Iisus şi „vinul cu fiere”
Domnule profesor Ion Coja,
În modestul meu eseu – Iisus şi „oţetul” roman. Demitizarea batjocoririi lui Iisus de către romani – pe care, apreciindu-l, l-ați postat în 2017 pe blogul dv., am făcut și următorul comentariu:
5) – O altă urmare, manifestată chiar şi în prezent, este exagerarea cinismului gestului soldatului roman, aşa cum face Irina Stoica în articolul ”Săptămâna Patimilor” (Magazin,13.04.2017, pag. 7) susţinând că lui Iisus I s-a dat oţet amestecat cu fiere (!!??). De unde şi de ce fiere ?! De unde o fi preluat o astfel de informaţie ?
Azi intrăm în Postul Paștelui și am reluat subiectul, cercetând în Biblie.
Dintre cele 4 Evanghelii biblice (Matei, Marcu, Ioan, Luca), episodul cu vinul este relatat numai în două dintre ele – a lui Matei și a lui Marcu – dar în moduri diferite. Astfel:
În Evanghelia lui Matei, capitolul 27, versetele 33-34, se scrie :
33. Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă : Locul Căpățînii,
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere ; și, gustînd, nu a voit să bea.
Aparent, ar trebui să-mi cer scuze doamnei Irina Stoica, deoarece ea a preluat informația chiar din Biblie.
Dar, tot în Biblie, episodul are și o a altă prezentare. Este vorba de Evanghelia lui Marcu capitolul 15, versetele 22-23, în care episodul este relatat altfel:
22. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește : Locul Căpățînii,
34. Și I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.
Deci SMIRNĂ, nu FIERE.
Pot exista 2 adevăruri asupra aceluiași subiect ? Nu !
Atunci, care poate fi adevărul privitor la vinul oferit lui Iisus Hristos înainte de crucificare ?
Fierea (felle mistum), sau bila, fiind lichidul amar secretat de ficat și depozitat în vezica biliară pentru a fi evacuat în duoden în timpul digestiei, îmi apare ca o imposibilitate de a fi colectat de la vreo ființă (om, animal) pentru a fi folosit uzual ca ingredient al vreunei băuturi precum vinul.
În schimb, smirna este rășina extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare, deci este un produs uzual, iar adăugarea ei în vin poate avea motivații medicale, dar și de gust și miros, așa cum este vinul pelin
Este cunoscut că nu există textele originale ale Evangheliilor și Bibliei, ele fiind distruse prin deteriorarea papirusurilor și pergamentelor antice, astfel încât chiar și copiștii cei mai cinstiți au avut dificultăți în descifrarea înscrisurilor originale, deteriorate de vicisitudinile vremurilor. Citez dintr-un articol privind respectarea textelor antice originale (Textul original al Bibliei – O istorie care contează – jw.org.ro, no.4/2016) : unii erudiți pun la îndoială faptul că Bibliile moderne sunt copii exacte ale scrierilor originale. Un specialist în studii religioase a afirmat: „Nu putem avea certitudinea că am reconstituit în mod fidel textul original. Copiile pe care le avem conțin greșeli, iar majoritatea covârșitoare a acestor copii au fost realizate la multe secole după originalele lor și, bineînțeles, se deosebesc de ele în nenumărate privințe”.
Apreciez că expresia vin amestecat cu fiere din Evanghelia lui Matei este desigur o greșeală de copiere și recopieri și că relatarea cea mai apropiată de adevăr a episodului este cea din Evanghelia lui Marcu : vin amestecat cu SMIRNĂ.
Ing. Dan Stănescu
Ploiești, 18 februarie 2018
Un comentariu eronat pentru că nu ia în calcul sensul vechi al cuvântului, adică în sec I – II sensul cuvântului fiere era de amar. Astfel, la Matei 27.34 sensul era de oțet cu amăreala. Luca 23.36 și Ioan 19.29 vorbesc tot de oțet, în schimb Marcu 15.23 vorbește de vin amestecat cu smirna, dar cum smirna are un gust dulceag este evident că unui om, aflat în situația lui Iisus, pentru a-i ameliora durerile, nu poți să – i dai decât un vin acrit amestecat cu smirna.
D-ul prof. Coja are meritul de a fi demonstrat că băutură dată era posca romana, un fel de energizant al militarilor romani.
Evanghelile sunt scrise într-o perioadă și dintr-o perspectivă de delimitare față de turbulentele evreiești al căror vârf va fi atins în timpul Marii răscoale din 66-73.
Romanii nu au nevoie de demitizare, dacă analizăm cu atenție motivul condamnării vom înțelege și atitudinea romanilor.
Să vedem motivul, așa cum îl prezintă apostolii, ca să înțelegem supliciu Mântuitorului:
„Iar deasupra capului lui au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus Împăratul Iudeilor ”
Matei
” Și deasupra lui pe o tăblița era scris cu litere elinesti și romanești și evreiești (grecești și latinești și evreiești) Acesta este Regele Iudeilor ” Luca
” Iar deasupra era scrisă vina lui Regele Iudeilor” Marcu
„Și a scris Pilat pe o tăblița și a pus-o deasupra crucii. Și pe ea era scris Iisus Nazoreul, Împăratul Iudeilor… și era scrisă în evreiești, grecește și romanește (latineste). Am citat dintr-o evanghelie mai veche din ’30. În Evanghelia lui Ioan avem și reacția preoților „acela zicea (Iisus) sunt Împăratul iudeilor”. Dacă luăm în calcul faptul că Împărat nu era decât unul și la Roma, textul corect este cel întâlnit la Luca și Marcu, respectiv de „Regele Iudeilor”. Dar, având în vedere spusele lui Iisus cu Împărăția Cerurilor putem explica și de ce evanghelile lui Matei și Ioan folosesc termenul de Împărat.
Tot Ioan ne spune și amenințarea voalata la Pontiu Pilat – De vei elibera pe acesta (Iisus), nu ești prieten Cezarului. Tot cel ce se face pe sine împărat, se împotrivește Cezarului”… ” Nu avem Împărat, decât numai pe Cezarul”.
Pontiu Pilat care era rău, intransigent cu rebelii și care nu avea motive să alimenteze tensiunile într-o provincie turbulenta, în baza dorinței Preoțimii din Iudeea, în frunte cu Marele Preot, l-a condamnat pe Iisus la moarte pentru trădare și uzurpare a ordinii de drept. Numai împăratul avea dreptul să numească un rege clientelar, asta și spun Marii preoți neînțelegând titlul pus de Pontiu Pilat, în realitate romanii înțelegeau sensul acuzației Isus Nazarea Rex Iudae.
Pedeapsa pentru acest delict foarte grav (ne amintim de rasculatii lui Spartacus) era supliciul, umilirea publică și în final crucificarea.
Salvete, a Surena patrio ad Jean Valjean.
Comentariile tale sunt placute si la obiect ca de obicei.Dl. Coja crede ca esti barbat,in fine,totusi te banuieste de ,,afinitati” romano-catolice.
&Jean vezi că am refăcut vechiul Club pe site-ul lui L…, te așteptăm!
A nu se uita ca au existat doua persoane diferite sub numele de Matei: Evanghelistul, gresit numit si apostol, un simplu scriitor bisericesc de secol 1, care n-a fost martor al vietii lui Iisus, si adevaratul Apostol Matei (Matia), ales de cei 11 apostoli in locul lui Iuda.
Atentie,Matei Evanghelistul este vamesul Matei,cel la care a mers acasa la masa Iisus,apoi L-a chemat sa-i urmeze ca ucenic.Este unanim acceptat faptul ca Evanghelia lui Matei este cea mai veche,fiind scrisa in jurul anilor 50-60,de catre un martor la evenimente.