Israelul, din ce în ce mai nesigur, mai vulnerabil

Democratizarea și dezvoltarea războiului cu drone în rândul fracțiunilor de rezistență din Asia de Vest reprezintă o amenințare gravă la adresa securității spațiului aerian a inamicilor lor regionali, în special Israelului, în special față de rezistența libaneză și palestiniană.
În acest sens, nu doar rachetele ghidate convenționale, balistice sau de precizie suprafață sunt cele care amenință Israelul, statul care s-a bucurat cândva de superioritate militară calitativă pe cerul regiunii și care, de-a lungul anilor de conflict cu statele arabe, a excelat în războiul aerian.

Într-adevăr, proliferarea dronelor „kamikaze” letale, dar eficiente din punct de vedere al costurilor, reprezintă amenințarea nouă și în evoluție pentru Israel, semnificând sfârșitul monopolului pe care l-a savurat pâna acum.
Pe 2 iulie, mișcarea de rezistență a Libanului Hezbollah a trimis trei drone neînarmate peste zăcământul de gaz Karish, în zona economică maritimă disputată dintre Liban și nordul Israelului.

Zborul dronelor de recunoaștere aproape de zona de producție(sonde de extractie) Energean a întărit temerile statului evreu cu privire la pericolul potențial reprezentat de drone. Peste noapte, Tel Aviv și-a dat seama că Hezbollah este foarte serios în a-și îndeplini amenințarea de a împiedica Israelul să extragă gaze din zăcământul în litigiu.

Incidentul a avut loc cu puțin timp înainte de începerea negocierilor privind delimitarea unei frontiere maritime comune și acordarea permisiunii companiilor străine să înceapă să exploreze și să extragă gaze în apele teritoriale libaneze.

Hezbollah a început să lucreze la construirea forțelor sale aeriene cu mulți ani în urmă sub supravegherea lui Hassan Lakkis, care a fost asasinat de Israel la Beirut în 2013. În ciuda acestui eșec, insecuritățile Israelului nu au făcut decât să escaladeze, pe măsură ce grupul de rezistență continuă să acumuleze un nivel avansat, letal; capabilități ale forțelor aeriene Hezbollah, cu șanse mari de a evita rețelele radar din Tel Aviv.

O sursă militară libaneză a declarat pentru “The Cradle” că începând cu anii 1990, multe drone trimise din Liban sau Siria au pătruns sau au zburat aproape de spațiul aerian al Israelului.
În ultimii ani, au fost înregistrate mai multe incidente remarcabile în care dronele de spionaj au pătruns în zone sensibile deasupra spațiului aerian al statului evreu.

În 2012, de exemplu, drona „Ayoub” (numită după martirul Hezbollah Hussein Ayoub) a zburat deasupra Negevului(zona nucleara), în sudul Israelului. Drona a reușit cu succes să încurce și să înșele sistemele de apărare aeriană israeliene, dispozitivele de avertizare timpurie și alte mijloace tehnice și electronice legate de apărarea aeriană.

Un exemplu mai recent a avut loc la începutul anului 2022, când o dronă spion Hezbollah s-a infiltrat în spațiul aerian israelian timp de 30 de minute, ajungând aproape de orașul nordic Safed fără a fi detectată de radarele israeliene.
Forțele aeriene israeliene au fost nevoite să efectueze ieșiri costisitoare pentru a doborî mica dronă de sute de dolari, fără succes.

În timpul discursului său din 13 iulie, mesajul secretarului general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, a fost clar: Nimănui nu i-ar fi permis să opereze în câmpurile maritime de petrol și gaze dacă Libanului i s-ar interzice dreptul de a extrage resurse energetice de pe coasta proprie.
Incidentul Karish de la începutul acestei luni a fost, fără îndoială, atât un raid de spionaj, cât și un mesaj de securitate politico-militar extrem de precis.

În operațiunea sa îndrăzneață, Hezbollah a trimis în mod calculat trei drone de dimensiuni și tipuri diferite, zburând la înălțimi diferite, peste zăcământul de gaze Karish disputat. Și grupul de rezistență a făcut în mod intenționat posibil ca rețelele radar israeliene să detecteze vehiculele aeriene fără pilot pentru a măsura capacitățile de răspuns ale Israelului.

Reacțiile israeliene au variat între cei care au considerat dronele o amenințare serioasă și cei care au minimizat pericolul, posibil pentru a păstra prestigiul armatei lor, care s-a erodat sistematic de-a lungul anilor de conflict cu Palestina și Liban.
Și deși este adevărat că apărarea antiaeriană israeliană a reușit în cele din urmă să doboare aeronava neînarmată după mari eforturi și dificultăți tehnice, după cum a dezvăluit presa ebraică, aceasta este doar o mică parte a poveștii…

Motivul pentru care Hezbollah a trimis trei tipuri diferite de drone la Karish a fost pentru a activa sistemele de apărare aeriană și de bruiaj electronice israeliene și americane în regiune (chiar și forțele lor aeriene) și pentru a le testa capacitatea de a se deplasa, coordona și răspunde într-un interval de timp dat.
Exercițiul era menit, de asemenea, să testeze măsura în care aceste sisteme sunt legate între ele.
Aceasta a însemnat că Hezbollah a trebuit să lase în mod intenționat dronele expuse ca ținte ușoare pentru aceste sisteme.

La 25 iulie, în timpul unui interviu TV în direct pe canalul Al Mayadeen, Nasrallah a dezvăluit pentru prima dată că, în „ultimii ani”, dronele Hezbollah „au mers în Palestina ocupată și s-au întors de zeci de ori fără să fie doborâte”.
Apoi a continuat să explice modul lor de operare în operațiunea Karish:
„Cele două obiective ale noastre de a trimite dronele sunt, unul, vrem să arătăm că putem face acest pas (escaladare) și doi, vrem ca israelienii să tragă pe acel front (în apropierea câmpurilor de gaze). Ceea ce am făcut este că i-am forțat pe israelieni să deschidă focul… Cu siguranță, au căzut în capcană…

Avioanele Forțelor Aeriene, F35 și F16, au fost folosite pentru a doborî o dronă, dar nu au putut doborî a doua, așa că au folosit rachetele navale sol-aer (Barak) pentru a-l doborî pe al doilea. Cât despre al treilea — să vă dezvălui informații noi — nu l-au doborât deloc, era de tip mic, a mers pe drumul cel bun dar rămas fără combustibil și a căzut în mare, de aceea (israelienii) vorbesc doar a două drone care au fost doborâte.”

Un scop secundar al operațiunii cu drone a fost acela de a transmite un mesaj companiilor străine care operează în zăcămintele de gaze în litigiu.
Lucrătorii de la bordul navei de producție trebuiau să asculte și să asiste la zgomotul și priveliștile exploziilor, iar avioanele de război care manevrau pe cerul de deasupra lor, pentru a-i avertiza asupra faptului că aceștia operau încălcând suveranitatea și apele teritoriale ale Libanului și că aceste operațiuni continua să fie nesigure.

Atacul asupra instalațiilor de procesare a petrolului Aramco din Abqaiq (estul Arabiei Saudite) din septembrie 2019 a fost probabil primul incident major de acest gen în care au fost folosite drone sofisticate, de precizie, împreună cu un amestec de rachete balistice și de croazieră.

Atacul, care inițial a fost atribuit incorect Iranului, dar ulterior revendicat de mișcarea Ansarallah din Yemen, a provocat daune mari instalațiilor petroliere, saudite șocând piețele petroliere globale și împiedicând producția de petrol din Arabia Saudită.
A fost, de asemenea, un eveniment care a schimbat jocul la nivel militar regional. Dacă muntenii rurali yemeniți care formează nucleul Ansarallah ar avea aceste capacități avansate, la fel ar avea și alte grupuri din cadrul alianței lor regionale – inclusiv Hezbollah.

De fapt, armata israeliană se teme că Hezbollah este un partener cheie, din punct de vedere tehnic și științific, în dezvoltarea dronelor yemenite care au reușit să depășească sistemele de apărare americane folosite de Arabia Saudită, inclusiv lăudatele sisteme de rachete Patriot.

Israelul a considerat atacul o evoluție înfricoșătoare în războiul cu drone, mai ales așa cum este practicat de oponenții săi. Incidentul a sporit, de asemenea, temerile că un atac similar ar putea fi repetat asupra unor instalații sensibile israeliene, cum ar fi reactorul nuclear din Dimona și instalațiile petroliere de pe mare.

Deși Ansarallah și-a revendicat responsabilitatea pentru atacul Aramco, oficialii americani au sugerat inițial că au fost lansate din Irak. Armele folosite erau similare cu cele ale forțelor Ansarallah din Yemen și ale unor facțiuni militare irakiene.

De câțiva ani încoace, armata yemenită aliniată cu Ansarallah a reușit să amenințe toate orașele și regiunile saudite importante cu rachete balistice, rachete de croazieră și drone cu rază lungă de acțiune, ceea ce le-a permis să vizeze puncte din adâncimea strategică a regatului.

Tel Aviv a urmărit cu mare teamă aceste evoluții, în special raidul recent asupra lui Karish. În Israel, există cei care cred că Hezbollah nu mai trebuie să găsească modalități creative de a transfera sistemele militare iraniene în Liban, după ce Nasrallah a anunțat mai devreme că dronele sunt acum fabricate în interiorul țării.
Adăugând la anxietatea Israelului, la două săptămâni după evenimentele de la Karish, Iranul a anunțat o unitate navală specializată în lansarea de drone ca armă strategică în forțele armate iraniene.

Atacul Aramco a sporit doar reputația regională a acestor arme „Fabricat în Asia de Vest” cat și capacitatea lor de a se infiltra în mod repetat în spațiul aerian al Israelului. Acest lucru a atras atenția Rusiei, care intenționează să achiziționeze drone iraniene și a solicitat instruire pentru echipajele ruse despre cum să le opereze.

În timp ce forțele ucrainene au testat acum dronele turcești Bayraktar produse pe plan intern, spre deosebire de succesele obținute de dronele iraniene, Bayraktar au avut rezultate slabe împotriva sistemelor extinse de apărare aeriană rusești.
Reputația pe care drona turcă și-a câștigat-o în urma bătăliilor din Azerbaidjan și Armenia din regiunea Nagarno-Karabah a fost întreruptă în Ucraina, deoarece succesul primei s-a datorat în mare parte absenței unei rețele de apărare aeriană armenească eficace.

În timpul războiului din iulie 2006 dintre Israel și Hezbollah, nu a fost înregistrat niciun impact decisiv cu dronele Hezbollah în luptele sale cu armata israeliană. Dar după șaisprezece ani, Hezbollah pare a fi o armată cu o forță aeriană de peste 2.000 de drone – conform estimărilor israeliene – cu mai multe locuri de lansare, fie de pe piste sau platforme verticale de decolare, în interiorul și în afara Libanului.

După ce imaginea cultivată a Israelului asupra forțelor sale terestre a fost zdruncinată, iar puterea sa navală limitată a fost dezvăluită în recentele scurte angajamente navale cu iranienii, Tel Avivul este acum pregătit să piardă cerul stabil și controlat pe care odată îl considera sigur de la sine înțeles.

În următorul conflict dintre cei doi inamici, este cert că arsenalul de drone letale al Hezbollah – atât kamikaze, cât și cele capabile de bombardament aerian – combinat cu rachete balistice și de precizie, va putea amenința toate facilitățile strategice din Palestina ocupată.
Dar acest scenariu presupune doar participarea unuia dintre adversarii lui Tel Aviv: Hezbollah.

Cum va arăta următorul război pe cerul israelian dacă fronturile cu Siria, Liban, Gaza – chiar și Irak, Iran și Yemen – sunt activate în mod concertat?

Sursa: https://thecradle.co/Article/Analysis/13447

Traducerea: CD