Astazi (11 dec. 2011) a murit Leonida Lari, poeta din Basarabia si mare iubitoare de neam. Sa citim aceasta poezie atat de frumoasa, in memoria ei si sa spunem DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA!
S-a nascut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, in apropiere de Balti (RSS Moldoveneasca), intr-o familie de invatatori, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chisinau, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatura D. Cantemir din Chisinau (1971-1973), redactor la revista „Literatura si Arta” (1985-1988) din Basarabia, redactor sef al primei publicatii in grafie latina din Republica Moldova – „Glasul natiunii” (1988-2003).
Leonida Lari s-a aflat printre fruntasii Miscarii de emancipare nationala din Basarabia in anii 1988-1991. A fost Deputat in Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) si membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova intre 1990 si 1992. Intre 1990 si 1997 a stat in fruntea Ligii Crestin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal in 2001). Incepind cu anul 1992 este deputat in Parlamentul Romaniei (in 2004 a fost aleasa pe lista Partidului Romania Mare din care a demisionat ulterior).
Este autor a 24 de volume de poezie si proza, precum si traducator din marea poezie universala.
Destinul iubitorilor de neam
Fratelui Grigore
E Pastele Blajinilor, Grigore,
Un Paste ca si tine de blajin,
Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore
Si mor, si-nviu, si nu-i mai mare chin.
Cit de frumoasa-i asta primavara
Si o privesc prin geam cu mult regret,
Iar viata mi se-mprastie fugara –
In lume e strain orice poet.
Straini sintem si noi ce nu o data
Am aparat romanii de straini,
Si-acum ni se intoarce drept rasplata
Injuratura fratilor romani.
Ne urla dintr-o sete de putere,
Pe noi, ce libertate am dorit,
Pe noi, ce-am stat printre mitraliere
Si din masini aprinse am tisnit.
Pe noi ne-njura, Grig, cum naiba iese,
Cind haituiti si ierni, si primaveri,
Nu-am fost pentru-un partid cu interese,
Ci pentru interesul unei tari?
Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie
De la aceste mreje diavolesti,
La Chisinau, noi – calul de bataie
Si iarasi noi batuti – la Bucuresti?
Pai, iese, frate, iese la-ndemina
Unor vinduti, uitati de Dumnezeu,
Se pare, ne lucreaza-aceeasi mina
La Bucuresti, ca si la Chisinau.
Aceeasi mina si pe-aceleasi coale
De ziar cu spectru antiromanist,
Ce vine dinspre Internationale
Si il aduce-n lume pe-Anticrist.
E Pastele Blajinilor, e casta
Cinstire-a celor morti, chiar si straini,
Cit de frumoasa-i primavara asta,
In care am fi fost printre blajini!
Da, am fi fost si-n parc, si-n strazi, si-n piata,
Facuti, precum multimea, mototol,
Dar cite ori vazut-am moartea-n fata,
In jurul nostru se crea un gol.
Un gol, un vid cumplit de aparare,
Deschis de undeva dinspre Arhei,
Un cerc ciudat, o aura, o stare,
De parca salvatoare de idei.
…Ard luminari de Paste pe sihastre
Morminte unde Nistru curge-atent,
Unde e floarea natiunii noastre
Trimisa-n lupta fara armament.
Trimisi intr-un razboi de mintuiala,
Ce n-avu sens sa fie declansat,
Singele nevarsat in capitala
La margine de Nistru s-a varsat.
Frate Grigore, mi se face para
In suflet si ma ia un foc buiac,
Pe cind mureau baietii pentru tara,
Tarii trageau la vodca si coniac.
Si mai rideau, si mai faceau si bancuri,
Avind de garda cite-un ienicer,
Cind oase de copii trosneau sub tancuri,
Cind singele striga pina la cer!
Mi s-a scirbit de-aceasta lume, frate,
Desi de sus e-al apararii cerc,
Unii se lupta pentru libertate,
Iar altii pentru-un ieftin feerverc.
E pastele Blajinilor, Grigore,
Si moarte n-am, si viata tot nu am –
Si nu traim pe zile, ci pe ore
Destinul iubitorilor de neam.
JUSTIN PARVU DESPRE DISTRUGEREA POPORULUI ROMAN
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=knwQLNtwSAM
A mai crapat o nebuna,nicio pierdere!
SCRISOARE CĂTRE LEONIDA
Înaltă Doamnă, soră Leonida,
nu te mâhni de ce ţi-e dat să’nduri –
ştiu că-ţi pui noaptea căpătâi obida
şi că te înveleşti cu’njurături.
Ca Moise de pe Nebo ai privit
această Ţară a Făgăduinţii
de unde cu ecoul înmiit
din temelii te tot strigau părinţii
şi din pereţii veştejiţi de ploi
surorile pe veci de vii zidite,
neauzite uneori de noi,
adesea doar de tine auzite
şi te chemau din varul dat cu mir
nu uitătura unor sfinţi abstracţi
ci, aşezaţi martir lângă martir,
surori lângă surori, fraţi lângă fraţi
şi nu mai rezistai să nu poţi plânge
unde-ţi simţeai în sânge începutul
deşi, să treci, n’aveai nici cum atinge
un râu de lacrimi care este Prutul,
acel Iordan în care într’o zi
treizeci de milioane într’un gând
vom coborî şi ne vom curăţi
cu Duhul Sfânt deasupra-ne planând.
Şi l-ai trecut, şi-ai plâns la’nalte stâni,
la schituri şi la afumate vetre,
ferice c’ai ajuns între români –
şi-ai fost primită, sora mea, cu pietre!
Injurii te-au străpuns precum săgeţile
de bietul Sfânt Sebastian atrase.
Ştiu cât te dor, dar, rând pe rând, înveţi-le până străluc şi se preschimbă’n raze.
10 Mai 1993
Miron SCOROBETE
a fost o patrioata adevarata.
A fost un om minunat, o luptatoare romanca adevarata, un suflet deosebit.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace !
Dumnezeu sa dea odihna sufletului minunat al acestei mari romance, poeta adevarata, rau tratata de fratii romani pentru care atata si-a dat sufletul…i-am vazut apartamentul ingaurit de gloante la chisinau, la bucuresti i-au dat casa in tiganie, pe la liseanu… ei care, in 1989, iesise in fata tancurilor sovietice si s-a certat cu gorbaciov pe culoarele kremlinului, batjocorita in presa de analiste, de elita,in traditia tratamentului acordat lui M.Eminescu. Dumnezeu sa o odihneasca.
Sufletu-mi plânge în acordul sufletului ei chinuit după Dreptate şi Lumină. Dumnezeu s-o odihnească pe această doamnă a poporului român. Tot răul spre bine, căci numai prin suferinţă în lumea păcatului poţi atinge şi obţine Fericirea Eternă (LUCA 6.20-23)