
Germania este dominată de două perspective: pe de o parte, de câţiva eurosceptici, din partidul „Alternativă pentru Germania”, cei care văd mereu aceeaşi problemă pentru ţară în moneda unică şi solicită o dizolvare a uniunii monetare, care nici măcar nu au intrat în parlament, şi pe cealaltă parte, de perspectiva susţinută de cancelar în vederea păstrării euro. După Merkel, reţeta pentru depăşirea crizei în celelalte ţări ale zonei euro este modelul german: dacă acestea sunt la fel de harnice şi modeste precum Germania, ar avea şi ele succes. Puterea relativă a economiei germane pare a fi un argument puternic – în comparaţie cu alte ţări dezvoltate, şi desigur, în comparaţie cu zona euro. Din păcate, Germania a greşit în această analiză a economiei europene. Succesul Germaniei este ca urmare a impulsului uniunii monetare, dar şi a crizei din ţările de la periferia Europei. Fără o restructurare a cadrului instituţional şi o realiniere a economiei germane, nici euro şi nici Uniunea Europeană nu vor putea supravieţui pe termen lung.
Să rememorăm nişte date: chiar înprimii ani ai uniunii monetare, Germania se afla într-o recesiune severă şi a fost considerată „omul bolnaval Europei”. Ea a depăşit această recesiune cu sprijinul Băncii Centrale Europene printr-o rată redusă a dobânzii cheie şi prin creşterea substanţială a exporturilor în ţările UE. Excedentele de cont curent al Germaniei se oglindesc perfect în deficitele de cont curent ale celorlalte state de la periferia Uniunii. Fără o monedă comună nici nu s-ar fi intrat într-un ciclu economic periculos, pentru că deficitele din Spania ar fi slăbit peseta iar excedentele germane ar fi scumpit marca germană. Însă faptul că salariile germane au crescut mai încet decât preţurile în zona euro a ieftinit considerabil exporturile germane. În timp ce Berlinul apela la prudenţa sindicatelor, le recomanda celorlalte ţări din UE salarii la nivel german. Deghizat în apel social, a dori partenerului tău scumpirea producţiei şi a exporturilor sale poate fi considerat culmea ipocriziei integrării.
Pentru populaţia germană, excedentele comerciale au însă doar beneficii limitate. Germania trebuie să-şi pună întrebarea ce aduce încasări de peste hotare propriei populaţii. În cazul în care nu se reflectă în investiţii de viitor şi un nivel mai ridicat de venituri sau consum şi continuă să finanţeze deficite de cont curent ale altor state, aceste exporturi vor slăbi în cele din urmă economia naţională. Acest dezechilibru economic extern este, de asemenea, problema de bază persistentă pentru ţările de la periferie: ele nu se mai pot folosi de deprecierea nominală (cea a monedei). Le rămâne doar aşa-numita depreciere reală, de exemplu, prin reducerea salariilor. Având în vedere criza economică predominantă şi datoriile mari din sectorul privat în aceste ţări, reţeta germană duce la creşterea instabilităţii sociale şi politice. Atât timp cât Germania nu îşi revizuieşte modelul propriu de creştere economică bazat pe exporturi, este greu de crezut că criza monedei euro va fi rezolvată. Ori se introduce un mecanism de compensare pentru ţările aflate în criză, ori aceste ţări vor căuta, renunţând la moneda comună, să atingă o creştere a exporturilor prin deprecierea unei noi monede naţionale. Atunci când pentru regiuni sau zone cu rate de dezvoltare foarte diferite dispare supapa devalorizării monetare iar mobilitatea forţei de muncă, precum este şi cazul în Europa, este destul de limitată, sunt necesare plăţi compensatorii pentru a menţine integritatea unei uniuni monetare. Acest lucru este valabil şi pentru Uniunea Monetară SUA sau Elveţia, în cazul în care există astfel de mecanisme.
Trist este însă că atât timp cât partidele din Germania vând propriilor cetăţeni această reţeta toxică a modelului german pentru Europa, iar aceştia le asigură şi un succes electoral, şansele să se schimbe ceva sunt foarte slabe.
Şansele ar fi mai mari în cazul în care partidul doamnei Merkel ar intra într-o coaliţie cu Verzii: ambii au acceptat după Fukushima că Germania trebuie să renunţe la energia nucleară, firesc însă nu şi la curentul electric, necesar pentru industrie. De aici până la a înţelege că şi motorul economic german este tot unul electric mai este doar un singur pas. Atât timp cât Germania trăieşte în primul rând din exporturile în UE, ar face bine să-şi cunoască vulnerabilităţile, înţelegând că o piaţă liberă azi este şi mâine nu mai este. Da, în concluzie este un motor economic de tip „electric” şi ecologic, care odată scos din priză se opreşte.
Publicat Miercuri, 25 septembrie 2013
Angela Merkel este evreica poloneza de origine, agenta sionista la fel ca Hitler .Pai ce asa arata o nemtoaica ,nu vedeti ca e mica si grasa. Nu ati observat ca seamana la trasaturi cu Madeleine Allbright si chiar are in comun cu Hill.ary Clinton si chiar cu Ana Pauker.Nemtoaicele sint mai inalte si ma rog le cheama Gudrun ,Heidi sau Ulrike ,in nici un caz Angela .
Merkel .In general numele care sa termina in -el sint evreiesti .S-ar putea sa fie combinatia Mark El ,tipica evreiasca .Provine ori din Makabi ,ori din Mordechai .Nu sint basme ,evreii astia au o scoala intreaga a incriptarii identitatii ,romanii sint la pionieri la capitolul asta.
ma enerveaza ingrozitor inrudirea conducatorilor popoarelor si faptul ca iar a iesit NEPOTICA asta angelica. Poporul german care vede ca ii merge bine dar nu stie cu ce pret, care-i problema ..nu a terminat de ispasit pacatele din al II lea ,continua sa acumuleze puncte..Vor plati nemtalaii la pacatele parintilor maestre pina le iese pe nas, te pomenesti ca Angelica asta e ruda si cu Obama conform teoriei mostenirii sfinte…Insa pulimea are totusi un cuvint de spus in fata atitor capete incoronate, a fost spiritualitate si inainte de Isus pentru ca Oculta mondiala este un cird de curci proaste. Iacata ca anul asta agricultura germana fu la pamint,nu-i nimic revine CURUL DE FIER iar la conducere si le aduce nemtilor papa bun de la taranoii de la periferie. Au ceea ce aleg ca si noi de altfel…
germania a iesit invinsa si total distrusa din ultimul razboi.germania putea fi complet eliminata ca stat.cine au fost acei care sau opus unei asemenea solutii?gm
Domnule prof.Radu Golban,stiti foarte bine ca am fost printre semnatarii petitiei privind recuperarea miliardelor de dolari USA de catre Statul Roman de la Germania.Ca si atunci si acum va sustin parerile publicate in articolele catre public,numai ca acestea,parerile,ideile,temele conceptuale,trebuiesc bagate cu forta Guvernului Romaniei,Bancii Nationale personal dlui Mugur Isarescu(Isar)si celorlalti conducatori din Europa cu puteri de decizie.Stim ca unirea face puterea,insa poporul roman nu mai este unit,nu mai sunt familiile intre ele da-pai o Europa Unita cum se spune!Toate mesajele dvs.si ale altor personalitati le citesc cu placere dar in acelasi timp sufar ca nu le pot intelege acei care prin natura functiilor si al Constitutiei ar trebui sa le ia in considerare si sa le aplice spre binele poporului si al tarii.Imi pare nespus de rau ca v-au dat afara de la Universitatea din Timisoara.Suntei foarte bun pentru un ministru in Guvernul Romaniei!Va doreswc succes!
De vazut si articolul lui Mircea Platon, preluat pe:
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/09/26/mircea-platon-radu-golban-alegeri-germania-angela-merkel/