Șelaru Constantin-Ștefan | Domnule profesor, dacă tot ați adus vorba despre Microsoft, ce părere aveți despre următoarea golăneală despre care șușotește tot târgul? Operațiunea ”șantajarea” a fost scoasă de la naftalină de Băsescu și Macovei care, răscolind prin hârtiile jegoase din muzeul SIPA și reținând ori fotocopiindu-le pe cele cu un conținut cât mai interesant despre vitejiile private ale magistraților, procurorilor, grefierilor, avocaților etc, etc. Astfel, cu brațul plin de informații cât mai barosante, se spune că, Băsescu s-ar fi strecurat la Cotroceni unde ar fi chemat pe fiecare proyagonist SIPA în parte căruia i-ar fi promis că, nimeni afară de el nu se va distra cu golănelile lui însă pentru asta trebuie să fie cumințel și mai ales, ascultător. Astfel, protagoniștii, asemeni pekinezilor, s-au instalat cu toții pe lăbuțele din spate și au început ca să chelălăie de plăcere. Au trecut anii, unii au murit, alții au ieșit la pensie ca și Băsescu iar nepoțica lui de suflet Luluța, venind la tronul DNA bine instruită de trădătoarea Macovei, s-a și pus iute pe treabă și continuând strategia înaintașului ei a reîmprospătat arhiva lui intimă reactualizând unele informații sau creind altele iar prin aplicarea unei idei personale, deoarece i se părea că arhiva ar fi neândestulătoare, a pus la treabă trupa de procurori mercenari ca să o completeze cu cât mai multe dosare pline cu denunțuri bine prelucrate astfel că, luând act de ce se spune prin târg, noul protagonist și-a dat iute seama că nu are absolut nici o șansă ca să scape cu obrazul curat așa că, s-a înregimentat rapid. Dar pentru orice eventualitate, Luluța le-a actualizat periodic memoria chemându-i pe rând la cazarmă unde le-a reamintit că, la prima ieșire din front dosarul va ajunge la instanță de unde numai protagonistul va pleca însă doar… spre Jilava! Cu timpul, dosarele ale căror așa zise fapte s-au cam prescris ori au fost închise definitiv, ori poate, întretimp … s-a mai descoperit câte ceva! Și uite așa dar mai ales ca urmare a imboldurile nemțești transmise prin viul grai Iohannis, dosarul Microsoft s-a prescris datorită ”nepăsării” clasice ale unora dintre procurorii care au dormit cu poponețul pe el și mai mare rușinica, a trebuit ca să-l închidă luându-și la revedere de la protagoniști! Dar … au rămas restul, stiva de vinovați care sunt cuminței! Așa a cam început lumea să vorbească și mai ales, ca să-și explice prescripțiile care se manifestă rând pe rând fără nici o sancțiune din partea celui care a stat pe respectivul dosar dormind în pace precum cloșca pe ouă iar nimeni nu l-a trezit din letargie! Nu cumva yoată lumea așteptatocmai aceste buclucașe de prescripții? Așa se cam pare! O fi adevărat, știi?! |
Va recomand cu caldura Iulian Vlad-confesiuni pentru istorie, pagina 623, prima treime a paginii. Daca onorata asistenta, doreste , pot reproduce aici pasajul respectiv.
Inteleg asocierea mea cu securistii. Dle, mi-ar placea sa fi fost, dar faptul ca gindesc singur si ajung la concluziile celor care au lucrat in spionaj, MA ONOREAZA! Eu lucrez fara surse.
Eu sint un om liber! Dle „profesor” L.C., dvs sinteti?
In alta ordine de idei, pentru o mai buna intelegere daca nu ati citit articolul in Feb. 2017. Redau mai jos o parte din el:
https://www.cotidianul.ro/romania-sub-strategia-tensiunii-structurile-secrete-paralele/
O situaţie oarecum similară pare a fi definitorie pentru seria turbulenţelor politice asociate Administraţiei Prezidenţiale K.W. Iohannis. Accidente precum Colectiv 2015 şi Bamboo 2017 erau la ordinea zilei în Italia. Ineditul românesc constă în rolul explicit partizan al preşedintelui României. Preşedinţii Italiei, dat fiindu-le statutul constituţional, nu au fost integraţi strategiei tensiunii. Preşedinţii României, dacă nu o patronează, cad victime ale strategiei. Domnului K.W. Iohannis nu i-a rămas decât să ia aminte la experienţa predecesorilor şi să cauţioneze sistemul terorismului psihologic moştenit. Cu activul şi pasivul acestuia de nimeni vreodată auditat.
Puterea secretă, o jucărie pentru preşedinte
Un sistem parainstituţional al puterii secrete este omniprezent, omniscient şi omnipotent în România. Sistemul funcţionează în baza legii mercenariatului, pe care state anume o au. A servit tuturor preşedinţilor României, cu sau fără voia ori ştiinţa lor. Bucuria copilărească de a avea această jucărie nu a fost exprimată însă cu atâta forţă de expresie cât a emanat fizionomic, de la tribuna Parlamentului, domnul K.W. Iohannis. În definitiv, şi Göring spunea: „Fireşte că oamenii nu vor război. Tot ce trebuie făcut este să le spui că sunt atacaţi, iar pe pacifişti să-i denunţi că nu sunt patrioţi şi că pun ţara în pericol. Funcţionează în orice ţară“.
De ce se teme Vestul de stânga din România
Reaccederea la putere în România a stângii postcomuniste i-a nemulţumit pe cei vizaţi de retorica electorală a liderilor social-democraţi privind suveranitatea deciziilor macroeconomice, Fondul Suveran de Dezvoltare, politica redevenţelor şi alte intenţii care definesc tocmai esenţa doctrinelor stângii.