Iezuiții și masonii

Stimate domnule profesor, inseamna, asa cum am mai spus, ca „securitaea” exista si ca lucreaza cu AKISMET-ul.
Va multumes pentru amabilitatea de a-mi raspunde, dar eram intrigat din cauza articolului inflamator si complet fals pus de hakeri pe siteul italian.
Va propun sa aruncam o noua privire, din alt unghi, pe culoarele istoriei.

IEZUITII SI MASONII
Agregat ~ CD

Avem un papa revolutinar, cu vederi #progresiste si tendinte globaliste.
Cand vedem ce face noul Papa, Francisc,care a schimbat si tatal nostru, intelegem exact de ce a demisionat Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea.
Globalismul infiltrant mason are un pion de baza in capul Bisericii Universale si culmea este ca de fapt masonii nu au infiltrat papalitatea si ordinele ei religioase ci invers Ordinul Jesuit a gasit o scapare prin infiintarea ordinelor/fratiilor masonice.
Unele personaje istorice care au cunoscut bine capacitatile, aptitudinile si scopurile unor societati secrete ale vremii au vazut ca dezvoltarea acestor societati secrete in timp va avea un impact terrific asupra istoriei in viitor.
Călugărul augustinian, George Browne, a exclamat de la amvon unei mulțimi în 1551, după cum urmează:
„Dar există o nouă fraternitate apăruta de curand, care se numesc iezuiți, care va înșela pe mulți, care sunt mult după cărturari și farisei ca „manieră. Printre iudei si ei se vor strădui să abolească adevărul și se vor apropia foarte mult să o facă. Pentru aceste tipuri se vor transforma în mai multe forme; cu păgânii un păgânist, cu ateii un ateu, cu evreii un evreu, cu reformatorii un reformat, intenționat să vă cunoasca intențiile, mințile, inimile și înclinațiile voastre, și astfel să vă aducă în sfârșit să fiți ca prostul care „a spus în inima lui că nu există Dumnezeu”. Acestea se vor răspândi în întreaga lume, „vor fi admise în sfaturile prinților, și niciodată cei mai înțelepți”, fermecători dintre ei, da, făcându-i pe prinții tăi să-și dezvăluie inimile și secretele lor, și totuși ei nu le percep; ce se va întâmpla de la căderea din legea lui Dumnezeu, prin neglijarea îndeplinirii legii lui Dumnezeu, și prin clipire la păcatele lor; încă în cele din urmă . . . ele vor deveni odioase pentru toate națiunile: astfel încât la sfârșit să fie mai rele decât evreii, neavând loc de odihnă pe pământ; și atunci un evreu va avea mai multă favoare decât un iezuit.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Browne_(archbishop_of_Dublin)

Dar sa vedem cu merge firul istoric:

Alonso de Cartagena când avea 4 sau 5 ani, a fost botezat de tatăl său, Shlomo ha-Levi. Dar ha-Levi, la rândul său, s-a convertit la creștinism chiar înainte de pogromurile antievreiești din 1391, iar mai târziu a fost ales episcop de Cartagena și Burgos, în timp ce soția sa a rămas fidelă credinței sale evreiești inițiale.
Oricum, percepția în general că convertirea la creștinism a fost doar un front aparent, a dus la două evoluții importante. În 1492 regele Ferdinand, care conducea acum Castilia și Aragonul, a interzis în Spania evreii neconvertiți, fără excepție, în timp ce Inchiziția (un fel de Agenție Națională de Securitate), s-a stabilit să determine dacă convertirea a fost sinceră sau nu.

Această decizie de expulzare a fost dospita de ceva timp. Între timp, Papa Eugenius al IV-lea a numit Cartagena Junior ca episcop de Burgos. Cartagena a fost un om foarte învățat care a tradus Cicero și cărțile lui Seneca în castiliană. Și, de asemenea, el însuși a militat pentru a combate punctul de vedere că evreii nu ar putea fi cu adevărat creștin, în tratatul său intitulat „Defensorium.”
Potrivit punctului sau(putem numi revizionist) de vedere, ideea de evrei fiind „poporul ales” ar fost o interpretare greșită.
Circumcizia lui Abram – a scris el – a fost doar un semn al unei alianțe, nu un rezultat al meritelor sale. Acesta este motivul pentru care „(Dumnezeu) a decis cu generozitate să dea poporului său legea, astfel încât distincția între popoare să fie percepută nu numai în carne prin tăierea preputului, dar, de asemenea, în obiceiurile prin tăierea viciilor.” [Dios] se dignó darle generosamente la ley para que la diferencia no fuese percibida sólo en la carne, por el corte del prepucio, sino en las costumbres, por el corte de los vicios” (Cartagena, Defensorium).

Dar acest lucru nu a fost de ajuns. Zvonurile istorice nefondate spun că Ferdinand a fost reticent în a trece măsura de expulzare, având în vedere că a primit o ofertă foarte generoasă de la membrii prosperi ai AIPAC[The American Israel Public Affairs Committee – Comitetul Afacerilor Publice Americano-Israelite]-ului spaniol al timpului. La care Torquemada ar fi aruncat o cruce la picioarele lui Ferdinand și a spus:
„Hristos a fost trădat pentru 30 de arginți. L-ai trăda, doar pentru că răsplata este mai mare?”
Chiar și așa, dezbaterea nu s-a încheiat, după expulzarea evreilor din 1482.
Pentru că în 1539 Ignatius de Loyola, împreună cu alte patru conversos(convertiti) și un creștin veritabil, au fondat Ordinul Iezuit.
Luptele amare dintre partidele de „iezuiți-convertiti” și „iezuiți-neconvertiti”, a durat până în secolul al 17-lea.

Deși în primii 30 de ani de existență a Societății lui Isus – Ordinul Iezuit, au existat mulți iezuiți care au fost conversos (evrei convertiți catolici), o facțiune anti-conversato a dus la Decretul de Genere (1593) care a proclamat că fie originea evreiască, fie cea musulmană, oricât de îndepărtată, ar fost un impediment insurmontabil pentru admiterea în Societatea lui Isus. Această nouă regulă a fost contrară dorințelor inițiale ale lui Ignatius care „a spus că o va lua ca pe un har special de la Domnul nostru pentru a veni din neamul evreiesc”.
Decretul de genere din secolul al XVI-lea a fost abrogat în 1946.
Oare din ce motiv?

Francmasoneria a încorporat simbolurile și ritualurile de la mai multe ordine militare medievale într-un număr de organisme masonice, cel puțin din secolul al 18-lea. Acest lucru poate fi văzut în „Crucea Roșie a lui Constantin”, inspirata de Ordinul Militar Constantinian; „Ordinul Maltei”, inspirat de Cavalerii Ospitalieri; și „Ordinul Templului”, inspirat de Cavalerii Templieri.
Ordinele Maltei și Templului se află în ritul York.
O teorie cu privire la originea Francmasoneriei pretinde coborâre directă de la Cavalerii Templieri istoric prin membrii săi din secolul al XIV-lea, care se presupune că s-au refugiat în Scoția și a ajutat pe Robert Bruce în victoria sa de la Bannockburn. Această teorie este de obicei respinsă atât de autoritățile masonice, cât și de istorici din cauza lipsei de dovezi.

Zelosul Dominican, Melchor Cano, care a făcut publică o scrisoare cu două zile înainte de moartea sa, a declarat următoarele:
“Dumnezeu să dea să nu mi se întâmple așa cum s-a intamplat legendarei Cassandra, care a fost capturată și arsă. Dacă membrii Societății continuă așa cum au început, sa dea Dumnezeu ca timpul să nu vină când regii vor dori să le reziste, dar nu vor mai avea mijloacele de a face acest lucru.”

Multe texte prezic un asemenea pericol, chiar “Morala și Dogma” a lui Albert Pike ce a fost publicata pentru prima dată în 1871, au ajuns la a vizualiza francmasonii ca moștenitorii lineali al Cavalerilor Templieri, dar alți teoreticieni ai conspirație atribuie acest rol iezuiților. Citat din Pike, din lucrarea menționată mai sus:
„Hugues de Payens însuși nu a avut intelectul atât de ager și de vizionar, nici acea grandoare a scopului care după aceea l-a distins pe fondatorul militar al unui alt soldat care a devenit formidabil pentru regi. Templierii erau neinteligenți și, prin urmare, iezuiți fără succes.
Opt sute de Grade de un fel sau altul au fost inventate: iar infidelitatea și chiar “iezuiția”/fatarnicia au fost predate/invatate sub masca masoneriei.”
“Alte fratii au fost constituite, toate cele trei sub aceeași umbrelă, sau altfel:
dar înainte de executarea sa, șeful ordinului condamnat a organizat și instituit ceea ce după aceea a ajuns să fie numit Ocult, Hermetic, sau Masoneria Scoțiană. În bezna din închisoare, Marele Maestru a creat patru Loji Metropolitane, la Napoli pentru Est, la Edinburgh pentru Vest, la Stockholm pentru Nord, și la Paris pentru sud.”

Trei grupuri, trei „puteri”, trei „forțe”, s-a spus ca ar fi rău și ocult, dar merită o atenție deosebită: iezuiți, evrei, și francmasoni.

Desi demonizați, fascinează la fel de mult pe cât dezgustă. Iezuiți, evrei, și francmasoni: toți sunt acuzați să utilizeze aceleași arme de discurs și vorbire pentru a mistifica pe cel simplu, credul, prost informat, și să ii piardă în labirintul de judecăți contradictorii; acuzat să ii facă utilizatori de critici și îndoieli. Acesta poate fi influența iezuiților asupra gradelor simbolice ale francmasoneriei, miturile templierilor și doctrina lor de răzbunare, bazată pe „crima” distrugerii lor, și cele patru jurăminte ale templierilor incluse în gradele lor superioare.
Observațiile istorice și cercetarea lui Bonneville pare a fi de un demn interes. Laudata “Histoire des religions et des moeurs de tous les pays du monde”, ale lui Mirabeau, ale lui Mackey, ale lui J. Bilington, ale lui Mallet du-Pan, precum și ale unuia dintre traducătorii germani ușor de identificat ca fiind unul dintre șefii Celei Mai Înalte Masonerii, dovedesc meritul lucrării, pentru care niciun scriitor nu a îndrăznit să răspundă cumva în ultimii treizeci de ani și în cazul în care masonii adevărati ar căuta firul Ariadnei pentru a le ajuta să meargă în acest labirint inextricabil, ar fi o nota de curaj.

Carlos al III-lea al Spaniei a fost catolic, dar unul anticler. După revoltele din Madrid, el a expulzat Societatea lui Isus – Ordinul Iezuit (și a fost urmat în aceasta de Papa Clement al XIV-lea).
În același an, 1767, prima lojă a francmasonilor a fost înființată în Spania. Lăsând masonii să concureze ideologic ce a subliniat antipatia lui Carlos pentru Biserica ca o organizație.
Unii dintre miniștrii lui Carlos au fost francmasoni, așa că a fost conștient de interesele grupului. Francmasonii sau organizațiile masonice au influențat direct decizia lui Carlos de a expulza iezuiți.
Francmasonii nu au fost în spatele expulzării iezuiților din Spania spun altii. Regele Carol al III-lea a avut o dispută de zeci de ani cu Roma în momentul în care iezuiții au fost expulzați din Spania, ceea ce l-a itarziat să devină rege; și aceasta nu a fost prima dată când Carol al III-lea s-a concentrat asupra represaliilor împotriva preoților din ținuturile pe care le-a condus. Expulzarea iezuiților a fost făcută în slujba naționalismului secular de către rege pentru a-i stabili controlul și dominația asupra Bisericii; care s-a instalat ca rival/inamic (după ce a cucerit un Fief papal). Francmasonii au fost beneficiari auxiliari ai acestui act regal, nu si instigatorii.

Catolicilor li s-a interzis să devină francmasoni de la Bula Papala din 1738.
Nu este o coincidență faptul că primii francmasoni ce apar în Spania corespunde cu expulzarea iezuiților 1767.
Problema bisericii cu francmasonii a fost că acestea au fost o organizații religioase agnostice. Francmasonii au luat un angajament de egalitate religioasă între membri, care a înlocuit toate celelalte Angajamente. Acest lucru le-a situat la polul opus cu Roma, care a spus ca singura cale spre mântuire a non-catolicilor ar trebui să fie convertirea.

Date importante:
1478………..Inchiziția spaniolă începe
1517………..Reforma protestantă începe
1540………..Ordinul Iezuiților este format
1648………..Reforma Protestantă se încheie
1717 ……….Marea Lojă din Londra și Westminster este formata
1731………..Carol al III-lea devine Duce de Parma și Piacenza
1734………..Carol al III-lea cucerește Napoli și Sicilia numindu-se rege al ambelor
1738 ……….Papa Clement XII interzice catolicilor de la a deveni francmasoni. 1756 ……….Războiul de șapte ani începe
1759………..Carol al III-lea devine rege al Spaniei
1763………..Războiul de șapte ani se termină cu Franța și Spania pierzând.
1767………..Carol al III-lea al Spaniei expulzează iezuiți din Spania
1773………..Papa Clement al XIV-lea dizolvă Ordinul Iezuit
1788………..Carol al III-lea moare
1814………..Papa Pius al VII-lea a reînființat Ordinul Iezuit
1834………..Inchiziția spaniolă se termină

Iezuiții au două doctrine.
„Templierii, ca toate celelalte ordine și asociații secrete, aveau două doctrine, una ascunsă și rezervată maeștrilor, care era johannism; celălalta publica, care a fost cea romano-catolica … templierii erau neinteligenți și, prin urmare, iezuiți fără succes.” -Albert Pike (gradul 33), „Morala și Dogma vechi și acceptate Ritul Scoțian al Francmasoneriei”, p.817, 819 [Aceasta este Biblia masonica].
Dacă urmăriți toata Masoneria, prin toate ordinele sale, până când veți ajunge la marele sfat-de varf, mason cap al lumii, veți descoperi că Seful Masoneriei și șeful Societății lui Isus sunt una și aceeași persoană!” – James Parton (1855), citat în M. F. Cusack, „The Black Pope” (Londra: Marshall, Russell & Co., 1896): p. 76.

“Adevarul este ca Jesuitii din Roma au perfectat Masoneria sa devina cea mai magnifica si efectiva scula, realizand cel mai bine asta mai ales printer Protestanti.” – John Daniel, “The Grand Design Exposed” (Middleton, Idaho: CHJ Publishing, 1999): 302.
Ritul numit Ordinul Sfânt și de trei ori ilustru al Ritului intitulat Crucea folosește aceste cuvinte:
„Am confirmat inducția Cavalerului Templier Mason în Consilii cum a spus Ordinul Cavalerului și în speranța că el nu se va înjosi vreodată atât de el însuși ca să efectueze la slava I.H.S. Dumnezeu prea Sfânt și Atotputernic, și la onoarea lui MARK, vă recomandăm …”
—”Light on Free Mason masoneria”, David Bemard, (Dayton, Ohio: Vonneida & Sowers, 1858; publicat inițial în 1829), p.195
Este curios de asemenea, că cele mai multe dintre organismele care lucrează cu aceste fratii, cum ar fi Ritul Scoțian Antic și Acceptat, Ritul de Avignon, Ordinul Templului, Ritul lui Fessler, Marele Consiliu al Împăraților din Est și Vest-Suveran Prinț Masoni, etc, etc, sunt aproape toate urmașii fiilor lui Ignatius Loyola.
Baronul Hundt, Chevalier Ramsay, Tschoudy, Zinnendorf, și mulți alții care au fondat gradele în aceste ritualuri, a lucrat sub instrucțiunile generalului iezuiților. Cuibul, în cazul în care aceste grade ridicate au fost eclozate și nici un rit masonice nu este liber de influența lor mai mult sau mai puțin, a fost Colegiul Iezuit din Clermont la Paris.” – Helena Blavatsky, „Isis Unveiled” (Los Angeles, CA: The Theosophy Company, 1968): 390.

Utilizarea iezuitilor de catre Masonerie este de a perpetua, ceea ce pare a fi pluralismul religios, pentru a împinge înainte ordinea de zi a ecumenismului catolic, astfel încât Biserica Catolică poate fi cu adevărat „Universala” (cuvântul „catolic” înseamnă „Universal”).
Acest raționament dovedeste de ce catolicii au avut legaturi si au botezat paganii pentru a crește cantitățile de convertiți în întreaga lume și să aducă fiecare națiune și biserică sub aripile ei.
Și avem dovezi clare că iezuiții au fost activi în formarea altor ordine sfinte (sau sodalități), ar fi Cavalerii lui Petru Claver și Cavalerii lui Columb, asupra cărora păstrează un control imens. Pentru că este un truc vechi din partea fiilor lui Loyola, că ori de câte ori Ordinul lor este sub amenințare sau suspiciune ei umfla numerele lor prin intermediul sodalities de „noi” ordine.” ~ PD Stuart, Codword Barbelon: Pericol în Vatican (Londra: Lux Verbi, 2008): p. 212.

„Lucifer, Purtătorul luminii! Nume ciudat și misterios dat Spiritului Întunericului! Lucifer, Fiul Dimineții! Este el cel care poartă lumina, și cu splendorile sale jaluzele intolerabile, senzuale, sau egoist Suflete? Nu mă îndoiesc!”
„Diavolul este personificarea ateismului sau idolatriei. Pentru inițiați, aceasta nu este o Persoană, ci o Forță, creată pentru bine, dar care poate servi pentru rău. Este instrumentul libertății sau al liberului arbitru. Ele reprezintă această Forță, care prezidează asupra generației fizice, sub forma mitologică și cu coarne a Lui Dumnezeu Pan; de acolo a venit he-capra lui Sabbat, fratele Șarpelui Antic, și purtătorul luminii sau Fosfor, din care poeții au făcut lucifer fals al legendei” (Ibid: p.102).

Fondatorul Mormonismului, un „profet” a fost un francmason. Iată dovezile scrise în cuvintele sale chiar de Joseph Smith.
„Seara am primit primul grad în Masoneria liberă în Nauvoo Lodge,adunati în biroul meu general de afaceri … Am fost in Lojă Masonica și am crescut la sublim [33] grad.” – Joseph Smith, „Istoria Bisericii”, 15 martie 1842, Vol. IV, p.551,552

Francmasoneria ajuta Papalitatea și miscarea “New Age” cu misiunea de a se alătura toate religiile lumii împreună, așa cum vedem ca se întâmplă în Națiunile Unite, Consiliul Mondial al Bisericilor, și Mișcarea Ecumenică.
Pentru a vedea de ce Biserica Catolică a condamnat puternic și în mod repetat pe membrii în Francmasoneriei sau oricare dintre mișcările sale aliate necesită o privire la învățăturile masonice și istorie. – Februarie 7, 2017 Sandra Miesel Istorie 214Print

Papa Clement a decretat că catolicii care s-au alăturat masonilor au fost excomunicați cu reconcilierea rezervată papei. Din păcate, acest lucru a avut un efect redus, deoarece regula nu a fost publicată în fiecare țară și nici nu a fost luată în serios acolo unde a fost publicată. Opt papi ulteriori au trebuit să repete mesajul, cel mai puternic Leon al XIII-lea în enciclica sa din 1884, genul Humanum. Denunțând Lodge ca „un inamic înșelător și viclean,” Papa Leo a declarat: „Să nu cred că el poate pentru orice motiv, orice fel se alăture sectei masonice, în cazul în care el valorile numele său catolic și mântuirea sa veșnică ca el ar trebui să le valoare.” Această interdicție severă a fost inclusă în Codul de Drept Canonic din 1917.

O reinterpretare a canoanelor anti-masonice în 1974 a condus pe unii catolici să creada că numai grupurile masonice cu complot activ împotriva Bisericii au fost interzise pentru ei.
Această liberalizare a fost din păcate prost cronometrata. Unii francmasoni notabili au fost conspiratori împotriva Vaticanului prin banca sa. În martie 1981, doi dintre consilierii financiari de top ai Papei Paul al VI-lea – cunoscuți tot timpul ca masoni – au fost demascați ca membri ai unei Loji secrete numite Propaganda Due (P2) care pregătea o preluare fascistă a Italiei. Ambii bărbați au murit mai târziu misterios, probabil uciși. Vaticanul a pierdut 240 de milioane de dolari odată cu prăbușirea băncii sale.
Loja P2, care a fost o înșelătorie a Lojei Italian Grand Orient.

Masoneria, precum și Biserica, aveau înscrisi 953 de membri, inclusiv pozitii de rang înalt în guvern, militare, servicii de securitate, academii, afaceri, drept, mass-media, și finanțe. Niciunul nu era bisericos. Deși un argument din tăcere nu demitiza complet existența Masoneriei Ecleziastice, un bugaboo atât de drag italienilor și tradiționaliștilor radicali, dovezile sunt sugestive.

Coincidență sau nu, Roma se răzgândise deja. Chiar înainte de scandalul P2 a izbucnit, episcopii locali au fost avertizați în 1981 că nu au avut nici o autoritate de a judeca caracterul asociațiilor locale masonice. Deși noul Cod de Drept Canonic emis în 1983 nu a menționat fratiile sau grupurile similare după nume, cardinalul Joseph Ratzinger, șeful Congregației pentru Doctrina Credinței a reiterat ferm vechea interdicție la 26 noiembrie 1983:
„Poziția negativă a Bisericii asupra asociațiilor masonice rămâne, prin urmare, neschimbată, deoarece principiile lor au fost întotdeauna considerate ca fiind ireconciliabile cu doctrina Bisericii.”

Papa Ioan Paul al II-lea a ordonat ca această regulă să fie încorporată în legea Bisericii. Episcopii din Statele Unite au raportat aceeași concluzie în 1985: nu poate fi atât un catolic și un francmason.
Numeroase alte organisme creștine condamnă, de asemenea, Francmasoneria, inclusiv mulți luterani, evanghelici, penticostali, baptiști, și adepții ortodocși ai Sfântului Sinod al Greciei. Chiar și mormonii, inițial influențată de Masonerie, condamna fratiile.

Biserica Catolică și Loja nu pot fi niciodată reconciliate. Francmasoneria învață o religie rivală a naturalismului, fie că complotează, persecută, blasfemiaza, se angajează în filantropie sau se comportă politicos. Tratează toate religiile ca fiind egale, dar inferioare propriei înțelepciuni gnostice. Din păcate, profunzimea lăudată oferită nu se manifestă niciodată din umbrele secretului. Chiar și după ce un om a luat fiecare grad cunoscut în conclavul masonic, el nu va fi mai luminat decât atunci când a început, dar considerabil mai departe de adevărata Lumină.
Marele Arhitect al Universului Deismului și Francmasoneriei nu este Dumnezeul Treime-Tatăl, Fiul, și Duhul Sfânt-a creștinilor. ~ Sandra Miesel Istorie 214 Print.

Sandra Miesel este o medievalistă și scriitoare americană. Ea este autoarea a sute de articole despre istorie și artă, printre alte subiecte, și a scris mai multe cărți, inclusiv “Da Vinci Hoax: Expunerea erorilor în Codul lui Da Vinci”, pe care ea are co-autor pe Carl E. Olson, și este co-editor cu Paul E. Kerry la “Lumină dincolo de toate umbrele: Experiența religioasă în tolkien’s Work (Fairleigh Dickinson University Press , 2011).