Israel – numărătoarea inversă

de Vlad Solomon (14-11-2010)

In urma cu cateva luni am publicat articolul “Mituri sfărâmate și beție de iluzii în Israel”  http://www.acum.tv/articol/2290 , exprimandu-mi preocuparea fata de situatia dificila in care se gaseste Israelul, pe plan international. Semnalul meu de alarma a starnit zeci de ecouri furioase, care, prin manifestari nationaliste, si prin lozincile fluturate, justificau teza articolului. Desi analiza era adresata tuturor cititorilor, marea majoritate a comentatorilor erau israelieni, nu aduceau nici un argument solid impotriva ingrijorarii mele, dar preferau sa mature sub covor realitati cu care ne confruntam zi de zi.

Presa israeliana, de limba ebraica, engleza si franceza, se ocupa in permanenta de pericolul disparitiei statului evreu, in contextul amenintarilor din Iran, al dramaticelor schimbari geo-politice in Orientul Mijlociu, al lipsei sustinerii tarilor occidentale si al unei orientari, evident pro-araba, manifestata de administratia Obama. In mass-media internationala si in declaratiile unor politicieni, apare tot mai des termenul de “ilegitimitate”, cu referire la infiintarea si existenta Israelului.

Premierul Netanyahu a revenit vineri din USA, unde s-a intalnit cu reprezentanti ai comunitatilor evreiesti. Daca, in trecut, liderii israelieni se bucurau de o primire calduroasa, de data aceasta discursul lui Netanyahu a fost intrerupt, fiind acuzat ca prezenta israeliena si colonizarile, in teritoriile ocupate in 1967, ar indreptati ilegitimitatea statului Israel. Limbajul corporal al premierului israelian, pus in fata acestor acuzatii, trada neliniste si panica.

Evreii americani se afla intr-o dilema permanenta. Pe de o parte, ei tin sa-si demonstreze loialitatea fata de statul in care traiesc. Pe de alta, insasi existenta Israelului le confera o demnitate speciala. Daca, in trecut, Israelul se bucura de o sustinere aproape neconditionata din partea USA si, chiar in timpul presiunilor administratiilor Carter sau Bush tatal, deciziile guvernului israelian erau respectate, astazi Obama preseaza guvernul israelian cu o intensitate fara precedent, in scopul ajungerii la un acord politic cu Autoritatea Palestiniana.

Presedintele american, nereusind sa redreseze situatia economica dificila, a primit, de curand, o lovitura cumplita in alegeri, pierzand majoritatea in Camera Reprezentantilor si pastrandu-si-o cu greu in Senat. In aceste circumstante, cu un Partid Democrat slabit, inglodat in razboiul din Afganistan, abandonand Irakul intr-un haos politic si prada atentatelor teroriste, Obama doreste sa demonstreze macar un succes pe plan international. In viziunea sa, un acord de pace intre israelieni si Autoritatea Palestiniana, pornind de la initiativa Arabiei Saudite, ar putea calma situatia de tensiune din Orientul Mijlociu. Discursurile sale sunt impanzite de cuvinte de simpatie la adresa tarilor arabe, rareori amintind pericolul extremismului islamic religios. De altfel, termenul de “terorism islamic” a fost exclus din retorica sa, in mod deliberat.

Obama vizionar

(TEL AVIV- poza de Cristina Dobrin ->)

In ultimii ani s-au produs radicale schimbari in Orientul Mijlociu. Iranul ameninta cu lichidarea statului Israel, se inarmeaza nuclear si desconsidera sanctiunile internationale. Recenta vizita a lui Ahmedinejad in Liban indica, in mod indubitabil, crearea unor noi aliante economice si strategice, cu scopul declarat al distrugerii Israelului. Turcia, condusa de primul ministru Erdogan, sustine Iranul si Siria. Practic, Israelul e tot mai izolat pe plan international. Noua alianta, compusa din Iran, Siria, Turcia si Liban, reprezinta un pericol pentru Israel, dar si o amenintare de destabilizare a tarilor occidentale, atat in Europa, cat si pe continentul american. Hizballah si Hammas sunt aprovizionate, in mod continuu, cu tone de armament si rachete cu raza lunga de actiune, care pot ajunge in orice punct al Israelui. Aceste organizatii sunt considerate teroriste de catre tarile occidentale. Hizballah planifica o lovitura de stat in Liban, Hammas detine puterea in Gaza, iar presedintele sirian Assad duce o politica ambigua, declarandu-si dorinta de pace, dar furnizand, simultan, armament acestor grupari teroriste.

Presedintele Obama considera ca un dialog cu tarile arabe, acompaniat de presiuni intense asupra guvernului israelian, va induce o atmosfera pasnica in zona. In viziunea lui Obama, retragerea Israelului la granitele din 1967, dinaintea Razboiului de 6 zile, impartirea Ierusalimului si rezolvarea problemei refugiatilor palestinieni, ar fi primul pas pentru calmarea spiritelor, eliminand cauza principala (dupa parerea sa), a starii de tensiune.

In opinia mea, aceasta credinta este doar o iluzie. E suficient sa ne uitam la ce se intampla in Europa, inundata de valul emigratiei musulmane, care se manifesta prin extremisme politice. Sub aparenta unor comunitati religioase si culturale, in numele libertatii cultului, sunt amenintate valorile democratice ale Occidentului, legile statelor, normele sociale.

In tarile europene, precum si in USA,“cauza palestiniana” aduna tot mai multi simpatizanti. Sub pretextul “respectului pentru drepturile omului” si al preocuparii pentru “criza umanitara din Gaza”, organizatii, care se autodefinesc “in favoarea pacii”, se alatura extremistilor palestinieni, punand la cale actiuni provocatoare, flotile cu “ajutor umanitar” (precum Mavi Marmara), in scopul crearii unei atmosfere internationale ostila Israelului. Produsele israeliene sunt boicotate in magazine, manifestarile antisemite (mascate de antisionism) se intetesc, iar legitimitatea statului evreu este pusa la indoiala in mod deschis, prin manifestatii, articole in presa, reportaje.

In cadrul intalnirii lui Netanyahu cu Hillary Clinton, constructiile in teritoriile ocupate au reprezentat punctul principal. Se pare ca s-a ajuns la un acord de inghetare pentru inca trei luni, in schimbul unor promisiuni ale administratiei americane, intre care ajutorul diplomatic impotriva delegitimizarii statului Israel si impiedicarea condamnarii in cadrul Consiliului de Securitate al ONU, ca urmare a raportului Goldstone (referitor la incidentul Mavi Marmara). Tototdata, USA se angajeaza sa se opuna presiunilor tarilor arabe care doresc controlul asupra capacitatii atomice a Israelului. Administratia americana va furniza Israelului inca 20 de avione de lupta F35 (in plus fata de cele 20 promise anterior). In schimb,  Netanyahu renunta la conditia cheie a continuarii tratativelor cu Autoritatea Palestiniana: recunoasterea Israelului ca stat al poporului evreu. Aceste trei luni, de oprire a constructiilor, ar trebui sa relanseze dialogul cu Mahmud Abbas, desi acesta reprezinta numai Autoritatea Palestiniana din West Bank, in timp ce Gaza este condusa de Hammas, organizatie terorista care se opune negocierilor si continua sa se inarmeze, prin tunele subterane, cu rachete indreptate asupra asezarilor din sudul Israelului.

Netanyahu în zig-zag

(HAIFA – poza de Cristina Dobrin ->)

Daca, in primele luni dupa alegerea lui Obama, schimbarile pareau nesemnificative, devine tot mai clar ca politica externa a presedintelui american a devenit net pro-araba, statul Israel este considerat o povara, iar miticul lobby evreiesc, pro-israelian, si-a pierdut din influenta.

Netanyahu e constient de noile preferinte ale administratiei americane, dar se vede nevoit sa cedeze presiunilor, incercand in mod disperat sa evite masuri unilaterale, cum ar fi autoproclamarea, ca stat independent, al Palestinei (care ar fi sustinuta in Consiliul de Securitate la ONU), sau eventuala acuzare, de catre Obama, ca vina impotmolirii tratativelor ar apartine Israelului.

Guvernul israelian, constituit de partide de dreapta si centru, vorbeste pe mai multe voci, iar Netanyahu nu este suficient sustinut in demersurile sale diplomatice. Premierul israelian se dovedeste lipsit de autoritate, un orator dibaci, dar incapabil de a-si sustine cuvintele prin fapte. Nu rezista presiunilor si se lasa manipulat de reactia unor ministri din cabinet, sau de initiative externe, intr-un zig-zag politic neclar. Desi a anuntat de cateva ori ca va surprinde prin pasi dramatici, sau prin decizii dureroase, nu a fost capabil pana acum sa propuna un plan de pace bine articulat.  Reactiv, depasit de evenimente, de schimbarile geo-politice, premierul israelian incaseaza lovituri continue, e intr-o stare permanenta de defensiva, repeta aceleasi greseli.

In razboiul mediatic, statul Israel a pierdut, practic, toate bataliile. Un spirit de turma international plaseaza Israelul pe banca acuzarii, si, in aceasta conjunctura, arsenalul militar este inutil. Sagetile sunt indreptate intr-o singura directie, iar “cauza palestiniana” este imbratisata de intreaga lume, inclusiv de unele organizatii evreiesti americane, care se indeparteaza de Israel, in numele unor principii asa-zis umanitare.

In fapt, intreaga lume este condusa de interese, invesmantate cu fraze frumoase si justificari juridice. Dreptul istoric al poporului evreu asupra teritoriului, denumit de romani ”Palestina”, este tot mai negat, cei 750.000 de refugiati palestinieni din 1948 au devenit 7 milioane, iar evreii sunt indemnati sa se intoarca pe meleagurile de origine.

Mai mult ca niciodata, insasi existenta statului Israel este pusa sub semnul intrebarii. De-a lungul anilor, s-au pierdut cateva ocazii de a rezolva starea beligeranta. Initiativele Israelului au fost putine si lipsite de sustinerea in masa, guvernele israeliene au lasat timpul sa treaca, asteptand solutii miraculoase, sau neapreciind evolutia dramatica a evenimentelor, care, in ultima vreme, s-au acumulat, transformandu-se intr-un bulgare de zapada, tot mai mare, in defavoarea Israelului.

Populatia s-a imbatat cu legenda unei armate puternice, care, insa, nu si-a dovedit iscusinta in razboiul din Liban, sau in actiunea “Plumb turnat” din Gaza. Vremurile in care rezervistul israelian isi lua ranita si pleca la razboi cu convingerea profunda ca isi apara tara, fiind dispus sa se sacrifice, au apus demult. Astazi razboaiele se duc prin mass-media, prin siretlicuri, prin rachete lansate asupra populatiei civile. Palestinienii si-au creat o constiinta nationala si sunt gata sa moara, manati de un extremism pe fond religios, sau ca urmare a unei indoctrinari prin lozinci si percepte din Coran, in timp ce motivatia israeliana s-a transformat in apatie, iar idealurile sioniste in extremisme politice. Peste zece ani, datorita ratei de natalitate crescuta a ultrareligiosilor, 20% din populatia evreiasca a Israelului se va dedica invataturii biblice si nu va munci.

Multi israelieni depun cereri la diferite ambasade pentru dobandirea unei a doua cetatenii, pe care au pierdut-o la emigrare, si isi incurajeaza si copiii, nascuti in Israel, sa-si asigure un al doilea pasaport.

Rătăcit în labirint

Vechea primărie a Tel Aviv-ului – poza de Vlad Solomon

Increderea ca statul Israel va reusi sa depaseasca dificultatile, oprobiul mondial si deprecierea idealurilor, este tot mai scazuta. Un discurs al lui Nasrallah, o amenintare a lui Ahmedinejad, sau retorica lui Erdogan, inspaimanta populatia, care simte ca situatia ia o turnura tragica. A arunca vina doar asupra conducatorilor actuali ar fi o greseala. In Israel s-au produs mari schimbari de mentalitate, oamenii s-au lasat vrajiti de nostalgii, de mitul unui stat care reprezenta idealul national si social, dar situatia interna a iesit de sub control, discrepantele economice s-au adancit, egoismul si consumismul au castigat teren, iar trezirea la realitate este cumplit de dureroasa.

Intreaga lume s-a schimbat, statele civilizate au propriile lor probleme, in locul politicienilor de odinioara au aparut conducatori corupti sau manati de interese meschine, de moment, relatiile internationale au devenit neclare, iar terorismul mondial ameninta valorile democratiilor occidentale.

Israelul se trezeste ratacit intr-un labirint, sufocat de presiuni interne si externe si, chiar in cazul unor intelegeri cu Autoritatea Palestiniana (care nu vor fi respectate, asemenea acordului de la Oslo), acestea vor fi doar un pas spre visul majoritatii palestiniene de a desfiinta Israelul, ca stat al evreilor, in trepte, poate chiar in mod democratic, ca urmare a schimbarilor demografice.

Presedintele Obama refuza sa se angajeze intr-un conflict militar impotriva Iranului, iar noua “axa a raului” urmareste transformari geografice, sociale si religioase cu impact dramatic asupra Orientului Mijlociu. Aceste schimbari vor fi sustinute de ONU, ale carei rezolutii, in majoritatea lor, au fost net anti-israeliene. Tarile occidentale nu vor intra intr-un razboi mondial pentru apararea Israelului, care, devine tot mai clar, nu este capabil sa se impuna pe plan international, depinzand total de USA. Astfel, scenariul apocaliptic, al disparitiei statului Israel, risca sa devina realitate, fiind doar o chestiune de timp.

Intr-o lume normala, Iranul ar fi fost demult exclus din ONU si nu ar fi capatat legitimitate prin acorduri economice si politice. Ahmedinejad a declarat ca, pentru Israel, a inceput numaratoarea inversa. Statul evreu, singur, izolat, nu va putea impiedica materializarea delirului extremist musulman. Pesimistul din mine nu vede nici o solutie pentru impiedicarea degradarii situatiei din zona, care va duce la disparitia Israelului de pe harta, simultan cu expansiunea islamului radical. Optimistul din mine spera, totusi, ca numaratoarea inversa ar putea fi oprita de  intrarea in scena a unor lideri curajosi, care vor intelege ca prabusirea Israelului reprezinta nu numai disparitia unui camin pentru poporul evreu, ci si o amenintare asupra intregii lumi civilizate, bazata pe ratiune, bun simt, valori democrate. Optimistul din mine cauta, cu disperare, un nou Churchill. Din pacate, nici Netanyahu, nici Angela Merkel, nici Sarkozy, nici Cameron, nu sunt Churchill. Nici Obama.

Sursa: acum.tv