Israelul vrea razboi nuclear si cauta motive pentru a folosi arma nucleara

Marian A

Israelul vrea razboi nuclear si cauta motive pentru a folosi arma nucleara

https://www.aljazeera.com/opinions/2026/3/22/why-the-world-should-worry-about-israels-nuclear-doctrine

1. Am facut si eu niste investigatii si am gasit ca numarul de 80 de focoase nucleare este subestimat. Turcii si grecii estimeaza 90 de focoase in timp ce rusii dau o cifra intre 100-200. Personal am mai multa incredere in datele rusilor fiindca ei stiu bine ce este aia spionaj. Sa nu uitam ca in Israel sint peste doua milioane de vorbitori de rusa si nu cred ca toti se ocupa cu agricultura prin kibutzuri.

2. De remarcat ca nimeni nu se intreaba de unde provin aceste focoase nucleare. Israelul nu are facilitati de exploatare, rafinare si imbogatire a uraniului. Nici nu a făcut experiențe cu arme atomice. Cineva a incalcat tratatele de neproliferare. Nu cred ca au facut-o Rusia, China sau Corea de Nord. Ramin: SUA, UK, Canada, Franta, India si Pakistanul.
Multi autori sugereaza tarile din Europa dar eu cred ca mai degraba SUA

Amicii pe care-i am pe alte meleaguri, cu alte mijloace de informare, sugereaza ca Israelul a inceput acest conflict cu unicul scop de a folosi arma nucleara; vrea sa termine cu arabii din Orientul Apropiat si sa aiba liniste cca. 50 de ani

======================================================

Mentionez ca am tradus mecanic aceasta pagina web pentru ca este prea mult de dactilografiat pentru mine.

=====================================================

De ce lumea ar trebui să se îngrijoreze de doctrina nucleară a Israelului

Pragul pe care autoritățile israeliene l-au stabilit pentru utilizarea unei arme nucleare este periculos de scăzut.

Timp de decenii, lumea a tratat arsenalul nuclear al Israelului ca pe un secret ciudat – ceva ce toată lumea știe că există, dar puțini sunt dispuși să discute deschis. Israelul nu a recunoscut niciodată oficial că deține arme nucleare, dar este înțeles pe scară largă în rândul experților în securitate că țara menține o capacitate nucleară semnificativă.

Estimările instituțiilor precum Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm sugerează că Israelul deține aproximativ 80 de focoase nucleare, împreună cu sisteme de livrare care ar putea include avioane și rachete balistice. Politica care guvernează acest arsenal este cunoscută sub numele de „opacitate nucleară”.

Israelul nu confirmă și nici nu neagă existența armelor sale. În practică, această ambiguitate a permis comunității internaționale să evite confruntarea cu o întrebare dificilă: în ce circumstanțe le-ar folosi de fapt Israelul?

Această întrebare contează mai mult astăzi decât în orice moment din ultimele decenii, deoarece Statele Unite și Israelul duc un război periculos împotriva Iranului. Sâmbătă, Iranul a lovit orașul israelian Dimona, care găzduiește o instalație nucleară cheie, demonstrând că poate riposta pentru atacurile asupra propriilor situri nucleare.

Gândirea strategică israeliană a fost mult timp modelată de teama unei amenințări existențiale. Spre deosebire de majoritatea statelor nucleare, ale căror doctrine se învârt în jurul descurajării sau competiției cu alte puteri nucleare, narațiunea de securitate a Israelului este înrădăcinată în credința că țara s-ar putea confrunta cu distrugerea dacă un război se întoarce decisiv împotriva ei. Liderii israelieni au încadrat în mod repetat conflictele regionale – de la războaiele din 1967 și 1973 de a prezenta confruntări cu Iranul și grupurile armate din Gaza și Liban – ca lupte pentru supraviețuirea națională. Această mentalitate contează enorm atunci când sunt implicate arme nucleare.

În majoritatea doctrinelor nucleare, pragul pentru uz nuclear este stabilit în mod deliberat extraordinar de sus. Armele nucleare există în primul rând pentru a descuraja alte puteri nucleare. Gândirea strategică a Israelului introduce o variabilă diferită: posibilitatea ca armele nucleare să fie luate în considerare dacă statul consideră că supraviețuirea sa este în pericol din cauza unei amenințări din partea unui stat non-nuclear.

Literatura strategică a discutat mult timp despre ceea ce se numește uneori „opțiunea Samson” – ideea că Israelul ar putea recurge la arme nucleare dacă se confruntă cu înfrângerea. Indiferent dacă există sau nu o astfel de doctrină în mod formal, logica din spatele ei este clară. Dacă un stat crede cu adevărat că existența sa este amenințată, presiunea de a escalada dramatic devine mult mai mare.

Această preocupare devine și mai semnificativă atunci când este privită împotriva posturii regionale actuale a Israelului. Israelul este angajat într-o rețea tot mai mare de conflicte și confruntări în Orientul Mijlociu – din Gaza până în Liban, Siria și Iran. Posibilitatea ca războaiele să se desfășoare pe mai multe fronturi nu mai este teoretică.

Într-un astfel de scenariu, liderii israelieni s-ar putea percepe nu doar ca ducând un război convențional, ci și cu care se confruntă o coaliție regională. Cu cât un stat interpretează mai mult războaiele sale ca fiind existențiale, cu atât bariera psihologică este mai mică la escaladarea extremă. Tocmai de aceea doctrinele nucleare din majoritatea țărilor sunt constrânse de cadre strategice rigide și de supravegherea internațională.

Cu toate acestea, arsenalul nuclear al Israelului există aproape în întregime în afara reglementărilor internaționale. Israelul nu este semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, iar instalațiile sale nucleare nu sunt supuse acelorași regimuri de inspecție care guvernează majoritatea celorlalte state.