Cum a aranjat Anca Boagiu 29 de licitații

Autor: Oana Stancu Zamfir14 Dec 2015 – 08:58

O schemă explicită de fraudare a 29 de licitații, cele mai importante din ultimii ani, începând cu Nădlac-Arad, Orăștie-Sibiu, Timișoara-Lugoj.

O pagubă de peste un miliard de lei rezultată din doar 10 dintre aceste licitații. Doar opt luni de desfășurare a operațiunii. Doar doi oameni de încredere ai fostului ministru Anca Boagiu au fost suficienți ca unelte în această operațiune în care sunt implicați mulți alți oficiali ai Ministerului Transporturilor. Toate acestea sunt de doi ani pe masa DNA, într-un raport trimis de Corpul de Control al Guvernului.

Pe 18 octombrie 2010, CNADNR începea încheierea unei serii de 10 contracte de asistență tehnică pentru contractarea celor mai importante proiecte de infrastructură rutieră: tronsoanele de autostradă Nădlac-Arad și Orăștie-Sibiu, Timișoara-Lugoj și Lugoj-Deva, ocolitoarele municipiilor Caracal și Alexandria, reabilitarea DN1H, DN24 și DN 24B, DN6 Alexandria-Craiova și DN5 București-Adunații Copăceni.

Contractarea experților juriști avea să se facă fără licitație, prin achiziție directă aranjată din start printr-o metodă banală: diminuarea valorii fiecărui contract sub 15.000 de euro, pragul care presupunea licitație obligatorie. Așa că cele 10 contracte sunt încheiate la valori de 14.940 de euro fără TVA. Vineri după prânz, între ora 14.00 și ora 15.00, sunt trimise invitații de participare câtorva societăți care reprezintă aceleași personaje: SC Michelie Consulting Engineers Srl, SC Ab Initio Srl, Cabinetul Individual de Avocatură Antofie Diana Oana și Cabinetul Individual Ivan Elena Cristina.

Luni dimineață se și evaluează ofertele, și se și atribuie contractele, și se și semnează contractele: Michelie primește două dintre ele, Ab Initio opt din totalul de zece contracte încheiate în aceeași manieră și în 24 ianuarie 2011, și 28 februarie 2011. Experții desemnați de cele două societăți câștigătoare sunt… surpriză, Antofie Diana Oana și Ivan Elena Cristina.

Uneltele fostei șefe de la Transporturi

Cele două dudui, absolvente ale Facultății de Drept de la Nicolae Titulescu, în 2003, erau în mod transparent, fără niciun efort de a le masca rolul, oamenii de încredere ai ministrului 2009 reprezentantul PDL în Biroul Electoral al Sectorului 2 (organizația PDL sector 2 fiind organizația Ancăi Boagiu), semnătura ei apărând pe „procesul-verbal privind centraAnca Boagiu. Antofie fusese în lizarea voturilor privind alegerea președintelui României”.

În octombrie 2010, la câteva zile după semnarea primelor contracte cu CNADNR, tot Oana Antofie era contractată de Ministerul Transporturilor pentru consiliere și asistență juridică la Direcția Generală infrastructură rutieră și concesiuni, invocându-se volumul mare de lucru. Cu toate acestea, juriștii ministerului, cărora li se tăiaseră salariile alături de toți bugetarii, sunt cei care fac lucrările, iar domnișoara Antofie încaseză pentru doar o lună și un pic de activitate (15 noiembrie – 21 decembrie) 55.548 lei. În raportul de activitate suma este justificată prin: „discuții la sediul clientului în legătură cu redactarea unor documente juridice”, „analiza unor documente redactate de personalul angajat al clientului”, „prezentarea unor puncte de vedere necesare clientului” și, în cele din urmă, „redactarea unor documente solicitate de client”.

Prezente în tot ce mișcă, de la consilii la comisii

În aceeași perioadă, începând cu 13 decembrie 2010, Antofie și Ivan erau desemnate ca reprezentate ale Ministerului Transporturilor în Consiliile de Administrație de la Autoritatea Rutieră Română (Ivan), CFR (Antofie), Tarom (Ivan), apoi și la Loteria Română. În 2012 aveau să fie și referent de specialitate la Autoritatea Aeronautică Română (cu jumătate de normă, între 3.01.2012 – 15.05.2012) și consiliere cu normă întreagă ale șefei CNADNR, Daniela Drăghia (27.04.2012- 25.05.2012).

Cea mai importantă asumare însă de către Anca Boagiu este cea directă: între mai 2011 și mai 2012, Oana Diana Antofie și Elena Cristina Ivan sunt consiliere personale ale ministrului Boagiu (cu jumătate de normă), ulterior fiind preluate și de Alexandru Nazare.

Pentru asta însă ambele se suspendă din barou. Astfel, încât din start, angajarea lor ca experți pentru cele 29 de licitații este ilegală, spune Guvernul, pentru că cerința obligatorie era să fie avocați definitivi și nesuspendați.

14.940 euro fără TVA este pragul care le asigura succesul în licitaţii. Iar lista afacerilor nu este tocmai mică.

Într-un raport întocmit de Corpul de Control al Guvernului sunt detaliate practicile echipei de lucru a ministrului Boagiu. Documentul zace prin sertare, pare că încă nu i-a venit rândul.

Chiar dacă infrastructura României este la pământ, cei care de-a lungul timpului au trecut pe la conducerea Ministerului Transporturilor au reușit să facă multe business-uri și de cele mai multe ori în interes propriu

Mulţi ani, Anca Boagiu a fost protejata fostului președinte Traian Băsescu. Acesta a propulsat-o în funcţii-cheie, prima dintre acestea fiind chiar Ministerul Transporturilor

Programul de transport suspendat de Comisia Europeană

Rezultatele activității celor două domnișoare expert în cele 29 de licitații și contracte încheiate de CNADNR în perioada octombrie 2010 – iunie 2011 sunt dezastruoase. Comisia Europeană stabilește corecții de 1.075.266.789 lei și blochează plățile în Programul Operațional de Transport până în iunie 2013. Miliardul este plătit de la bugetul statului. Pentru doar zece contracte, în valoare de 3,2 miliarde de lei, corecțiile sunt de 795 de milioane. Un sfert din banii primiți de la UE.

Abaterile constatate de Comisie sunt cele care dovedesc în clar trucarea licitațiilor:

1. Întocmirea în mod defectuos a documentațiilor de atribuire, prin stabilirea unor criterii de calificare restrictive, excesive și disproporționate sau a unor factori de evaluare nelegali.

2. Nepreluarea sau preluarea incompletă în anunțul de participare a anumitor criterii minime de calificare și selecție prevăzute în documentația de atribuire.

3. Aplicarea de către comisia de evaluare a unui tratament inegal și discriminatoriu cu consecința favorizării anumitor operatori economici în obținerea contractelor.

4. Atribuirea de către autoritatea contractantă a unor contracte către operatori economici care nu îndeplineau în totalitate criteriile de calificare.