| IRANUL A SLABIT JOCUL MARILOR PUTERI – 4 moduri în care războiul din Iran a slăbit Statele Unite si coalitia De Jeffrey Taliaferro – https://theconversation.com/4-ways-the-war-in-iran-has-weakened-the-united-states-in-the-great-power-game-279069 „Nu-ți întrerupe niciodată inamicul atunci când face o greșeală.” Și acum, că un armistițiu de 14 zile între Teheran și Washington este în vigoare – ambele părți revendicând „victoria” – liderii ruși și chinezi au încă ocazia să profite de ceea ce mulți consideră a fi cea mai recentă nebunie a Americii în Orientul Mijlociu. De-a lungul conflictului de săptămâni, China și Rusia au găsit un echilibru delicat. Ambele au refuzat să ofere Iranului – văzut într-o măsură diferită ca un aliat al ambelor națiuni – sprijinul lor deplin sau să își asume costuri reale în conflict. Ca cercetător în domeniul securității internaționale și al politicii marilor puteri, cred că acest lucru este pe bună dreptate. Beijingul și Moscova erau pe deplin conștiente de faptul că Iranul nu putea „câștiga” împotriva puterii militare combinate a SUA și Israelului. Mai degrabă, Iranul avea nevoie doar să supraviețuiască pentru a servi interesele principalilor rivali geopolitici ai Washingtonului. Mai jos sunt patru moduri în care războiul SUA din Iran a afectat poziția Washingtonului în rivalitățile marilor puteri din secolul XXI. 1. Pierderea războiului de influență în Orientul Mijlociu După cum explorez în cartea mea „Apărarea dușmanilor”, SUA s-a luptat mult timp să echilibreze obiectivele concurente în Orientul Mijlociu. În timpul Războiului Rece, aceasta a însemnat limitarea influenței Uniunii Sovietice în regiune, confruntând în același timp dezvoltarea armelor nucleare de către doi aliați problematici, Israelul și Pakistanul. Până în anii 2020, prioritățile de la Washington vizau restricționarea influenței rivalilor marilor puteri ai SUA – China și, într-o măsură mai mică, Rusia – în Orientul Mijlociu. Pentru Rusia, aceasta a luat forma alinierii cu Iranul, în timp ce a colaborat cu Teheranul pentru a susține și regimul acum demis al președintelui Bashar Assad în timpul războiului civil sirian. Ironia celui mai recent război din Iran este că acesta urmează unei perioade în care circumstanțele au fost nefavorabile obiectivelor rusești și chineze de a-și spori influența în Orientul Mijlociu. Întrucât Washingtonul este perceput ca un protector din ce în ce mai nesigur, statele din Golf ar putea căuta o mai mare securitate și cooperare economică în alte părți.[Deja Arabia Saudita a intrat sub umbrella nucleară a Pakistanului]~ NT 2. Îndepărtarea privirilor SUA de la alte obiective strategice În extinderea legăturilor militare, diplomatice și economice în Orientul Mijlociu, Rusia și China, în ultimele două decenii, au exploatat dorința Washingtonului de a-și muta activele și atenția departe de regiune, în urma a două războaie costisitoare din Irak și Afganistan. Decizia lui Trump de a purta război împotriva Iranului contrazice direct strategia de securitate națională lansată de administrația sa în noiembrie 2025. Conform strategiei, administrația ar acorda prioritate emisferei vestice și Indo-Pacificului, în timp ce importanța Orientului Mijlociu „va scădea”. Prin lansarea concomitentă a unui războiin Iran cu Israelul, fără nicio consultare prealabilă cu ceilalți aliați ai Washingtonului, Trump a arătat o lipsă totală de respect pentru preocupările lor strategice și economice. NATO, deja sfâșiat de amenințările repetate ale lui Trump la adresa alianței și de planurile sale privind Groenlanda, a arătat acum noi semne de diviziune internă. Acest lucru oferă beneficii pentru China și Rusia, care au căutat mult timp să profite de fisurile dintre America și aliații săi. Ironia, din nou, este că războiul din Iran a venit în timp ce viziunea lui Trump despre SUA ca putere hegemonică în emisfera vestică făcea progrese. Lăsând la o parte preocupările legate de dreptul internațional și legitimitate, Washingtonul își înlăturase un spin în coastă cu Nicolás Maduro în Venezuela și îl înlocuise cu un lider mai docil. 3. Consecințe economice disproporționate Închiderea de către Iran a Strâmtorii Hormuz, pe unde trece aproximativ 20% din petrolul mondial, a fost la fel de previzibilă pe cât a fost de distructivă pentru interesele SUA. Dar pentru Rusia, acest lucru a însemnat prețuri mai mari la petrol, care au stimulat economia sa de război. De asemenea, a dus la o situație temporară, dar continuă relaxarea sancțiunilor SUA, care a oferit Moscovei o gură de oxigen indispensabilă după ani de presiune economică din cauza războiului din Ucraina. Deși o închidere prelungită și daune extinse asupra infrastructurii petroliere și de gaze naturale din Iran și statele din Golf dăunează, fără îndoială, securității energetice și economiei Chinei, acestea au fost riscuri pe care Xi pare dispus să le accepte, cel puțin pentru o perioadă. Și prin construirea unei rezerve interne de petrol și diversificarea surselor de energie pentru a include energia solară, bateriile electrice și cărbunele, China este mult mai bine poziționată pentru a face față unei crize energetice globale prelungite decât SUA. Într-adevăr, Beijingul a făcut progrese în ultimul an pentru a încuraja consumul intern ca sursă de creștere economică, în loc să se bazeze atât de mult pe comerțul global. Acest lucru ar fi putut oferi Chinei o oarecare protecție în timpul șocului economic global cauzat de războiul din Iran, precum și împinge economia mai departe pe propriul drum. Cu cât SUA pierde mai mult controlul asupra evenimentelor din strâmtoare, cu atât pierde mai mult influență în regiune – mai ales că Iranul pare să impună restricții navelor din națiuni neprietenoase. 4. Pierderea conducerii globale Disponibilitatea lui Trump de a abandona discuțiile pentru a intra în război și retorica contradictorie pe care a folosit-o pe parcursul conflictului iranian au slăbit percepția SUA ca un mediator onest. Acest lucru oferă un impuls masiv de putere soft pentru Beijing. China a fost cea care a presat Iranul să accepte propunerea de armistițiu de 14 zile mediată de Pakistan. Într-adevăr, China a redus încet statutul de lungă durată al Americii de mediator global de primă instanță. Beijingul a mediat cu succes în trecut între Iran și Arabia Saudită și a încercat să facă același lucru cu Rusia, Ucraina, Israel și palestinienii. Iar pentru Rusia, războiul din Iran și ruptura dintre Trump și aliații Americii din NATO din cauza lipsei lor de sprijin pentru acesta, mută atenția mondială și implicarea SUA de la războiul din Ucraina. Jeffrey Taliaferro este profesor de științe politice la Universitatea Tufts, SUA. |
Distribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
O opinie care ar trebui luata in seama si de romani
Trump si gasca lui de jidani sint nefrecventabili
Orban a pierdut în fața unui deviant promovat impecabil de UE și de toate forțele progresiste ale lumii. E adevărat că nicicând un politician maghiar nu a beneficiat de atâta „investiție”, de atâtea fonduri îndreptate către presă și propagandă, așa cum a beneficiat Péter Magyar. Păduchelnița de oengeuri progresiste s-a trezit într-o ploaie de fonduri, astfel încât isterizarea a fost una absolută. Dar, dincolo de toate acestea, au fost ungurii. O spun încă de la început ca să nu existe dubii: ei sunt principalii vinovați pentru ceea ce urmează să li se întâmple! Și aș vrea să fie conștienți de asta.
S-au plâns că le este greu? OK, să vedem de-acum încolo cum o să le fie. O perioadă scurtă, posibil să fie ceva mai bine întrucât UE va elibera fondurile europene blocate. Chiar și așa, petrecerea se va termina mai repede decât cred cei mai înfocați susținători ai noii linii politice. De ce? Pentru că, asemeni României, Ungaria va cunoaște un program de userizare forțată, de tranplantare brutală a ideologiilor toxice ale Bruxelles-ului, după care nu va mai fi nimic de făcut. Veți vedea cum, peste noapte, se va șterge cu buretele întreaga politică a lui Orban. Veți vedea cum ideologia progresistă va penetra fiecare colț al țării cu o violență și o teroare imposibil de contrat. Iar ungurii se vor împărți rapid în două categorii: cei care vor urla realmente de foame și de disperare și cei care, cu toate că suferă, vor pretinde că este bine și că, dacă ar veni iar „ticălosul de Orban” la putere ar fi mai rău. Oricum am da-o, Ungaria e pe un tobogan nefast, dar care ne va face pe noi să radiem de fericire întrucât, iată, nu mai suntem noi cei mai proști din Europa! Ne-au venit alături și ungurii în cușca cu inepți a menajeriei europene.
Fără doar și poate, triumful deviantului Péter Magyar a fost sărbătorit cu fast și heroină la Kiev. Ucraina se află mai aproape ca niciodată de a prădui încă 90 de miliarde de euro din banii Uniunii Europene, iar piticul de la Kiev radiază de fericire la gândul că-și va rotunji și mai mult averea de nabab pe care a construit-o pe spatele morților Ucrainei. E de înțeles însă ceva mai mult de-atât: piticul de la Kiev e pe cale să dea lovitura vieții lui întrucât Trump a luat-o rău la vale, iar liderii europeni sunt absolut toți la mâna sa. Zelensky le cunoaște toate secretele, are probe devastatoare împotriva lor, astfel încât orice pas greșit se poate lăsa cu consecințe tragice pentru cel care i-ar încălca voința. Când vedeți întreaga Europă grupată în jurul lui Zelensky, țineți cont de faptul că asta se întâmplă nu pentru că acei lideri prostovani ar avea vreun interes, ci pentru că sunt ținuți în lanț precum cățeii. Dar analiza Ucrainei o vom face cu altă ocazie.
Revenind la Ungaria, trebuie să remarcăm că țara capitulează acum, la sfârșitul meciului, când, indiferent de ce ar spune unii sau alții, Europa se va schimba radical. Într-adevăr, înfrângerea lui Orban a fost un triumf major al Comisiei nulității von der Leyen, dar tsunamiul care urmează o va acoperi de noroi. Prețul petrolului va continua să crească, rezervele Europei se duc de râpă și va veni penuria. Care penurie va fi tratată de Comisia prostovancei cu … tranziția accelerată spre verde. V-o spun încă de pe acum: fix asta urmează! Agricultura europeană va fi înfundată din cauza lipsei fertilizatorilor și combustibililor, iar Mercosur se va transforma în principalul furnizor al Bătrânului Continent. De asemenea, un val de imigrație dinspre India va pune capac inclusiv securității locurilor de muncă ale europenilor și, în scurt timp, se va face foamea la propriu.
Valul despre care vă vorbesc îi va lovi frontal pe toți idioții care vor lua de bună ideologia cretină de la Bruxelles. Iar acum, în această horă, alături de noi, iată, dansează și Ungaria. Doar că în cazul lor va fi mult mai crâncen. Dacă pionii devianți împinși la putere în Ungaria vor dinamita relațiile cu Rusia și China, consecințele vor fi imediate: ungurii vor ajunge să se tăvălească pe jos pe străzi, în spasmele foamei. Și vor fi cuprinși de aceeași neputință pe care noi o simțim zi de zi, convinși fiind că „altfel nu se poate”. Deh, când cineva vă arăta că se poate, ați dat cu piciorul!
Personal cred că pentru Comisie, noile realități care vor lovi vor fi devastatoare. Pe măsură ce criza se va adânci, opinia populației votante se va duce tot mai mult către partidele ostile Usrlei și celorlalți idioți, astfel încât dacă UE va supraviețui imploziei economice, cu siguranță că nu-i va rezista celei economice.
Revenind la unguri, ceea ce li se va întâmpla va părea nedrept întrucât, până acum, ei au fost cei care-au dus greul luptei. Doar că istoria e neiertătoare atunci când te lași păcălit la momentul nepotrivit de cântecul otrăvit. „Cântecul sirenelor” e un concept pe care omul îl știe din întreaga sa istorie, fiind consacrat de mitologie. Ungurii ar fi trebuit să știe singuri să se lege de catarg pentru a nu pica victime ale acestei tragedii. Nu doar că n-au făcut-o, ci au refuzat cu îndărătnicie! Prostia se plătește, dragii mei, și, de cele mai multe ori, se plătește cu viața. Ungurii vor vedea din nou pe pielea lor binefacerile Bruxelles-ului. La noi există o vorbă: „te-ai înecat ca țiganul la mal”. Iată ceea ce li s-a întâmplat acum. Când mai aveau foarte puțin de suferit, au capotat. Acum vor plăti cu vârf și îndesat întrucât, în realitate, s-au oferit pe ei drept ofrandă cleptocrației canibale de la Bruxelles. Care cleptocrație degenerată, iată, tocmai de e nerăbdătoare să devoreze noul „fel de mâncare”: supa de ungur.
În final două cuvinte despre Orban. Înfrângerea sa s-a datorat inclusiv asocierii cu SUA&Israel. Oare chiar să nu fi realizat că Trump a reușit să terfelească prestigiul Americii chiar mai mult decât Biden? Oare nu era conștient că, după dezastrul pe care Netanyahu l-a făcut în Gaza, Liban precum și catastrofa pornirii conflictului cu Iranul, imaginea Israelului este undeva la subsol? A-l aduce pe Vance ca să te susțină în campania electorală e ca și cum ți-ai fi legat singur de gât două pietre de moară. Sincer să fiu, am avut credința că ungurii vor avea rațiunea de a trece peste aceste rateuri de imagine ale staff-ului de campanie al lui Orban. Nu, n-a fost așa. Iar consecințele, repet, nu vor întârzia să apară.
Un singur paragraf mai am: alegerile din Ungaria arată limpede ceea ce urmează să se întâmple în SUA. Sunt ferm convins că alegerile vor șterge pe jos cu Trump și partidul său. Singura speranță a Republicanilor este să se izoleze cât mai urgent de acțiunile degeneratei Administrații prin cenzurarea dură de la nivelul Camerei și Senatului a acțiunilor deviantului aflat la butoane. Altfel, ceea ce s-a întâmplat în Ungaria va fi „Arici Pogonici” față de ceea ce se va întâmpla în SUA.
D. Diaconu