CD
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
CHINA COMUNISTĂ A CREAT UN NOU TIP DE CIVILIZAȚIE – 大同
de CD 19/12/21

In sfarsit ideologilor chinezi li s-a facut mila de analistii politici occidentali care erau mereu in deruta, nestiind daca China este o tara comunista cu influente capitaliste sau o tara capitalista condusa de un partid communist. Pentru a’i scoate din aceasta dilema existentiala chinezii nu i-au trimis pe analistii politici la o sursa sigura ca: https://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/adevarata-dilema-existentiala-10-intrebari-la-care-nu-s-a-gasit-raspunsul.html
ci au declarat pur si simplu ca “China a realizat o noua forma de civilizatie” una inca ne analizata de acesti analisti.

Cea de-a șasea sesiune plenară a celui de-al nouăsprezecelea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez –PCC- ce a avut loc recent este interesantă din mai multe motive, având în vedere că sesiunea a precizat strategia de dezvoltare a celei mai mari puteri din lume.
În comunicatul adoptat la încheierea plenului, această idee noua si surprinzatoare are următorul cuprins:
„Sub conducerea PCC, oamenii au deschis cu succes calea modernizării cu caracteristici chineze, au creat o nouă formă de civilizație umană și au extins modalitățile prin care țările în curs de dezvoltare pot realiza modernizarea”.

Liderii partidului au deschis cu succes calea pentru modernizarea cu caracteristici chineze și au oferit alternative complet noi țărilor și națiunilor care doresc să-și accelereze dezvoltarea și care doresc să-și dobandeasca sau sa-si păstreze independența si suveranitatea.
Astfel, PCC consideră crearea unei noi forme de civilizație ca fiind una dintre principalele sale contribuții, nu numai pentru poporul chinez, ci și pentru întreaga lume și în special pentru țările în curs de dezvoltare, cărora le-a oferit un exemplu, o alternativă nouă, mai eficientă pentru accelerarea modernizării.

Teoria civilizatiei a apărut în limbile europene in sec. al XVIII-lea, dar abia mai tarziu, in sec. al XIX-lea a adoptat spre completare un corp de trasaturi spirituale si culturale specifice diferitelor popoare, fara insa a ierarhiza valoarea acestor civilizatii cu evolutii si directii diferite.

Marxistii, precum Friedrich Engels, în lucrarea sa din 1847 “Principiile comunismului’ considerau că revoluția comunistă „trebuie să aibă loc simultan în toate țările civilizate – adică cel puțin în Anglia, America, Franța și Germania”.

La acea data nici China nici Rusia nu faceau parte din elita tarilor civilizate; Rusia a fost prima tara ce a pasit pe calea Comunismului in 1917, iar mai tirziu, in 1949 China isi incepe drumul jalonat de Marxism, dar cu caracteristici specifice culturii chineze.

Marxismul a fost in general un ghid aplicat de fiecare tara care a pasit pe calea Socialismului in drum spre Comunism, asa cum au crezut ele de cuviinta. Dascalii Marxismului au vazut Comunismul Internationalist, lipsit nationalism, cu trasaturi sterile si ideatice nespecifice unei natini sau culturi.
Marxistii fiind „eurocentriști luminați” credeau în unitatea fundamentală a lumii și că toate societățile trec prin aceleași etape de dezvoltare.

Mai tarziu a apărut naționalismul romantic și conservator care a reusit să dovedească valoarea și unicitatea experienței istorice a fiecărei națiuni majore.
În mod tradițional, istoric, „civilizația” se opune „barbariei” ca atare, dar prin aliante de interese se ajungea ca statele civilizate sa se opuna uneori reciproc. Unul dintre fondatorii acestei teorii, a fost gânditorul rus Nikolai Danilevsky – primul care a identificat zece tipuri sau civilizații separate „culturale și istorice”. Pentru el, o singură umanitate unificată de tip Comunist este doar o abstracție goală. Această teorie a fost avansată si dezvoltata ulterior în lucrări ale unor autori precum Oswald Spengler și Arnold Toynbee și, mai recent, într-o formă destul de simplificată de Samuel Huntington.

China însăși a avut, de asemenea, susținători ai teoriei civilizațiilor, care a fost deosebit de răspândită în prima jumătate a secolului al XX-lea. Deosebit de celebre la acea vreme au fost lucrările unui filozof și figură publica, Liang Shuming. Conform învățăturilor sale sint trei tipuri mondiale de cultură – europene, chineze și indiene – ce au fost exemple de dezvoltare a trei grupuri principale de necesitati umane: materiale, sociale și spirituale.

După aparitia Partidului Comunist Chinez astfel de teorii au fost criticate din punct de vedere Marxist. Mao Zedong l-a condamnat personal pe Liang Shuming, iar filosoful a căzut în dizgrație pentru o lungă perioadă de timp pentru că nu a recunoscut teoria marxismului și, în special, ideea de luptă de clasă.
Astfel ca acum, adoptând teoria diferenței dintre civilizații, autoritățile chineze adoptă efectiv tradiția lui Danilevsky, Spengler, Liang Shuming și Toynbee și o resping pe cea a lui Marx, Friedrich Engels și Vladimir Ilici Lenin care credeau într-o singură civilizație umană și într-o linie dreaptă de progres, al cărui scop comun este de a construi o societate ideală și uniformă a Comunismului Mondial.
Deci din nou chinezii s-au plasat in contradictie, de data asta ideologica cu Globalistii Neo-Marxisti.

Exista in abordarea chineza o formulare interesanta, de glisare a termenului de civilizatie spre universalitate, atunci cand se vorbeste de „civilizația umană”, ce sugereaza ca nu exista doar diferite forme de civilizatie, ci si un fel de civilizatie unica/universal-umana, aducand mult cu idea europeana iluminista, la dezvoltarea căreia „națiunea chineză, ca o națiune antică și mare a lumii a avut o contribuție importanta” prin crearea unei „civilizații strălucitoare, cu peste 5.000 de ani de istorie”.

Originala civilizație tradițională a Chinei, conform teoriei oficiale a fost „acoperită cu praf” din cauza dominației feudale si a invaziei puterilor occidentale, ea a reinviat insa acum, in epoca moderna. Conform opiniei chineze, această nouă formă este una dintre formele de civilizații care alcătuiesc în prezent civilizația comună a omenirii.

Liderul chinez Xi Jinping însuși a vorbit despre acest lucru, menționând în luna iulie 2021, într-un discurs dedicat celei de-a o sută de aniversări a PCC, că o nouă formă de civilizație umană a fost creată în China ca urmare a construcției socialismului cu caracteristici chineze și a avansării coordonate a civilizației materiale, civilizației politice, civilizației spirituale, civilizației sociale, și civilizația ecologică.

Civilizația materială determină relația omului cu lucrurile și realizează scopul utilizării în comun a realizărilor materiale de către toate popoarele pe baza „unei creșteri semnificative a sumei forțelor productive”. Civilizația politică determină relația dintre Partid și popor, care constă în menținerea rolului de lider al PCC, in înțelegerea faptului că oamenii sunt responsabili, in unitatea organică bazată pe statul de drept și „cea mai largă reprezentare a intereselor popoarelor autohtone”.

Civilizația spirituală determină relația unei persoane cu ea însăși si cu Tatal Ceresc. Este necesar să fim ghidați de sentimentul patriotic exprimat în zicala: „Toată lumea este responsabilă pentru prosperitatea sau declinul Imperiului Ceresc”, să respectăm regula decenței, conform căreia cuvintele nu ar trebui să difere de fapte si de regula de aur a bunăvoinței: „Nu faceți altora ceea ce nu vă doriți pentru voi înșivă „.
Spiritul de toleranță si respect exprimat în principiul „armoniei, menținând în același timp diferențele” și cerințele altor valori pot deveni principii de coloborare, cooperare si intrajutorare pe plan local sau international.

Civilizația socială determină relația omului cu alți oameni, pune accentul pe coexistența pașnică și armonioasă, asigurând și crescând bunăstarea națiunii și promovând principiul dreptății sociale.
Civilizatia ecologica determina relatia dintre om si natura, mentinand si imbunatatind sistemul si modul civilizatiei ecologice si creand conditiile pentru coexistenta armonioasa a omului cu natura.

În ansamblu, noua cale chineză spre modernizare nu este o singură linie obligatorie, ci o cale specifica fiecarei natiuni, pentru dezvoltarea cuprinzătoare a civilizației.
Proiectul chinez este oferit ca exemplu de inspiratie statelor și națiunilor lumii care se străduiesc să găsească un sistem social mai bun, o noua forma de civilizatie umana cu trasaturile caracteristice natiunii respective.

Noua formă de civilizație umană este o nouă creație a poporului chinez, creată sub îndrumarea Partidului Comunist și născută pe baza aderării ferme la socialism cu trăsături chineze și a dezvoltării sale, a continuității și dezvoltării culturii chineze și a împrumutului și asimilării realizărilor civilizației umane.
Ea diferă atât de forma capitalistă occidentală de civilizație deschisă viciilor, cât și de forma socialistă bazată pe modelul sovietic.
Ea se conformează cerințelor legilor universale ale civilizației mondiale și depășește asimilarea civilizației capitaliste occidentale. A depășit numeroasele defecte ale modernizării capitaliste, s-a eliberat de viciul alienării capitaliste și a distrus monopolul Occidentului asupra așa-numitelor „valori universale”.

Această formă de civilizație continuă cele mai bune tradiții ale civilizației chineze pe baza asimilării realizărilor avansate ale civilizației umane și posedă o mare vitalitate. Ea a îmbogățit cunoștințele umane despre legile dezvoltării civilizaționale și este de mare valoare pentru marea renaștere a națiunii chineze și dezvoltarea viitoare a civilizației mondiale.
În termeni teoretici, adoptarea de către comuniștii chinezi a teoriei civilizaționale marchează o nouă etapă în indigenizarea marxismului pe teritoriul chinezesc. Acest lucru indică faptul că sinicizarea nu se realizeaza prin doar cu amestecul marxismului cu gândirea tradițională chineză, ci si cu gândirea chineză din prima jumătate a secolului al XX-lea, care filtrase si absorbise deja în mare măsură teoriile occidentale care erau larg răspândite la acea vreme.

Termenul „Mare unitate” – Da tong – este preluat aici din filosofia clasică chineză, unde însemna „o societate ideală”. 大同 – Dà tong sau Marea Comunitate, in filozofia neoconfucianista. Dar abia la începutul secolului al XX-lea filosoful și reformatorul Kang Youwei i-a schimbat sensul la o societate deschisa, viitoare. În acest sens, gânditorii și politicienii chinezi, inclusiv, de exemplu, Chiang Kai-shek, au început să-l folosească. Conceptul de modernizare a fost preluat din sociologia și științele politice occidentale contemporane, astfel încât doar propozițiile despre Partid și popor pot fi atribuite cumva marxismului în interpretarea sa leninistă.

Dacă ignorăm diferențele de terminologie, constatăm că linia îmbrățișată de ideologii PCC de astăzi diferă puțin de teoria lui Liang Shuming care, apropo, a început să identifice modelul civilizațional chinez cu socialismul spre sfârșitul vieții sale. Singura diferență este că, spre deosebire de Xi Jinping, Liang încă mai credea că cea mai înaltă civilizație ar trebui construită pe principii spirituale hinduse. Desigur, teoreticienii de la Beijing nu proclama că noua formă de civilizație pe care au creat-o este asemanatoare cu Comunismul – adică cel mai înalt stadiu al dezvoltării umane la care vor veni în cele din urmă toate celelalte civilizații, deoarece ei nu vor sa impuna altora sistemul sau civilizatia lor.

Desigur, spre deosebire de Statele Unite sau Uniunea Sovietică, China nu își impune modelul politic sau economic altora. În timpul conversației sale cu președintele Joe Biden din 16 noiembrie 2021, Xi a declarat răspicat: „China nu intenționează să-și răspândească abordarea în întreaga lume. Dimpotrivă, încurajăm întotdeauna alte țări să caute calea lor de dezvoltare care să îndeplinească condițiile si necesitatile naționale ale țării lor.”

China a arătat déjà lumii o nouă cale spre modernizare care diferă de modelul occidental, susținand că modelul chinez a corectat nu numai greșelile occidentale, ci și sovietice.
Astfel incat occidentalii considera ca China încearcă să submineze însăși baza ideologiei Statelor Unite și a aliaților săi — așa cum este exprimată în teoria occidentală a modernizării — potrivit căreia, pe de o parte, prosperitatea nu poate fi obținută decât prin adoptarea modelului economic al Occidentului și, pe de altă parte, că dezvoltarea economică și crearea unei clase de mijloc duc inevitabil la democratizare și adoptarea modelului politic occidental.

Majoritatea teoreticienilor civilizaționali, precum Spengler și Toynbee, susțin că civilizațiile, ca și oamenii, se nasc, ajung la maturitate și mor, adică își ating finalul natural. Chinezii au dovedit insa ca vechile civilizatii pot renaste si au avantajul unei experiente filozofice si a unei culturi ce pot ajuta Noua Civilizatie.