Cum s-a construit falsa disidență a poetei Ana Blandiana în străinătate
În ultimul număr al revistei „Observator cultural”, este găzduit articolul „700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri, dar redivivus auctor ca niciodată!”, semnat de Bruno Mazzoni. Pretextul articolului este aniversarea apariției „Divinei Comedii”, dar scopul real este reluarea (a cîta oară?) a unei teme false, rostogolită la infinit după Revoluție: așa-zisa dizidență a poetei Ana Blandiana!
Iată ce scrie cu seninătate, fără cea mai mică documentare, acest Bruno Mazzoni: „În timpul scrierii romanului, din cauza a patru poezii celebre de denunț apărute în decembrie 1984 în revista Amfiteatru, pe lîngă alte diverse măsuri restrictive puse în aplicare de bine cunoscuta Securitate, cu scopul de a ajunge la așa-numita „distrugere a anturajului”, Anei Blandiana i-a fost retras chiar dreptul de publicare”.
Afirmația lui Bruno Mazzoni, că Ana Blandiana a fost interzisă la publicare de regimul comunist, nu stă în picioare nici cît un castel de nisip, fiind demontată ușor la o simplă lectură pe Wikipedia, unde găsim titlurile cărților publicate de Ana Blandiana între anii 1984-1989, perioada la care face referire fostul lector de italiană de la Cluj:
Cărți de poezie:
– Ora de nisip, 1984;
– Stea de pradă, 1986;
– Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
– Întâmplări de pe strada mea, 1988;
– Poezii, 1988;
Cărți de eseuri:
– Autoportret cu palimpsest, 1985
– Orașe de silabe, 1987
Cărți traduse și antologii:
– Valaki engem almodik, Kriterion Konyvkiado, Bucuresti, 1985 (maghiară);
– San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară);
– Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană);
Găsim, așadar, 10 (zece) titluri de cărți publicate de Ana Blandiana în perioada așa-zisei disidențe dintre 1984-1989, între care și cele trei traduceri în străinătate! Deci, o medie de două cărți pe an, ceea ce nu știu care scriitor român a mai avut, știindu-se că scriitorii cei mai prolifici abia dacă publicau o carte la doi ani.
Mai mult, chiar, volumul „Poezii”, a apărut, cu aprobarea CC al PCR, în anul 1989 (nu 1988, cum spune Wikipedia) în colecția „Biblioteca pentru toți”, într-un tiraj de 40.000 de exemplare:
Sîntem, deci, în fața unei minciuni grosolane a lui Bruno Mazzoni, traducătorul de casă în limba italiană al cărților scrise de Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu.
Și nu este singura manipulare pe care Bruno Mazzoni o face pentru a impune acest statut de dizident al poetei Ana Blandiana. În textul conferinței despre Dante, publicat recent de poetă în ziarul „La Repubblica”, la sfîrșit, traducătorul textului, același Bruno Mazzoni, adaugă din burtă: „L’autrice nata a Timisoara, è una poetessa e scrittrice, attiva sostenitrice dei diritti civili in Romania, perseguitata dalla Securitate rumena sotto il regime di Ceausescu”.
Sigur, se pune întrebarea: de ce se prostituează în acest fel profesorul Bruno Mazzoni, știind bine că disidența Anei Blandiana este o minciună sforăitoare, ușor de demontat, poeta fiind cunoscută ca una dintre cele mai mari profitoare a regimului comunist, primind aprobare de la PCR pentru numeroase călătorii în străinătate, alături de soțul său, scriitorul Romulus Rusan?
Nu știe Bruno Mazzoni sau se preface că nu știe poemele dedicate de Ana Blandiana „Partidului” și lui „Lenin”, apărute în anul 1983 (v. https://www.cotidianul.ro/ana-blandiana-scrie-divina-comedia-in-loc-de-divina-commedia/), prima fiind inclusă și în celebrul scheci umoristic cu Dem Rădulescu.
Ana Blandiana scrie „Divina COMEDIA” în loc de „Divina COMMEDIA”
Logic, îl întrebăm pe Bruno Mazzoni:
– deși știa limba română, fiind ani de zile lector de italiană la Cluj, face parte din programul ICR „Translation and Publishing Support”, prin care ICR suportă 75% din cheltuielile pentru traduceri, de circa 10.000 euro pentru fiecare carte, așa cum citim chiar pe site-ul ICR („Financial support may cover up to 75% of the total amount comprising the fees due to copyright owners and translators and the related production costs (layout, graphic design, cover design, proofreading, paper, printing, etc.). However, the total amount granted will not exceed 20000 EUR/proposal for albums or 10 000 EUR/proposal for books”)?
– cîți bani a primit pînă acum Bruno Mazzoni pentru cărțile Anei Blandiana și Mircea Cărtărescu, traduse în limba italiană, precum și pentru promovarea acestora?
Nu de alta, dar să știm și noi care este prețul acestei prostituții intelectuale! Mai ales că același Bruno Mazzoni a sărit imediat în apărarea lui Mircea Cărtărescu, atunci cînd noi, în „Cotidianul”, am scris despre numeroasele fragmente plagiate de acesta. Mazzoni a publicat atunci, în „Dilema veche”, nr. 458, 22-28 noiembrie 2012, un text polemic, chipurile la adresa noastră, neluînd în calcul măcar reacția celor de la cunoscuta publicație germană „Frankfurter Rundschau”, care au citat articolul din „Cotidianul”:
Nu ne pronunțăm aici despre valoarea literară a traducerilor lui Bruno Mazzoni (așa cum am făcut cu traducerea în franceză a „Levantului” de către Nicolas Cavaillès), deși, conform propriilor mărturisiri, Mazzoni n-a scris niciodată poezie sau proză și s-a apucat de traduceri abia pe la 56 de ani! Activitatea lui Mazzoni ca traducător de poezie și proză spune multe despre proiectele culturale ale ICR, în care nu contează decît coperta unei cărți și bănuții, nicidecum valoarea estetică a conținutului!
*
Nota redacției – Impostura dizidentei Ana Blandiana este „opera” Monicăi Lovinescu. Mi-aduc aminte bine cum Monica Lovinescu ne cita la microfonul Europei libere fragmente din volumul închinat motanului Arpagic susținând că acele citate aveau un subînțeles subversiv, anti-comunist! Nu mi-a fost greu să-mi dau seama că nu era nicicum vorba de așa ceva! Tartorii vieții noastre literare au luat însă în serios pledoaria Monicăi și au trecut la represalii, sancționându-l pe …redactorul de carte, nu pe autoare, care s-a ales astfel cu faima de luptătoare anti-comunistă. I-a fost de mare folos după 1990!
Comenteaza