în urmă cu 50 de ani.
Este o profeție care se împlinește: ei petrec o jumătate de secol inventând o criză, provoacă teroarea publică și apoi oferă tocmai soluțiile pe care au vrut să le pună în aplicare cu decenii în urmă.
În cele din urmă, agenda climatică nu are nimic de-a face cu ecologismul și totul are de-a face cu economia. Planul a început în mijlocul unei crize stagflaționiste foarte reale, un moment în care populația clasei de mijloc se temea cel mai mult pentru viitor și prețurile creșteau rapid. Această criză nu a fost cauzată de deficitul de resurse, ci de gestionarea defectuoasă a sistemului financiar. Nu este o coincidență faptul că punctul culminant al schemei de încălzire globală are loc astăzi, în timp ce un alt dezastru de stagflație este asupra noastră.[1]
Clubul de la Roma este acum o coajă a fostei sale glorii, plină de hipioți proști, cel mai probabil pentru că ONU și alte grupuri de gândire globaliste și-au asumat rolul pe care obișnuia să-l joace grupul. Cu toate acestea, umbra clubului inițial este mereu prezentă și strategia sa de a-și face frica climatică este folosită chiar acum pentru a justifica suprimarea guvernamentală în creștere a energiei și agriculturii.
Clubul a fost o investitie care abia acum isi aduce dividendele la lucru, glorificand elitele kosher.
Dacă nu sunt opriți de public, mandatele totalitare de carbon vor deveni norma. Următoarea generație, care trăiește în sărăcia artificială, va fi învățată încă din copilărie că globaliştii „au salvat lumea” de o calamitate care nu a existat niciodată cu adevărat.
Li se va spune că înrobirea umanității este ceva de care să ne mândrim, un dar care menține specia în viață și oricine pune la îndoială că sclavia este un răufăcător egoist care dorește distrugerea planetei.
„Bula totala” se apropie de sfârșit și economisitorii de pensii trebuie să ia măsuri! De ce? Pentru că inflația vă mănâncă economiile ca un cancer financiar fără VINDECARE!
…
NOTA TRADUCATORULUI:
1. Kabbalah stie din timp[cca.50 de ani] evolutia agendei economice si tot ei dirijeaza revolutia kulturala cu darwinismul si malthisianismul ei si cu toate celelate de acum cca. 200 de ani.
In cazul Covidului, acum 6-7 ani in urma, au dat pe piata”culturala” 2 carti care trateaza exact acelasi subiect al “crizei din Wuhan” si ca sa fie mai siguri au mai lansat si un film cu acelasi subiect.
Profetiile nu par intamplatoare, dar sunt convingatoare si manipulative. Regizorii sunt printii Protocoalelor din Sion care dirijati de Protocoale si sprijiniti de profetiile anterioare pot culege aplauze si nu numai …
Consultati aici Protocoalele Inteleptilor din Sion: https://opozitia.net/wp-content/uploads/2023/05/Protocoalele_Inteleptilor_Sionului.pdf
Traducerea: CD
CE VREA CHINA?
De Marius Ghilezan
Șefii principalelor democrații din lume, reuniți în orașul japonez Hiroshima, în cadrul formatului G 7, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea tensiunilor din Mările Chinei de Est și de Sud, la planurile de înarmare ale Chinei, protestând împotriva îngrădirii drepturilor omului în Tibet și Xinjiang. S-au răstit la conducerea de la Beijing! ”Lăsați Taiwan-ul din brațe!”
Asta ca să ascundă umilirea Ucrainei în bătălia de la Bahmut, unde rușii i-au măcelărit pe ostașii comandantului suprem Valeri Fedorovîci Zalujnîi, generalul de patru stele, dispărut fără urme.
La Hiroshima, liderii celor mai industrializate șapte state din lume l-au catifelat pe Zelenski, i-au întins covoare roșii, aurindu-i imaginea de erou, doar pentru a pune batista pe țambalul contraofensivei – care a murit deja în uterul propagandei.
Occidentul ia decizii nesăbuite
Însuși Occidentul iese învins din războiul din Ucraina și asta provoacă nu doar neliniști, ci și decizii nesăbuite.
Într-un moment de depresie a lumii liberale, G7 provoacă din nou China.
Imersionate în propriile convingeri și impulsionate de nervul fierbinte al grupurilor interesate pentru supremația lumii, puterile, ce-și zic democratice, se fac că nu înțeleg parcursul Chinei din perioada Xi Jinping.
G7 ar dori să reia formula “Alianței celor opt națiuni” din timpul guvernării Qing, de la începutul secolului XIX, când trupele militare anglo-americane mărșăluiau pe străzile principalelor orașe ale Chinei, cu strașnicul scop de protejare a misionarilor creștini. Dar asta nu se mai poate azi.
„Dinastia” Jinping nu mai are nevoie să cheme „Rebeliunea boxerilor” pentru salvarea integrității statale.
Golden Age – Dinastia Han
Cu două secole în urmă, Napoleon avertiza: ”Lăsați China să doarmă! Când se va trezi, va face lumea să se cutremure!”
Iată că după două secole, Biejingul caută să-și recompună, în tăcere, Marele Imperiu, fără a provoca puterile emergente.
Doar nătângii pot crede că Marele Dragon va stârni un război de expansiune în teritoriile care i-au aparținut de drept. Sigur că mărirea, fără precedent, a bugetului înarmării sperie puterile occidentale, fără a lua în calcul demonstrația istorică: “pacea se dobândește prin cursa înarmărilor.”
Institutul de cercetare a prăbușirii URSS de la Beijing sau despre cum vigilența păzește de piaza rea
Nu întâmplător, la Beijing este înființat un institut de cercetare al dezintegrării URSS. Viitorii lideri ai Partidul Comunist din China învață cum să-și protejeze status-quo-ul, ca unica forță dominantă, fără ingerințe externe.
Doctrina Xi de expansiune nu este una războinică. O știe orice geostrateg cu țiglele pe casă.
China, sub cârmuirea sa, își dorește cucerirea pașnică a vechilor teritorii istorice, printr-un fel de seducție culturală, amestecată cu șiruri planificate de constrângeri economice, cu unicul scop de a scoate nu doar America din jocul Orientului îndepărtat, ci și Japonia. În învățământul public chinez se învață despre cât de ucigași erau samuraii.
Pentru a fi un model de prosperitate, China își propune să întreacă SUA la rata puterii de cumpărare, puterea nu se raportează la internaționalistul PIB.
Țara de Mijloc este întregul ținut dintre pământ și cer
Însuși numele de China provine de la Zhōngguó – 中国 – “Țară de mijloc,” nu în sensul consacrat lumii liberale, ci de tot ce se află între cer și pământ.
Guvernarea Jinping are puterea și determinarea renașterii unui imperiu, dacă studiem profilul „sufletului de oțel” al acestuia.
China nu vrea să fie o superputere mondială. Nu dorește să eclipseze hegemonia apuseană a Americii. Doar un ax gravitațional, în care să coabiteze puteri regionale. De fapt și de drept, Xi Jinping intenționează să redea Chinei strălucirea vechiului imperiu.
Beijingul nu își imaginează tipul de dominație autocratică pe care Uniunea Sovietică a exercitat-o în Europa de Est, în timpul Războiului Rece. Își propune o relație colegială, de tip profesorii în cancelarie, unde directorul școlii e Primus inter Pares – Primul intre Egali.
Doctrina Xi își propune o dependență astrală a foștilor tigri asiatici, razele financiare să depindă de un singur soare strălucitor. Astfel, puterile emergente și-ar delega suveranitatea, în vederea coordonării securității Asiei de o putere astrală, nu hegemonică.
Interesul vădit al Chinei moderne e să scoată SUA din Marea Chinei de sud, cea mai vitală rută comercială pentru planul de dezvoltare al comerțului internațional al Chinei.
Geopoliticienii lumii constată cum Beijingul extrage pas cu pas state sau blocuri de state din siajul Washingtonului. Conducerea de partid și de stat caută alianțe sustenabile cu marile puteri arabe, cucerește financiar hălci mari din Africa și controlează majoritatea companiilor din Uzbekistan, Turkmenistan, Kîrgizstan, țări extrem de bogate în resurse naturale din Asia Centrală. Acestea au făcut parte din URSS, fiind îndelung curtate de investitorii de pe Wall Street.
Partidul Comunist Chinez a creat o doctrină de apărare, printr-o strategie de alungare non-războinică a străinilor din interiorul uriașului stat și îndepărtarea lor de zona de influență istorică.
De fapt, chinezii urmăresc să alunge crucișătoarele americane, dincolo de poziția în care ar fi periculoase.
Marele Imperiu se recompune pas cu pas
Universul liberal, convins de unicitatea sa în modelarea prosperității, nu-și dă seama cum se recompune, în tăcere, Marele Imperiu, pe doctrina confucianistă, în armonie socială, în dezacord cu războiul civilizațional al puterilor apuse, nu apusene.
Sursa: https://romanialibera.ro/op-ed/ce-vrea-china