G
88 aprobate

gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

 

S-a întrebat cineva de ce majoritatea hidronimelor mari geto-dacice au accentul pe prima silabă?
Μάρις/Maris/ (Μάρισος la Strabon, Marisias, 948 e.n. Μορήσης /morisis/), Σάγαρις /Ságaris/ (Žagãris, lac în Lituania și Sagare ori Sagera, castel și regiune în Semigallia), Τίγας /Tígas/, Δάνουβις /Dánuvis/ – getic *Δάναρις (*Danaris), Νάπαρις /Náparis/, Argeș, Arghiș, Argiș (*Ardiș?) cf. ”Ordessus sive Ardeiscus” (Ὀρδησσός Ordēssós) (https://www.academia.edu/5440705/PIERRE_LAPIE_%C5%9EI_IMAGINEA_DACIEI_ROMANE_%C3%8EN_CARTOGRAFIA_SECOLULUI_AL_XIX_LEA)
Σέρετος /Séretos/ (rom.Siret, Seret), Τιάραντος (Tiárantos) , Πόρατα (Pórata), Tyras (Τύρας), Σάμος (Samos; a lung?), Μάργος, Lat.Margus (Morava sârbească), Araris, gr.Ἄραρός /Ararós/ (oset. ærra „mad/furios”, aræh „rapid, frecvent/fast, frequent, quick”, reg.aralie „vijelie; furtună puternică”)

Arraei Sarmatae (Pliniu) sau Areatae (oset. pl. -t, -tæ și gen.-i/ɨ), trib iranic care invadează teritoriul Tribalilor cf. lui Strabon. Ultimul ar putea fi conectat cu proto-iranicul *arya-, *ārya-; lipsind transformarea sarmatică *ry spre /l/, ar putea indica supraviețuirea grupului scitic propriu-zis, mai vechi în Ucraina decât sarmații.

Într-un articol am găsit și o var.Arauros pentru Araris, dar nu a hidronimului getic. Poate e un semn că tema era *araur- (vezi și Arauris în Gallia Narbonensis, Araura la Strabon, azi Hérault), iar dialectele geto-dacice monoftongau diftongii deja, similar albanezei (ar ”aur” < lat. aurum, arëz ~ anëz „viespe” < *aunā < *auǝ ”a țese”).

Râurile care nu aveau accentul pe prima silabă sau îl capătă mai târziu: Τιβίσκος /Tibískos/ cu var. Τιμήσης, Bardários (Βαρδάριος) sec. al III-lea î.e.n (Vardar), Αλούτας (Alutas; Alt 1211-1222 și Olt după 1233), Σαργέτιας [Sargetias] sau Σαργέτια [Sargetia].

Sunt și nume personale geto-dacice care au accentul pe prima silabă (Zálmoxis – Ζάλμοξις), dar majoritatea sunt la hidronime. Unele dintre acestea presupun că au o vocală lungă tonică (*dā- ”lichid” cf. oset.don ”apă, râu”, antic dān-, Samus/*Samis-ias cf. IE *sām-, proto-celt. *sāmo- ‘calm, plăcut’), altele nu știu. În osetină nu se folosesc de vreun articol hotărât specific, ci mută accentul pe prima silabă.
Exemple: fӕrǽt „un topor”; – (mə) fǽrӕt „toporulu (meu)”.
džigít ”călăreț iscusit” – (mə) džígit
(https://iranian-languages.arizona.edu/node/5)
(https://en.wikipedia.org/wiki/Ossetian_language)
Proto-oset. *a devine ӕ (AFI /ɐ/) și proto-oset.*ā devine a (AFI /a/) sau ‘o’ înainte de n (don „râu, apă”, bon „zi”), ы (y) este AFI /ɨ/ (rom. â, î). http://ipa-reader.xyz/

Prima versiune consemnată a Osetinei se găsește în vechi traduceri ale cărților BIbliei, iar legea ritmică a lui Saussiere se aplica: silabele din temă cu vocală lungă sau diftong (”heavy-stems”) erau accentuate pe prima silabă, iar cele ”ușoare” pe ultima silabă. Aceeași paradigmă cred că exista și-n limba dacă, de asta e greu de spus dacă accentul era folosit în loc de articol hotărât.

Mă întreb totuși dacă limba sau dialectele geto-dacice inovează la fel ca Osetina sub influența unei limbi iranice antice sau ajunge la acest rezultat pe cont propriu atunci când nu existau articolele hotărâte și nehotărâte! Suntem atât de familiari astăzi cu acest concept încât nu-mi pot imagina absența sa în vorbirea strămoșilor noștri. Lipsește precizia.

Albaneza are articole hotărâte postpuse, atât pentru singular, cât și pentru plural, ceea ce-mi imaginam c-ar fi avut sau ar fi inventat și lb.dacă, numai de ar fi supraviețuit romanilor, dar aceștia (Dacii) sunt influențați de iranici timp de mai multe secole începând cu sec. VII î.d.Hr. Probabil și religia primește un imbold prin acei sarmați, ale căror credințe erau puțin diferite față de ale sciților. Iconografia iranoidă a călărețului cu stindard este caracteristică și Bactrienilor sau Sogdienilor, iar tracii, geții în special, erau faimoși pentru cavaleria lor. Tacticile de luptă ale cavaleriei iranice erau specifice și triburilor getice (Dacii erau preponderent infanteriști), moștenite și de moldovenii evului mediu sau reîmprumutate de la triburile turcomane.

Dacă Καρπάτης (Karpátēs) era muntele Carpilor, ce indică terminația *-átēs și cum îl separăm? În antichitate munții erau numiți după triburile care-i ocupau: muntele Venedilor, munții Peukinilor în sudul Moldovei sau podișul Basarabiei (Ptol. τᾰ̀ ὄρη Πευκινων), muntele/munții Sarmaților undeva în Slovacia, muntele Alanilor (τῶν Αλανών ὄρος) muntele Carpilor (τῶν Καρπάτης ὄρος) undeva în Carpații Păduroși. (https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/buletinuluniversitatilor/1956-BU-Stsociale/BCUCLUJ_FP_454080_1956_001_001_002.pdf)

Albaneza avea două afixe pentru locativ (sg. și pl.), dar și un al treilea (-t) pentru genul neutru, gen care începe să dispară în ultimele secole și este împărțit inechitabil între genurile masculin și feminin. Nu știu dacă se aplică aici, ținând seama de faptul că nu știm dacă dacicul *karpa(*-s/*-m) cf. karpë (sf) era de genul neutru sau se referă la tribul Carpilor, care nu putea fi de gen neutru.
Hajdeu propune ca etimon al Carpilor alb.karbë sf. ”vultur” [< proto-alb. *kar(i)bā], cu articol hotărât de plural ”karbat”. Jokl crede că se confundă cu shkabë „arh.vultur; vultur grifon (Gyps fulvus)” (rom.șcabă „codalb”) cu un r epentetic neetimologic, care se introduce în albaneză și în română (regional) uneori, poate fiind semnul unei moșteniri comune. E posibil ca acel shkabë contaminează fonetic un mai vechi *karpë (vultur).

Dacă am traduce ”carpilor” prin acest Karpátēs am avea articolul hotărât de pl. -at și un genitiv pl. dacic necunoscut. S.Olteanu spune că declinarea grecească -ēs înlocuiește una tracică *-īs, alteori spune că nota un nominativ sigmatic specific tracilor (-æs/ -äs) cu gen.sg. -æ/ -ä (AFI /æ/ din /kæt/, eng.cat „pisică”). Prin urmare nu cumva gr. -ēs nota o terminație *-æs (sau chiar *-īs) de genitiv plural dacică, care coincidea fonetic cu cea de nom.sg. ?

Se poate vedea mai sus că altor nume de triburi la genitiv plural se atașează -ōn (PIE -ōm), numai la muntele Carpilor e diferit. E cel mai curios oronim dintre toate, dar lingviștii noștri nu l-au analizat temeinic. Am pornit de la o ipoteză și am ajuns la alta.