Adrian Nastase a FUGIT la Nurnberg
By Mihai Giurgea on 19 noiembrie 2014 •
Nastase intra a TREIA oara la puscarie, pentru afacerea EADS!
Pe blogul sau, Nastase se lauda ca prabusirea lui Ponta l-a prins la Nurnberg si sugereaza ca are destui bani, ca sa-si satisfaca pe viitor toate dorintele: http://nastase.wordpress.com/2014/11/17/fantana-care-iti-indeplineste-dorintele/.
Si cam are!
Numai ca a uitat ceva esential: Statele Unite. Si Uniunea Europeana. Toti sunt hotarati sa rada sistemul si coruptia din Romania – iar Nastase, din prostie, s-a straduit din greu sa devina un simbol al coruptilor. Un fel de…”tata’ lor”.
Arestarea lui Nastase si trimiterea lui in puscarie (de data asta nu doar pentru 3 ani, ci cel putin 10) sunt esentiale pentru curatarea Romaniei de sobolani.
Afacerea EADS (de asa-zisa “securizare” a granitelor) a jefuit Romania de aproape…800 de milioane de euro.
Sunt bagate nume mari, din toate partidele (Ioan Rus, Vasile Blaga, Elena Udrea, Ion Tiriac) si chiar din Germania (ex-cancelarul Gerhard Schroder): http://www.cotidianul.ro/afacerea-eads-si-inchirierea-de-licente-it-sub-lupa-dna-243037/. Iar la sfasitul mega-contractului, granitele sunt…ciur! Trec traficantii ucrainieni si rusi prin Romania, ca prin branza.
Cum si-au imaginat dobitocii ca Uniunea Europeana, si mai ales NATO, vor inchide ochii la asa dezastru?
Mai ales dupa ce Romania a devenit poarta de sud-est a Europei si principalul fort impotriva Rusiei? Habar n-am (prostia omeneasca e mare, iar lacomia o mareste) – dar nu mai conteaza: anchetele au inceput deja – in Germania.
Este absolut exclus deci, ca vreun roman implicat sa scape (nu va scapa nici macar Schroder!). Indiferent cat de sus-pus este, vor infunda cu totii puscaria: Nastase alaturi de Blaga, alaturi de Udrea, alaturi de fostul tenisman Ion Tiriac.
Singura lor sansa era sa castige Ponta alegerile, sa scoata Romania din UE si din NATO, sa se arunce in genunchi la Putin si sa inchine tara rusilor. Dar cu Iohannis, s-a ispravit!
Adrian Nastase stie asta. Stie ca nu mai e vorba de niste amarate de geamuri termopane chinezesti. Stie ca a subminat securitatea spatiului NATO si ca nu are unde sa scape, nicaieri unde il poate ajunge mana guvernului american. Probabil va incerca sa fuga in America de Sud, intr-o tara anti-americana, sau in Rusia. Dar ma indoiesc ca va reusi. Serviciile americane si europene sunt deja calare pe el, ca pe butelie.
Pur si simplu, a intrat pe Lista Neagra. Impreuna cu toti comunistii romani.
>
ADRIANA B
Dupa ce am citit informatiile din :http://ro.radiovatican.va/new…,e bine sa luam aminte parintii si bunicii!!!!
Telegonia: Primul
partener din viața unei femei este tatăl genetic al copiilor săi
Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul
geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este
tatăl genetic al copiilor săi. De aici reiese ideea că indiferent de bărbatul
cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din
viaţa acesteia. Ba, mai mult, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea
structurii ADN-ului copiilor săi.
Lăsând la o parte
dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu
ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are
dovezi certe expuse de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec.
Exemplul cel mai
concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un
mascul de zebră. Bineînţeles că nu a rezultat nimic pentru că genomurile celor
două specii sunt incompatibile, dar mai târziu, când aceeaşi iapă a fost
împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi.
Această întâmplare este punctul de pornire al teoriei telegoniei.
Cromozomii au
capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale
ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat
că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme
acolo, apoi s-au ventilat.
Rămaşi sub formă de
corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor
şi aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în
genetica umană.
Un alt caz aparent
straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a
unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al
mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat
structura genetică a copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.
Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau
nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic.
Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin
„allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN
în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de
„allele” dau genotipul individual.
Mai explicit şi mai pe
scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante
care să se „lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai
târziu.
„Al lele”, cum se
pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatină, seamănă
mult cu vorba românească străveche „al lelei”, când este vorba despre un copil
cu tată incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea
virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic.
Informaţiile genetice
dezordonate introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină mai devreme sau
mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o
mulţime de afecțiuni.
Aceasta este cauza
pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoși ca în
trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți
până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive, dar și negative, rămân
în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului și implicit a copilului.
Dupa Sf.Scriptura(vechiul testament, ce nu este desfiintat de noul testament,ci il plineste) cand murea barbatul unei femei fara a avea copiii, urmatorul frate, s-au ruda mai apropiata ridica urmasi decedatului.Cazul lui Rut nora Naomii,si nu sunt singurele exemple.Deci e bine sa ne dea de gandit seros!
Apropo de jaf. Ia uitati pe cine voiau unii presedinte: https://www.youtube.com/watch?v=a3018GW8kMs
Gasiti aici si interviul cu d-soara Ministru, ca sa nu aveti impresia ca am eu fantezii erotice cu domnia sa:
http://vremuritulburi.wordpress.com/
Margeti, cu rabdare, ceva mai jos pe pagina respectiva si veti vedea clipul
Nu stiu daca exista suficiente date pentru a o confirma, dar circula – si o pun aici cu titlu de inventar – si ipoteza ca Tezaurul roman a fost folosit de catre bolsevici pentru a plati datorii de razboi, si deci el (tezaurul) s-ar afla astazi prin Germania.
In alta ordine de idei, a ne inchipui ca mamicile noastre adoptive UE si SUA nu mai pot de grija noastra este cel putin o naivitate. Germania nu s-a dat in laturi sa faca interventii la Universitatea de Vest pentru ca lui Radu Golban sa-i fie retrasa catedra, iar SUA sunt inventatoarea eufemismului numit de catre ei „lobby”, adica un trafic de influenta acceptabil legal. Orice jurist cu mintea deschisa va poate confirma ca toate elementele infractiunii de trafic de influenta sunt prezente in acesta activitate stabilita de ei ca legitima: interesul direct, functionarul public, decizia favorabila, rasplata pentru aceasta decizie, singurul aspect particular fiind ca plata pentru decizia favorabila este indirecta. Dar ea exista.
Asadar, domnilor, nu va iluzionati ca „mamicile” noastre vor sa ne faca educatie. Dupa ce au luat ori concesionat pe doi lei tramvai cam tot ce se putea furgasi prin Romania, acum le da mana sa ne toarne lozinca cu moralitatea…Cat despre povestea cu Rusia…Eu tin sa va atrag atentia ca singura tara care s-a comportat riguros in conformitate cu normele Dreptului Public International este tocmai…Rusia. Printre altele, pentru ca Putin este un profesionist, spre deosebire de papitoii vestici alesi pe criterii de apartenenta etnica…
Oare scăparea ne-ar putea veni de la Putin. Mi-ar place să cred astfel.
Stiu eu? Romanul are o vorba: decat cu un prost la castig, mai bine cu un destept la paguba!
Nu sint plagiate!
Socrul lui Ponta cel mare
(după Muma lui Ştefan cel Mare)
Într-un club de fiţe, tocmai în Dubai,
Unde merge lumea plină de parai,
Premierul nostru şi a sa domniţă
Incognito intră, însoţiţi de Ghiţă,
Hotărâţi să uite ce ruşine mare
Au trăit în ţară luni, după votare.
Din ochii domniţei, lacrimile grele
Şiroiesc şi-s gata fardul să i-l spele,
Nu-i dă pace gândul că-n această toamnă
I s-a dus norocul de-a fi prima doamnă,
Însă premierul, în timp ce dansează,
O priveşte galeş şi-o îmbărbătează.
Orologiul bate în alt fus orar,
Oare cine sună pe un celular?
– Eu sunt, Viorele, socrul tău smerit,
Vezi că paparazzi v-au descoperit!
Nu putea zgârcitul de Sebastian
Să te împrumute, să-ţi iei un turban?
Dacă şi-a mea fată ar fi purtat burkă,
Voi cu paparazzi nu aveaţi de furcă.
Că vă trag în poză, de-asta mi-a fost frică
Şi-o să afle presa, dragă ginerică,
La Realitatea, omul lui Cosmin
Deja te bârfeşte de un ceas. Amin!
– Ce spui, tată socru, ce tot bălmăjeşti
Şi mă iei cu chestii cam… bisericeşti,
Ori baţi apropouri că eu, ortodox,
Stau cu arabeţii la un matrafox?
Ne-au făcut o poză? Ei, şi? Care-i baiul?
Eu, ca tot românul, vizitez Dubaiul,
Sunt într-o vacanţă binemeritată…
Tânăra domniţă intervine: – Tată,
Chiar că poza asta nu-i decât un fleac
Pe lângă necazul… Dar, mai bine, tac…
– Bine, fata tatii, taci şi te distrează,
Victoraş al nostru sigur candidează
Şi a doua oară, peste vreo cinci ani,
Însă fiţi, copilă, mai atenţi la bani,
Cheltuiţi, pe-acolo, mai cu chibzuinţă,
Căci banii lui Ghiţă sunt de trebuinţă!
Tre` să-nchid acuma, nu mai am minute…
Vă aştept acasă! Domnul să v-ajute!
Duminică, 23 noiembrie 2014
Ultima şedinţă de pe Kiseleff
(după Dimitrie Bolintineanu)
În vechea clădire de pe Kiseleff
Floarea pesedimii intră fără chef;
Într-o încăpere mare, luminoasă,
Şade „Bunicuţa”, cu capul pe masă,
Nu se simte bine printre grandomani
Şi rememorează tinerii săi ani.
„Am fost toată viaţa sărac şi cinstit,
Nicicând la „bucate” nu m-am năpustit,
Am trudit amarnic, însă de pomană,
Să fac socialismul cu faţă umană,
Pe mulţi, cei din sală, v-am scos din nevoi…
Fără mine, astăzi, ce-aţi mai fi fost voi?
Concretul meandric, noua sinergie
Vouă vă provoacă numai alergie,
Am vrut, pentru mase, altă geometrie
Iar capitalismu-i doar… de cumetrie.
Dar nu-l văd pe Ponta! E tot în Dubai,
Unde chefuieşte, când în ţară-i bai?”
Pe la colţ, baronii şuşotesc în taină
Şi pe Titulescu cel micuţ îl caină.
„Unde-ai fost, măi dragă?
Respiră adânc
Şi ieşi la lumină, că nu te mănânc!
Ai lăsat guvernul cu un mafiot,
Despre Oprea-i vorba, şi, ca un netot,
Ai plecat cu Ghiţă tocma-n Emirate,
Viorele, dragă, multe nesărate
A făcut Năstase, chiar şi Prostănacul,
Cu a ta prostie, însă, dăm de dracul,
Căci poporul ăsta ce-l dispreţuiţi
A văzut că sunteţi nişte parveniţi.
Asta e, măi dragă, ţi-ai făcut de cap
Şi, din gura presei, n-am cum să te scap..
de Ilie Bâtcă
Luni,24 noiembrie 2014
uraaaa scapam de comunisti si ne vindem globalistilor
http://ro.radiovaticana.va/news/2014/11/14/tată_arestat_pentru_educaţia_sexuală_a_fetiţei_teoria_gender/1111177
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/scandal-imens-sri-vrea-o-lege-care-sa-controleze-in-totalitate-internetul-video-135560
Vin americanii hop si noul mod de gandire!
https://www.youtube.com/watch?v=Tr4r_NQviKk
de la minutul 56 puteti vedea ce parere are despre Rusia. O considera o amenintare, nu un alt stat cu care poti vorbii discuta, nu! El vrea neaparat ca sua/nato sa inceapa eventualul razboi de aici din romania!
Iar acesta va avea loc ca doar nu au muncit americanii atat pentru a bloca in totalitate rusia fara sa o distruga in totalitate. Cea mai mare prostie Sa ai 2 imperii imense ca putere si sa le inviti sa isi desfasoare fortele la tine in tara
uitati-va la viodeclipul lui bulache .. si veti constata ca toti politicienii sunt papusile americanilor
Si un alt subiect la categoria hotie, demn de luat in sama. Un subiect extrem de sensibil romanilor, dar si rusilor.
Un rus despre tezaurul romanesc
* Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi
specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie
1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie) facultatea de litere a
Universtităţii de Stat din Moscova în
1984, iar în 1989 şi-a susţinut teza de
doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica
romanescă contemporană”, la aceeaşi universitate. Posedă limbile rusă,
engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o
carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru?
Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste
douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu
scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului
multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă
“Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe
piaţa americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spaţiul
postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a
fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităţilor
în transformare dinamică”.
FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIŢKI:
(….)
Aşadar, despre ce alegere a grâului de neghină este vorba? Dragi
colegi, cred că v-aţi dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în
titul postării de astăzi. (…)
Cu alte cuvinte, în ceea ce ţine de „drepturile omului” avem o alegere. Cu
totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici
un chip, sub nici o formă, sub nici un fel
interpretătări
ambigue. Şi vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o
importanţă principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, şi într-o
măsură cu mult mai mare, decât pentru România şi, cu atât mai mult,
pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au şi intervenit pentru
includerea chestiunii în rezoluţia APCE.
De ce are această chestiune o importanţă principială anune pentru noi, dar
nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur şi simplu
despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei
această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă
noi nu recunoaştem această chestiune, noi îi spunem nu atât
străinătăţii, câte ne spunem nouă înşine că, da, noi suntem nişte HOŢI!
Noi recunoaştem conştient, în deplinătatea facultăţilor mintale, că
suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, că
suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.
Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul
comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul că,
adicătelea, tema „aurului românesc” ţine de timpurile demult apuse, este
o chestiune istorică, fără nici o tangenţă cu politica actuală, nu pot
acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea
Binenului şi a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaştem
obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic şi
impertinent.
Presupun că atât colegii mei, cât şi marea majoritate a cetățenilor ruși,
nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea
“aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să
tragă vreo concluzie pripită și,
cu atât mai mult, să se lanseze în acuzaţii de imoralitate împotriva
cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă
faptele la cunoştinţa cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în
putinţă, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al
Reţelei Naţionale a Oamenilor de Afaceri.
În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat
această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica ţărilor mici este o chestiune complicată și
– ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de
vedere al demersului nostru. Aici şi cum, nu mă interesează România, pe
mine mă interesează doar Rusia.
Demersul României a avut consecinţe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.
Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și
Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.
În noiembrie 1916, Consiliul Național
al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare
temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi
oferise cu amabilitate serviciile. O variantă
alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar
poziţia dominantă pe care o aveau submarinele germane în spaţiul
maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea
Imperiului Rus.
La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.
Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost
semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții
Imperiale, iar din toamna anului 1916 –
ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să
pregătească transferarea, dar a şi garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât şi pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.
Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale
Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor
private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecţiile muzeistice aparținând instituţiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.
Întrucât
toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunţit mod cu
putinţă în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm
valoarea lor actuală (desigur, cu excepţia valoarii pur istorice a
exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.
“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și
14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conţinut
în valoare de 314 580 456 lei şi 84 de bani. Acestor lăzi li s-au
adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare
de 7 milioane de lei.
În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția
din februarie), a fost trimis la al doilea eşalon cu părţi ale
Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar
de 7,5
miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.
Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolşevică de terorişti a
acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26
ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk,
a declarat public cu cinism: „Activele româneşti plasate la Moscova,
vor fi indisponibile pentru oligarhia
română. Guvernul sovietic îşi asumă obligaţia de păstrare a acestor
active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului
român “.
Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult şi-a răsturnat regii, așteaptă şi în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și
2008. Aceste restituiri au fost însoţite de o retorică triumfalistă de
genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa
sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste
valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.
E frumos, nu-i așa?
E nobil. E onest. Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate,
nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene,
manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare
bisericeşti, am înapoiat până și rămășițele pământești
ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic
colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul
sentimentelor bolşevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român.
După cum nu a făcut nici obiectul obligaţiunilor de restituire a ceea ce
nu-ţi aparţine.
România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa
ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului
Război Mondial.
Din toate declaraţiile publicate în presa sovietică reieseclar şi
univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de
proprietate al României asupra Tezaurului său.
Şi atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruși
privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE
APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii
Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că
sunt cetăţean al unei ţări care săvârşeşte pe faţă şi cinic cea mai
oribilă crimă damnată de codul moralei creştine: înşelarea celor care
ţi-au dat încredere?
La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuşi la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua – ultima – treaptă a Iadului: pe lacul îngheţat Cozit dracii le sfârtca capetele.
Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă decât înşelarea celor care ţi-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele şi ţopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai
îngrozitor.
Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”. De Riot Pussy –
da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când
tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredinţat toată averea sa, e aşa, un fleac , „o chestiune istorică”.
sursa: http://i-business.ru/ (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)
http://www.mihailovici.ro/despre/despre-mihailovici
KURDISTAN
Exista un popor care iubeste romanii
si cum ar fi ” Lumea fara Romania”