Comunicat al Asociației Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991 din România – AVMR – cu privire la turnătorul Teodor Mărieș, infractor condamnat și agent provocator dovedit, inclusiv pe calea instanței (fragmente)

Ion Iliescu este liber astăzi ca urmare a manipularilor, tergiversarilor și musamalizarilor Dosarului Mineriadei, malversatiuni executate de generalul Dan Voinea, acolitul lui Maries, turnatorul și agentul provocator al Pietei Universității.

Ne simțim datori sa intervenim public în urma unei declaratii mincinoase a turnatorului Maries reluata în mass media cu totala iresponsabilitate și lipsa de deontologie și minim profesionalism jurnalistic.
Acesta arunca vina nesolutionarii dosarelor aflate la generalul Dan Voinea asupra Laurei Codruta Kovesi, o intoxicare și o minciuna sfruntata, în spiritul activitatii provocatoare și diversioniste a acestuia, ce insumeaza deja 30 de ani. Turnatorul Maries este portavocea abjectului general Dan Voinea, despre aceste doua personaje vom face o trecere în revista pe larg în cele ce urmează.

Spre lamurirea opiniei publice facem urmatoarele precizari:

Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului, creata de colonelul Calapod de la nou infiintata UM 0215, noua Poliție politica a lui Iliescu, creata de Voican Voiculescu încă din ianuarie 90.

În timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, Mărieş promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei, Teodor Mărieş a fost izolat de studenţi, fondatorii Pieţei Universităţii. Studenţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că au misiuni diversioniste. În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, rolul jucat de Mărieş a fost unul diversionist, acesta încercând prin toate mijloacele determinarea unor acţiuni violente ale demonstranţilor împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult aşteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie 1990, iar noaptea, înainte de intervenţia în forţă a poliţiei împotriva greviştilor foamei, Mărieş şi-a strâns catrafusele şi a dispărut din Bucureşti şi după mai bine de un deceniu apare brusc instalat la Asociaţia 21 Decembrie.

A reaparut, surprinzator, peste 17 ani, in fruntea unei organizatii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face ani de-a randul. Sustinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Maries a fost folosit ca mijloc de presiune ori de cate ori a avut nevoie Voinea. Ca este asa, o demonstreaza si faptul ca in timp ce membrii AVMR se aflau in instanta, in procesul intentat de lui Voinea, pentru matrasirea Dosarului Mineriadei, se zvonise in Parchet ca Maries conduce un grup de revolutionari, care protestau de zor in fata Parchetului, pentru a-l sustine pe Dan Voinea.

„Omul lui Iohannis”, Teodor Mărieş, turnător autentificat de instanţa şi dat în vileag de Cico Dumitrescu, în Dosarul Mineriadei . Moartea lui Cico Dumitrescu a venit cum nu se poate mai prost pentru Dosarul Mineriadei.

Rareș Bogdan și Teodor Doru Mărieș, doi impostori la Bruxelles.

După ce ar fi ajuns pe instanţă, declaraţiile lui Cico Dumitrescu ar fi putut aduce un beneficiu important clarificării sângeroaselor evenimente din iunie 1990, deoarece, ca şi Măgureanu, acesta începuse să sifoneze, să dea pe goarnă, să scoată de la arhivă date de mare folos cu privire la acţiunile diversioniste şi vectorii acestora.

Printre altele este vorba de un personaj cu un rol cheie în organizarea Represiunii, onorat personal de preşedintele Klaus Iohhnais cu o sinecură, şi despre care preşedinţia afirma oficial ceea ce o să vedeţi în documentul scanat din album.

Baricada Inter 1989-Bucuresti: „Declaratia dată si semnată de Emil (Cico) Dumitrescu în 03.11 2009, în prezența a 3 procurori militari si 5 avocați!” Click pe document pentru mărire!

Declaraţia lui Cico Dumitrescu nu este unica declaraţie cu privire la activitatea personajului onorat personal de Klaus Iohhanis.

Mai există încă trei astfel de declaraţii – dar deocamdată, fiind pe rol judecata la nivelul Camerei de Consiliu, nu pot fi invocate până nu se intra pe instanţă. Deoarece Cico a murit, declaraţia să va fi scoasă din Dosar şi se va pierde pe vecie. Sau nu.

Este exclus ca preşedintele să nu fi fost informat cu privire la trecutul lui Mărieş. Faptul că a girat personal un turnător şi colaborator al serviciilor lui Ion Iliescu spune totul despre poziţionarea sa.

http://www.presidency.ro/…/decrete-semnate-de-presedintele-…

Mărieş a fost candidat la europarlamentare. A mai candidat din 90 încoace de vreo 5 ori pe diferite poziţii.

Acum câţiva ani a fost candidat din partea Forţei Civice a MRU, acesta din urmă s-a deplasat personal la Timişoara pentru a-i susţine candidatura, fapt unic în istoria serviciilor de spionaj, ca un şef să se implice personal pentru un oarecare candidat. Poate nu oarecare după cum se vede.

Mărieş, diversionistul şi provocatorul din Piaţa Universităţii, este de mai bine de două decenii acolitul procurorului Dan Voinea, cel care a mătrăşit dosarele Mineriadei şi Revoluţiei, fondator al GDS – prin soţie, şi subordonat al generalului Logofătu, pus personal de Nicolae Militaru, să preia arhivele operative ale Securităţii, în beneficiul GRU şi KGB. Mărieş este un personaj malefic cu o veche activitate pe tărâmul diversiunilor, cunoscut de multă vreme, şi dat în vileag de către unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti, Florin Mătrescu, care l-a identificat drept agent al Securităţii încă din anii ’90 – în lucrarea Holocaustul roşu, de largă circulaţie.

În 2014 a pierdut un proces cu privire la calitatea sa de turnător abject, decizia instantzei este definitivă şi iervocabilă.

„Scrisoarea adresată Președintelui României-Klaus Werner IOHANNIS, cu privire la situația impostorului-turnător Teodor MĂRIEȘ” (Click pe document pentru mărire!)

Fotbalist obscur într-un oraş de frontieră unde se mai îndeletnicea şi cu meseria de bişniţar pe micul trafic de frontieră, activitate care nu se putea desfăşura cu voie de la Miliţie, acest Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului – ce făcea jocul unei unităţi de diversionişti controlată de către fostul şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod şi a brigăzii de foşti securişti a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii – nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare.

Mărieş a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor Pieţei Universităţii. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenţilor de la Universitate şi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaţia lui Teodor Mărieş şi-a strâns pe şest catrafusele şi s-a pus la adăpost.

Baricada Inter 1989 -Bucuresti: Foto (28 septembrie 1990) – lotul celor 29 de arestați in 13 iunie 1990 pentru vandalizarea si incendierea TVR (Mărieș Teodor în rândul întâi). Click pe fotografie pentru mărire!

Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituţiei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit şi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării şi a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Ion Iliescu, şi-a retras plângerea împotriva lui Mărieş.

„Persecutatul” Mărieş a devenit imediat după aceasta candidat la primăria sectorului 6 intens tămâiat şi promovat de publicaţia Europa, condusă de Ilie Neacşu, reprezentant al unui cerc securistic bine cunoscut din aria Măgureanu. Acelaşi Mărieş a fost în 1992 părtaş la distrugerea primului partid creştin creat în România după modelul UDC din Germania, fondat de către exilul românesc, respectiv de către Congresul Mondial Românesc, conform relatării fondatorului acestui partid, Florin Matrescu, care-l şi identifică drept agent al Securităţii pe fotbalistul/bişniţar Doru Mărieş.

Mărieş a dispărut ulterior o lungă perioadă de timp din atenţia publică pentru a reapare, surprinzător, peste 15 ani, în fruntea unei organizaţii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face în tot acest interval. Nimeni nu ştie cu ce s-a acupat, ce meserie reală are, din ce trăieşte, unde munceşte. Se recomandă de profesie…revolutionar, în acte publice. Susţinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieş a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie maleficul general Voinea. Fabrica de certificate a funcţionat la sediul lui Mărieş unde Voinea a semnat personal 13 800 de certificate.

Nu în ultimă instanţă trebuie amintit şi că Mărieş este partenerul puşcăriaşului George Costin, cel care a adus haitele de bătăuşi de la IMGB pentru a le crăpa capetele studenţilor din Arhitectură, în 13 iunie 1990, răsplătiţi apoi cu postul de secretar de stat al lui Iliescu şi apoi, secretar de stat şi în guvernul Boc cu sprijinul neprecupeţit al lui Mărieş, asociat la smenuri “revoluţionare” şi la insistenţele lui Tismăneanu, lingăul preferat al lui Iliescu şi politruc al regimului Ceauşescu.

                        Dan Voinea și Mărieș Teodor – două lepre

  Doru Mărieş alături de Dan Voinea în operaţiunea care a umplut România de revoluţionari cu certificat

Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzător, către două personaje care au pozat permanent în apărători ai Revoluţiei: Dan Voinea şi Doru Mărieş. „Adevărul“ vă arată cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluţionari cu patalama.

Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode. Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine făcute la sfârşitul anului 2004. La „butoane” s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989″, şi fostul procuror militar Dan Voinea.

Dan Voinea cu Doru Mărieș.

Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptată o nouă „lege a recunoştinţei” faţă de eroii Revoluţiei, Legea 341. Aceasta deschidea perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru grosul revoluţionarilor, este vorba de aşa-zişii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite”. Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor şi îşi propunea să elimine impostorii, solicitând, pe lângă declaraţiile altor trei participanţi la evenimente, şi alte documente care să ateste participarea activă în Revoluţie.

O lună mai târziu, în august 2004, fără a avea în aparenţă nicio legătură cu adoptarea Legii 341, Asociaţia „21 Decembrie 1989″ depune la Parchetul Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluţiei. La 7 decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor cu privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de 102 persoane, printre care şi nume grele precum Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. Pe edificiul acestei iniţiative, Doru Mărieş şi Dan Voinea şi-au construit un important capital de imagine, răspândind în toate părţile ideea că nimeni nu se luptă mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morţilor de la Revoluţie. (…)

După numirea lui George Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei „21 Decembrie”, în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat, deşi ştia foarte bine că acesta are o biografie mai mult decât pătată. „Pe probleme de documentaţie, de arhivă, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem echipă, avem valoare”, declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.

Generalul Dan Voinea cel care l-a pus șef pe Mărieș la ONG-ul cu șmenul certificatelor de revoluționar, a fost subordonatul generalului Logofătu, din Rețeaua GRU Nicolae Militaru – Vasile Ionel. (…)

Dan Voinea şi-a creat în decursul anilor o reţea de suporteri în presă şi în rândul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile. A alimentat câţiva ziarişti aleşi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliştilor (cu încălcarea flagrantă a legii).

Deasemenea utilizând aşa zişi „revoluţionari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de “revoluţionari” şi “societatea civilă”. Generalul Dan Voinea şi-a format, chiar în interiorul asociaţiilor revoluţionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Marieş, cocoţat la şefia unei asociaţii cu sprijinul deschis al generalului Voinea.

Doru Mărieș și Marian Tivilic Moroșanu, zis „Ceaușescu”, la Bruxelles ca „mari revoluționari” invitați de europarlamentarul Rareș Bogdan.

Mărieş a fost acuzat cu probe de revoluţionari din oraşele-martir ale României „de impostură dar şi de luare de mită, falsuri şi nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Marieş – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaţiei revoluţionarilor – că „cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluţionar autentic”.

Tot presa a dezvăluit că acelaşi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, „închiriind” locaţia Asociaţiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucureşti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuşi şeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată şeful grupului de avocaţi care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta şi pe Teodor Marieş în diferite cauze juridice.

Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituţionala a decis să treacă dosarele revoluţiei şi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că d-l general a fost cel care a amânat soluţionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.

Cei care sunt – la vedere, în vârful „frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuşilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenţii de la Arhitectură.
O organizaţie fantomatică – „Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acţiuni de proteste de stradă împotriva ,,deciziei Curţii Constituţionale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu şi celor din jurul său”. După ce au anunţat o serie lungă de proteste ale societaţii civile libere, “noiigolani” au dispărut în ceaţă.

Organizaţia amintită s-a creat tot în preajma lui Mărieş, odată cu subita sa reîntoarcere în Bucureşti, dintr-un judeţ aflat la graniţa cu Ucraina. S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât şi instituţional – la adresa Preşedinţiei în principal, printr-o grupare formată din doi foşti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan şi Antonie Popescu – disimulaţi sub titulatura de membri ai Ligii Studenţilor – deşi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanţi ai fostei organizaţii studenţeşti – şi prin câteva persoane aflate în zona GDS şi Alianţa Civică – instituţii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaşti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori şi oferindu-i suport mediatic, cu girul lui Vladimir Tismăneanu. (…)

                                                                             Ene Viorel

  Președinte Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România

Articol apărut în https://www.justitiarul.ro/impostura-unui-revolutionar-de-profesie-teodor-doru-maries-turnator-infractor-condamnat-si-agent-provocator-dovedit/