CD
1.911 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.74.26

 

IRANUL ARE PIERDERI GRELE, DAR CÂȘTIGĂ IN SITUATIA VIITOARE
De CD

Iranul are pierderi grele in războiul cu SUA și Israelul, prin ceea ce este mai vizibil. Apărarea sa aeriană a fost distrusă atat cat a fost la vedere, conducerea sa superioară afost victima atacurilor criminale. Cu toate acestea, se crede că principalele sale mijloace de descurajare și anume o forță subterană de rachete și un stoc de uraniu îmbogățit, ambele motivații pentru Washington și Ierusalim de a purta războiul, sunt intacte.

Aceasta înseamnă că Teheranul intentionează nu doar să câștige pe câmpul de luptă, dar să-si asigure arhitectura de securitate postbelică față de cele șase state din Golf pe care le-a atacat în ultimele trei luni, ca răspuns la participarea lor la atacurile criminale americane și israeliene.

Este o anticipare precisă a viitorului adus de criza dolarului, cand SUA nu-si va mai putea oricum permite itretinerea bazelor militare, chiar si din Orientul Apropiat, vezi si exitul rusinos din Afganistan si canibalizarea recentă a bazelor americane din Asia de unde au luat toate munitiile de apărare ce nu le mai pot produce acum.

Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins barajul de atacuri ale Consiliului Gărzilor Revoluționare Islamice asupra aliaților din Golf, numindu-l „țintire nediscriminatorie, cu acțiuni imprudente”. Cu toate acestea, țintirea a fost destul de precisă si deliberată în ceea ce privește lovirea activelor strategice și economice și a fost probabil mai eficientă decât o recunoaste Washingtonul.

Aproximativ 85% din campania aeriană a Iranului a lovit initial statele din Golf care au inceput să refuze să sprijine Operațiunea Epic Fury a Americii și a Israelului. Aeroporturi, hoteluri, terminale GNL, rafinării, instalații de desalinizare și centre de date au fost toate vizate de atacurile Iranului.

Emiratele Arabe Unite (EAU), cuibarul cu oua putrede care vrea să incubeze aliante sulfuroase dintre Israel si natiunile arabe cu accorduri abrahamice, au absorbit mai multe lovituri cu rachete și drone iraniene decât orice altă țară, inclusiv Israel.

Teheranul pariază că lovirea statelor din Golf in functie de participarea lor, chiar ascunsă, la atacurile israelo-amaericane va determina în cele din urmă Washingtonul să dea înapoi.
Dacă aceasta este într-adevăr strategia Iranului, aceasta nu a funcționat încă, dar creează zi de zi, atac după atac, conditiile exitului definitiv american.

Un armistițiu fragil s-a instalat in functie de necesitatile militare ale părtilor in conflict. SUA si Israelul aveau nevoie de o pauză ca să-si poata aduce ceva munitie de prin bazele americane din Asia, căci acasă erau deja epuizate. Statele din Golf au beneficiat de aceste pauze in masura in care s-au limitat doar la participări subversive la atacurile israeliene sau americane.

Planul Iranian nu este un pact dintre Teheran, Washington si TelAviv. Teheranul discută doar cu SUA si numai după ce SUA isi retrage bazele sale din intreg Orientul Apropiat, clarificand astfel situatia din Gaza, Liban, Iraq, Siria, Yemen si intreaga rgiune orientală.
Teheranul, sub proiectia multi polara si in special chineza si rusa, isi permite o astfel de abordare regională si definitivă.

Odata plecată armata americană din zonă situatia se va lămuri in mod natural. Nu va fi Israelul ras de pe harta pămantului si nici răzbunari criminale.
Fără capitaull american, dolarul oricum cade, cati paraziti israelieni vor mai putea supravietui intru-n spatiu unde nu vor intalni prietenie, ajutor sau cooperare? Vor fi tratati asa cum au tratat ei populatia locală.
Va fi o dizolvare de la sine, fără violente inutile si o refacere definitivă a statului de drept Palestina.

Iranul luptă pentru supraviețuirea regimului său islamic; monarhiile conducătoare din Golf nu. Pentru ele, principala întrebare este ce nouă ordine va predomina odată ce focurile de armă încetează, vor trebui să se consulte cu populatiile lor si nu cu stăpani de peste oceane.
Iar răspunsul este ca statele din Golf vor putea alege orice fel de regim doresc bazat insă pe credinta si cultura islamică, dar fără nuantări periculoase sectare.

Emiratele Arabe Unite, de exemplu, au optat să escaladeze, în loc să se retragă. Astfel au absorbit cel mai puternic baraj iranian dintre toate statele din Golf și, ca răspuns, s-au legat și mai strâns de Washington și TelAviv. Au plasat bateriile de apărare aeriană israeliene, Domul de Fier, pe teritoriul său și, potrivit Wall Street Journal, au lovit Iranul de zeci de ori în timpul războiului, chiar și în timpul armistițiului provizoriu.

Economia Dubaiului de aceea a avut de suferit, riscând în același timp un dezastru și mai mare – o dronă lansată din Irak, unde operează miliții pro-iraniene, a fost recent doborâtă în apropierea centralei nucleare Barakah, în valoare de 30 de miliarde de dolari americani. Cu cât Emiratele Arabe Unite stau mai mult timp in coalitia criminală, atât de aproape de Washington, cu atât le va fi mai greu si mai costisitor să se retragă mai târziu.

Între timp, Arabia Saudită a răspuns atacurilor directe asupra infrastructurii sale petroliere Petroline și Ras Tanura prin atacuri secrete asupra bazelor de lansare iraniene, inițiind insă simultan si discuții secrete cu IRGC.

După un timp, Riadul a refuzat să coopereze cu Proiectul Libertatea, condus de SUA, care urmărea utilizarea bazei sale aeriene Prince Sultan pentru a proteja escortele navale prin Strâmtoarea Hormuz. Washingtonul a abandonat apoi inițiativa la scurt timp după aceea.

Această abordare dublă, dacă nu chiar contradictorie, a dus la mai puține atacuri iraniene asupra teritoriului saudit. Arabia Saudită a cerut dezescaladarea în public, menținând în același timp presiunea în privat, creând o cale de mijloc strategică.

De asemenea, creează fisuri între statele din Golf, într-un moment în care acestea asteptau un răspuns mai unificat. Wall Street Journal a relatat că Riadul a îndemnat Washingtonul să limiteze atacurile Emiratelor Arabe Unite. Se pare că acest lucru a înfuriat conducerea Emiratelor Arabe Unite, care s-a plâns de faptul că Arabia Saudită și Qatarul nu au reușit să coordoneze un răspuns militar la atacurile impotriva Iranului.

Trump a crezut că dacă menține pe masă Acordurile Abraham și normalizarea relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel ca mecanism de închidere va obtine o potențială mare înțelegere arabă. Cu toate acestea, Riadul nu poate vinde normalizarea relațiilor cu Israelul pe plan intern în timp ce rachetele iraniene lovesc rafinăriile saudite ca răspuns la un război inițiat în mare parte de Israel.

Între timp, Qatarul a menținut permanent o linie deschisa către Teheran pe tot parcursul războiului și este acum singura capitală din Golf prin care oricare dintre părți poate discuta cu Teheranul în afara canalului Pakistanului.

Kuweitul, la rândul său, a primit lovituri cu rachete iraniene și nu a oferit nimic. Niciunul dintre statele Golfului nu va influența ce va urma, deși linia deschisă a Qatarului este cel mai apropiat lucru pe care Golful îl are de a negocia direct cu Teheranul, fără insă a avea vre-un loc la masa de tratative Teheran – Washington.

EAU este din ce în ce mai mult legată de statul pe care Iranul îl consideră principalul său dușman de moarte: Israelul. Arabia Saudită și-a păstrat reținerea publică, dar este totusi si ea exclusă din discuții, nu mai are credibilitate.

Între cele două, capacitatea colectivă a Golfului de a acționa ca un principat independent a fost subminată nu numai de propriile alegeri, ci și de ceea ce războiul le-a făcut fiecăruia dintre ei pe rând.

Acordul ce se vrea negociat acum între SUA și Iran va fi, așadar, bilateral, interesele și securitatea Golfului urmând probabil să fie tratate în conversații separate și ulterioare. Aceasta este victoria Iranului în pofidal pierderilor sale militare, sacrificiu martiric[ce conteaza foarte mult in cultura si religai islamică] ce ii intareste si mai mult ambitia si pozitia la masa de tratative.

Teheranul nu are nevoie ca Golful să se predea – are nevoie doar de un acord postbelic scris fără participarea Golfului. Un acord bilateral cu SUA ar putea lăsa securitatea din Golf în mare parte neabordată și, prin urmare, expusă unor noi runde de negocieri

Intre timp Tările din Golf vor dechide mai bine ochii după ce clica israelită va fi plecată din zonă si se vor orienta ca si alte state intr-o lume mai diversă si cu mai multe optiuni multilaterale decat pactele abrahamice cu iz sulfuros.

Cei care avertizează că un astfel de acord ar favoriza Iranul au inteles corect, dar au văzut victima greșit. O înțelegere bilaterală Iran – SUA va revigora economia Iranului și intari securitatea regională pentru că Iranul deja este aliniat unei ordini multi polare si multilaterale, ordine ce ar profita si celorlate state din Golf.

O ordine postbelică bazată pe măsuri decisive de retragere din zonă americane și corectitudine iraniană se va traduce într-o nouă eră de stabilitate regională.
Statele din Golf vor extrage direct garanții de securitate obligatorii din orice acord care va apărea, fie că vor negocia cu un Iran reconstituit, cu mai multă influență decât cea de astăzi, fie negociind intru-un cadru mai larg international căutand o arhitectură de securitate credibilă garantată la nivel international..

Iranul are pierderi grele in război, dar câștigă in ceea ce va urma.
Paralizia din timpul războiului cu care se confruntă Tările Golful se datorează propriilor diviziuni si asocierii dubioase cu Israelul, dosare Epstein si depozite monetare spălate illegal, păcate prea grele ce le lasă fără un cuvânt de spus în ceea ce va ieși din cenușa conflictului.

EAU este din ce în ce mai mult legată păcătos de statul pe care Iranul îl consideră principalul său dușman de moarte: Israelul. Arabia Saudită și-a păstrat reținerea publică, dar este totusi exclusă din discuții si-a pierdut orice credibilitate.

Între cele două, capacitatea colectivă a Golfului de a acționa ca un principat independent a fost subminată nu numai de propriile alegeri, ci și de ceea ce războiul le-a făcut fiecăruia dintre ei pe rând.

Acordul negociat acum între SUA și Iran va fi, așadar, bilateral, interesele și securitatea Golfului urmând probabil să fie tratate în conversații separate, ulterioare.
Aceasta este victoria Iranului în pofida pierderilor sale militare.

Atlanta – 4/06/2026