Grecia, privită din toate părțile

Parazitismul greco-ortodox

e un protest inpotriva ipocriziei laice, politic corecta occidentala. Dupa Vladimir Putin, seful Federatiei si Bisericii Ruse, protectorul tuturor greco-ortodocsilor, cauza conflictelor est-vest este generata de esecul anului crucial1989, de cand refacerea unitatii crestine, opera lui Mihail S. Gorbaciov si Fericitului Ioan Paul II, e degradata la una tehnico-financiara, fara Dumezeu. Motive de neintelegere se gasesc usor, daca nu era Ucraina se gasea altceva, constata Putin. Asta e valabil in aceste zile si la conflictul dintre greco-ortodocsi si institutiile creditoate occidentala.

Ce se intampla de fapt in Grecia? UE/FMI/BCE asigura ortodocsilor un nivelul de trai occidental in speranta ca ei vor adopta un nou sistem social-politic pe baza codului canonic romano-catolic modernizat si actualizat (acquis-communautaire), cu toate ca falimentul doctrinei modernization without westernisation, modernizarii fara occidentalizare, este bine cunoscut si verificat in zeci de tari.

Dar occidentalii vor sa eludeze refacerea unitatii crestine cu o subventionare fara de sfarsit … ad calendas Graecas. Piata neagra, coruptia, evaziunea fiscala e in Grecia la ordinea zilei, iar cea mai mare si bine platita administratie europeana (termenul de comparatie find PIB-ul) n-a reusit, in ciuda promisiunilor, sa colecteze 70 de miliarde de €. Pensiile sunt in Grecia de patru ori mai mari decat media UE (dupa PIB), iar pensionarea incepe cu opt ani mai devreme decat in Germania. Economia nu-i competitiva. 50% din tineri sunt someri.

Dupa cinci ani de situatia falimentara, cu un stat si o economie incompatibila cu normele vestice, Grecia poate reveni la moneda nationala Drahma, la devlorizare si recastigarea pe aceasta cale a competitivitatii economice si mai ales la eliminarea somajului de masa. Institute de cercetare din Oxford si München au analizat situatii similare in 70 de tari si favorizeaza aceasta politica economica pragmatica.

Interesul pentru solutionarea falimentului greco-ortodocsilor depaseste insa cu mult cele 2%, cat este economia Grieciei in UE. In primul rand este un experiment, care va fie extins la toti ortodocsii. In al doilea rand un esec destabilizeaza flancul sud-estic al continentului, cand Islamul si Rusia sunt in stare de razboi, ante portas. In al treile rand, anul viitor are loc Sinodul Panortodox, de la care nu numai papa Francisc asteapta refacerea unitatii crestine si noi perspective comune.

Pentru a intelege intreaga dimensiune a situatiei din Grecia este indispensabila atat raportatea la Chestiunea orientala, cat si la punctul de vedere a Bisericii Ortodoxe. De accea anexez: Cred(o) & Cred(it); Greco-ortodocsii si negustorii de popoare; Catre popor. Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei; Sfântul și Marele Sinod Panortodox – 2016

www.viorel-roman.ro

viorel-roman-bremen.over-blog.de/

Bremen la 28 iunie 2015

 

 

Cred(o) & Cred(it)

Bremen la 18 martie 2010 in www.viorel-roman.ro / Viorel Roman: Romania 2010-2011. Falk Verlag. Eppstein 2011, p.88-92 / http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?id_articol=566&nr=6&an=2010&pagina=1#content

Uniunea Europeana cu trei religii, credinte: catolici, protestanti, greco-ortodocsi si respectiv cu trei traditii de drept, roman, anglo-saxon si bizantin, este ab ovo o constructie subreda, care nu se mai bucura de credit. Cum si cat va rezista?

Pentru ca daca nava EURO(pa) la prima adiere de vant de primavara greco-ortodoxa a intrat in deriva si tratatele trebuie deja revizuite, atunci la prima furtuna de toamna se va scufunda la fel de spectaculos ca Titanic-ul in timp ce propaganda si orchestra la bord va canta seducator pana la distaritia in valuri a colosului.

1944 Churchill si Stalin s-au inteles ca doi ceambasi pe a half-sheet paper in privinta influentei din Balcani: 90% Anglia/USA in Grecia si 90% URSS in România. Ironia istoriei: romanii voiau sa vina americani si grecii, rusii.

1989 Bush si Gorbaciov renunta la Razboiul rece. Imperiul Roman de Apus se reface pasnic si greco-ortodocsii, romanii, slavii de sud adera la UE, cu toate ca ei n-au facut parte niciodata din Imperiul Roman de Apus, ci numai din cel de Rasarit si Imperiul Turc si fac parte din Imperiul duhovnicesc si sobornicesc al celei de a treia Roma, Moscova, care refuza dialogul cu Roma, capitala spirituala a Europei.

Ce credibilitate are o casa comuna europeana in care locatoarii refuza armonizarea modului de viata, a credintei si creditului? Paradoxal presedintele Traian Basescu este si pentru axa Londra-Washington potrivnica Europei si pentru EURO(pa). Ca in razboiul mondial romanii lupta si perd pe toate fronturile, apoi sunt dezmembrati in doua colonii ruso-pravoslavnice. Rasplata duplicitatii. De data asta va fi altfeli?

Greco-ortodocsii sunt in UE de facto tolerati, un statut pe care si de jure l-au avut de la Marea Schisma la Conciuliul Vatican al II-lea, 1054-1965, si au o pondere neglijabila de 2% din economia UE. Totusi ei au reusit performanta, ajutati de protestanti sa destabilizeze EURO(pa).

Sunt constienti greco-ortodocsii de consecintele minciuni, falsificarii statisticii? Acum tot ei dau vina pe UE ca s-au indatorat cu peste 300 miliare de €, mai mult dacat ii tine punga. Solidaritatea intre credinte si traditii juridice, economico-financiare diferite, intre greco-ortodocsi si occidentali s-a degradat, la nivelul santajului. Ca la poker, cine da mai mult?

Doua comentarii:

In serial Fraude Financiare Inocente am publicat in noua articole, fapte si ipoteze, care permit cititorului interesat sa completeze creativ filmul evenimentelor in curs, dupa cum se poate observa din cele doua comentarii competente de mai jos.

1.) In fond D-ta te indoiesti ca Proiectul European va avea succes daca, in acelasi timp (bine ar fi fost inainte) nu se realizeaza unirea crestinilor sub indrumarea Romei. Eu iti dau pe deplin dreptate. Bine ar fi fost sa se ajunga de mult la depasirea Schismei (din 1054), bine ar fi fost ca populatia romanizata de la Dunarea de Jos sa fi ramas sub influienta Romei. ( Am citit recent undeva ca slavii bulgarizati sau bulgarii slavizati) au fost cei care au intors din drumul lor firesc aceste populatii romanizate. Bulgariii de azi, speriati de islam, cupleaza mai bine decat noi cu Occidentul la nivel institutional. Insa, dupa cum ii cunosc, este foarte probabil ca totul sa fie un comportament de fatada. In ce ne priveste pe noi romani, eu ca ortodox inteleg foarte bine (si ti-am spus-o adeseori) ca nu sunt sanse ca, in mod spontan, autoconvinsi si nesiliti de nimeni, sa incepem sa ne parasim traditiile religioase si sa le preluam pe cele ale crestinismului occidental, catolic ori protestant. Foarte bine ai constatat ca nu numai ca nu vrem asa ceva dar nici nu acceptam ideia ca deosebirile religioase s-ar afla la baza deosebirilor de civilizatie. Iti este prea bine cunoscuta vehementa cu care ti se resping afirmatiile si indemnurile in aceasta directie. Deci, cu regret sunt nevoit sa-ti repet ca, desi ai dreptate, nu ai nici-o sansa sa fie urmate indemnurile D-tale. Deaceea, eu imi pastrez separat ca unirea statatala, oricat de greu va inainta, ramane singura cale de a depasi schizma bimilenara a crestinilor europeni, cel putin in partea europeana ce va fi integrata in UE. In fond, crestinismul, in final, a izbandit in Imperiul Roman doar prin actiunea puterii laice. Ma rog, doar, ca fibra morala a crestinilor occidentali sa nu cedeze la uneltirile mozaice, care isi vor mentine virulenta pentruca Unirea Crestinatatii va fi cea mai dureroasa blamare a ultimlor doua milenii de istorie mozaica, de respingere a Manturii prin Hristos.

Stefan, S. (Bucuresti)

2.) Imi place si ma bucura ca, unele dintre prognozele mele „moi“ (deci calitative, fara cifre) din anii ’90 par sa se indeplineasca acum si probabil si in viitorul apropiat. Inca de cand lucram pentru banci aveam impresia tot mai puternica ca, capitalismul neo-liberal axat in primul rand pe finante, capital liber (speculativ) si pe “consiliere” (la adresa economiilor emergente) este de fapt o excrocherie enorma … Decorelarea (aproape) totala intre performanta tehno-(stiintifica), de pilda a “clasei” inginerilor, si nivelul lor de remunerare (dar implicit acceptat de societeate!) da de gandit. Chiar si Grenspan (“the late”) a recunoscut asta intr-un fel si chiar si public (cred ca in The Economist). Clar ca BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) nu prea mai vor sa se joace de-a alba-neagrea Made in USA. Ce va urma este insa mai putin clar. O parte din societatea ruseasca pare sa se “europenizeze” in sensul ca, populatia scade, idealuri tipice de middle-class (Klein-Buergertum) par sa prinda din ce in ce mai bine, nu prea se mai fac “proiecte mari” (de lunga durata). Si tendita asta se pare ca “loveste” Rusia in mod esential, mai mult decat orice amenintare startegica, nucleara, etc.. Celelate tari BRIC insa, asa cred eu, mimeaza comportamentul “middle-class” poate si mai puternic, si mai deschis si mult mai colorat, dar, in esenta, nu prea sunt afectati de acesta in urmarirea proiectelor mari si de lunga durata. China, India (si Corea de Sud, de altfel) au programe de cercetare in domeniul “fuziunii nucleare” absolut respectabile, in unele aspecte comparabile cu cele din SUA si din Japonia! Si UE si Rusia au asemenea programe, dar cu o intensitate si cu un grad de finantare care nu reflecta nici pe departe valentele capitalului uman din domeniu si din zona! Pornind de la aceasta situatie, am putea sugera “o noua strategie de dezvoltare”, care, cred ca ar avantaja mult si Romania asa cum se prezinta acum: Toata Europa (inclusiv Rusia) sa se transforme intr-un urias Disney-Land. Si intr-un furnizor de servicii medicale si educationale (sau “de formare”) pentru lumea intreaga. Nu ar mai fi nevoie de nici un proiect mare (riscant si de durata). De fapt o catedrala Sfantul Petru (Roma, Vaticano) nu s-ar mai putea construi azi in Europa. Proiectul ar fi prea lung (in timp) si prea costisitor. Banuiesc ca ar costa cel putin 20 miliarde $ cu toate detaliile mestesugaresti. So what ? Asa ceva nu prea ar fi nici “sozial-vertraeglich”! Cu “Amuzament, Sanatate si Formare” ar fi de acord chiar si neo-liberalii ! Si nu mai trebuie sa schimbam omul ! Trebuie gasita forma absoluta a telenovelei!

Klaus, S. (Oradea)

Indiferent de intentii si metoda, falimentul moral si finaciar al greco-ortodocsilor a generat o criza a cred/itului si cred/intei, iar excrocheriile, ingineriile financiare inocente ale protestantilor anglo-saxoni a redeschis cutia pandorei – Chestiunea Orientala. Una din cele mai complicate probleme de istorie, care a inceput in anul 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi / Silistra, dintre Sultan si Tar, turcii musulmani si rusi greco-pravoslavnici, si numai aparent s-a incheiat in occident, cu Pacea de la Lausanne in 1923.

O fantoma bantuie din nou: Chestiunea Orientala este din nou actuala in Grecia, Romania, Moldova, Ucraina, Crimeea, Georgia, Bulgaria, Serbia, Kosova, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Voievodina, dar si in Algeria, Tunisia, Egiptul, Jemen, Arabia Saudita, Israel / Palestina, Irak, Siria Turcia, Irak: Cine va invinge, cum vor conlucra: greco-ortodocsii, catolicii/protestantii, islamul?

Situatia tulbure din Balcani, duplicitatea greco-ortodoxa, expansiunea Moscovei si interesele divergente occidentale sunt elemental de baza ale Chestiunii Orientale. Criza financiara greco-ortodoxa e numai varful ghetarului. Titanic-ul e EURO(pa).

O retrospectiva. Expansiunea islamului s-a inpotmolit 1683 in fata Vienei. Petru cel Mare incepe cele opt razboaie ruso-turce 1710-1878. Occidentalii nu accepta insa inlocuirea Sultanului turc cu un Tar ortodox. Asta a fost sansa turco-musulamanilor pina la razboiul mondial I, dupa care s-au retras in Asia. In Europa le-au ramas un cap de pod, Istambul si enclavele musulmane formate de bosnieci si albaneji.

Sa nu pierdem din vedere ca pentru lichidarea dominatiei Belgradului asupra romano-catolicilor si musulmanilor din fosta Iugoslavie, NATO s-a luptat un deceniu si ca turcii profita si azi de discordia dintre crestinii si vor iar sa intre cu un cal troian islamic in UE, un proiect sustinut vehement de dusmanii Europei de peste Atlantic.

NATO, occidentalii au o comanda militara unica dar interesele difera. Francezii fac cea mai subtila politica greco-pravoslavnica si turco-musulmana, pentru ca nu pot umple vidul de putere pe care l-ar lasa in urma un dezastru. Engleji urmaresc un echilibru de forte favorabil. USA iau taurul islamic si pravoslavnic de coarne. Berlinul se intelege cu Moscova, care face mari concise germanilor. Pe de alta parte, rusii panortodocsi ii sustin pe panslavisti balcanici. Conflictul dintre catolici, protestanti, greco-ortodocsi si musulmani ia forme diverse si capcanele sunt la tot pasul. Un nod gordian vechi de trei secole pe care ori il va taia, ori va esua proiectul EURO(pa)?

Notiunile cred/o & cred/it au aceiasi radacina si una fara alta nu prea merge, mai ales in sfera economico-financiara. De aceea criza cred/intei si cred/itului generata de duplicitatea atavica greco-ortodoxa fata de occidentul latin, sprijinita de speculantii anglo-mozaici a readus in actualitate Chestiune Orientala. Dialogul dintre ortodocsi si Roma in vederea refacerea unitatii crestine, fara de care nu se poate cladi mai nimic cat de cat durabil, e indispensabil. Balcanii, butoiul de pulbere al Europei, sunt instabili. Se va dezmembra, sau reaseza Europa? Raspunsul il pot da numai romano-catolicii, protestantii si greco-ortodocsii, cand vor sta de vorba sincer si deschis intre ei si impreuna cu lumea islamica.

Dupa cum se stie mai ales de la Razboiul Crimeii 1853-1856 si Revolutiile de catifea din 1989, occidentalii nu sunt vrajmasii greco-ortodoxiei, ci vor sa o aduca pe calea ratiunii, dialogului pentru a realiza o coordonare si cooperare a activitatilor in vederea crestinizarii intregii lumi, sau pentru a folosi un limbaj secularizat, pentru a promova standarde de civilizatie (occidentale, crestine), drepturile fundamentale ale omului (ONU).

 

Greco-ortodocsii si negustorii de popoare

In: Viorel Roman: Romania 2010-2011 – articole, interviuri, opinii. Dr. Falk Verlag. Eppstein 2011, p.131-138  / 23. Juli 2011 / http://viorel-roman.blogspot.de/2011/07/blog-post.html / http://www.totpal.ro/viorel-roman-negustorii-de-popoare/ http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=9824 / http://www.rotarybvp.ro/viorel-roman-%E2%80%93-%E2%80%9Cnegustorii-de-popoare%E2%80%9D/ www.viorel-roman.ro/articol_big.php?id=313…1

Refuzul Moscovei si Athosului de ai primi pe papii Ioan Paul II si Benedict XVI si mai ales de a incepe dialogul dintre ortodocsi si occidentali in vederea reunirii crestinilor genereaza acum o grava criza duhovniceasca, cea economica este numai varful iceber-ului, constata Sfântul Sinod al Bisericii Greciei in Enciclica „Catre popor“ (vezi Anexa).

Rusia nu produce nici un articol de calitate. Petrol, gaze si armament sunt singurele produse la export. Condamnarea evreului M. Khodorkovsy a revoltat presa si cancelariile occidentale. Statul rus este mafiot, dupa cum am aflat din corespondenta secreta a ambasadei SUA, asa ca de fapt nimeni nu s-a mirat ca inculpatul a furat, n-a platit impozit. Procesul a fost numai un bun prilej de a marca lipsa de unitate de vederi intre est si vest.

Negustorii de popoare s-au folosit de slabiciunea conducatorilor politici greci, care practica relatii clientelare, cumpara electoratul cu bani de imprumut, constienti ca nu au cum sa-i restituie, iar populatia se complace intr-o bunastare falsa. Pana cand creditorii au pus piciorul in prag si conditii umilitoare, mai ales ca nu sunt in comuniune unii cu altii.

Cei care au dat bani si ajutat sa falsifice datele financiare, nu se mai bucura de simpatie la Atena unde demonstratiile sunt violente si de unde se trimit cu posta plicuri cu bombe spre vest. Negustorii de popoare nu sunt nominalizati in Enciclica, dar probabil ca este vorba de sistemul financiar occidental in care, dupa cum se stie, Ben Bernanke, evreii joaca un rol important. La descoperirea falsurilor s-a pomenit des banca Goldmann & Sachs.

Antioccidentalismul ortodox s-a folosit din toate timpurile de antisemitism, asa ca nu este de mirare ca imediat a izbugnit un scandal pe aceasta tema prilejuit de un interviu la TV a IPSS Serafim, mitropolitul de Pireu, similar cu a episcopului englez Williamson. Cu toate ca IPSS este inpotriva masoneriei, care se roaga satanei, si sionismului, decat un adept al antisemitismului si negarii holocaustului, se poate face o legatura intre negustori si evrei.

Ortodoxia moldo-valaha orientata spre Athos a practicat modelul bunastarii de imprumut sub Tariceanu, prim-ministru de origine greaca, dar n-a reusit performanta de 300 miliarde Euro. Romania nu este Euroland. In afara de asta, nu exista antisemism, antioccidentalism in tara, tot asa cum nu vedem o aversiune a occidentalilor inpotriva romanilor. Hotaratoare in acest sens a fost vizita istorica a papei Ioan Paul II la Bucuresti in 1999 si va fi cea mult asteptata a papei Benedict XVI anul acesta. Pentru ca numai prin dialog si Unire cu Roma se va depasi criza spirituala si urmarile ei nefaste, atat de dramatic prezentate in Enciclica.

Anexa:

CĂTRE POPOR

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei, 5-8 octombrie 2010

 

Sfântul și Marele Sinod Panortodox – 2016

La Constantinopol (in Fanarul din Istanbul) se fac pregatiri pentru Sfantul si Marele Sinod Panortodox, care trebuia sa aibe loc simultan cu Conciliul Vatican al II-lea (1965) al Bisericii romano-catolice, dar Razboiul rece si tranzitia de la colectivismul ortodoxo-comunist la capitalismul liberal, anglo-mozaic au fost tot atatea impedimente greu de depasit.

O retrospectiva. Imparatul si Sfantul Constinatin cel Mare a convocat la Niceea (325) primul Sinod al Bisericii unde a pus bazele dogmatice, canonice ale noii religii de stat. Dezmembrarea Imperiului Roman in cel de Rasarit si Apus a creat in timp doua ierarhi, Biserici, care se despart in mod tragic la Marea Schisma (1054). In urma cu jumatate de secol papa Paul al VI-lea si patriarhul Athenagoras si in acest an papa Francisc si partriarhul Bartolomeu s-au intalnit la Ierusalim, rezultatul este un consens din ce in ce mai acceptat de totii crestinii – Biserica universala respira cu doi plamani.

Ocuparea Crimeii de catre Federatia Rusiei, dupa ce in urma cu doua decenii garanta inpreuna cu marile puteri granitele Ucrainei, crearea Uniunii Economice Euroasiatica anti UE si reactualizarea panortodoxiei si panslavismului readuce in actualitate Razboiul rece. Proiectul imperial al presedintelui Vladimir V. Putin surprinde, pentru ca Rusia n-a depasit slabiciunea sovietica socio-economica, dependenta de industria extractiva si scaderea demografica. O modernizare a lumii greco-pravoslnice fara sau chiar inpotriva occidentului este greu de imaginat, de aceea criza ucraineana de azi, a slavilor orientali, este mai ales un sever semnal de alarma a lipsei de unitate crestina.

Cele mai mari tari ortodoxe, Federatia Rusa si Romania sunt si cele care sunt afectate cel mai mult de imensul esec din anul de gratie 1989, cand toata lumea si cu atat mai mult crestinii din est si vest sperau in refacerea unitatii de credinta si intr-un viitor comun. Fericitul papa Ioan Paul II a venit in acest sens la Bucuresti, la Moscova n-a mai apucat si de aceea lipsa de incredere a fratilor, resemnarea apasa asupra tuturora.

In acest context Sinodul cauta raspuns la secularism, relativism, indiferentismul religios, la migratia celor marginalizati, persecutati, la criza economica, financiara, la saracie, la problemele care framanta lumea. Cele 7 Sinoade ortodoxe au fost initiate, deschise de imparati romani, cel din zilele noastre va fi prezidat de patriarhul grec Bartolomeu sau de tarul Putin, urmasul imparatilor, protectorul panortodox? Renunta Moscova la intaietatea celei de a treia Roma, la panortodoxie, ca raison d’État?

Partidul panortodox moldo-valaha PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL, PC are relatii ambivalente si cu occidentul si cu marele fratele de la rasarit, dupa ce acesta i-a furat Tezaurul, Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Herta, urmeaza Transnistria. In ciuda tuturora, pana la refacerea unitatii crestine, ortodocsii sunt solidari in fata vestului. La anexarea Crimeii au venit langa rusi si voluntari ortodocsi sarbi. Nu e un secret ca presedintele Victor, V. Ponta e si cu vestul si cu estul pana se lipsezesc apele, in cea mai buna traditie, in calea tuturor rautatilor, si dupa o expresia interbelica, e si el in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei constantinopolitane si moscovite.

Proiectul moldo-valah a „patra Roma“ (Nicolae Iorga) la Bucuresti se creoneaza numai arhitectural. In curtea Palatul lui Ceausescu se construieste acuma Catedrala Mantuirii Neamului, pentru care a facut o donatie si papa Ioan Paul II. Subordonarea moldo-valahilor, a lui Ponta fata de Putin, e fireasca, dar ambii vor a fi „rege si preot“ (Geneza 14, 17-24), crestini orientali autoritari. Cum va arata Ortodoxia dupa Sinod?

Nostalgia ortodocsilor nu-i legata numai de gloria dictaturii de dezvoltare din vremea lui Stalin si Ceausescu, ci, mai ales la noua generatie a lui Putin si Ponta, de erodarea actuala a increderii in sine, a demnitatii celor condamanti a fi pamanteni de mana a doua, sortiti coruptiei si saraciei, cu credit si viata neperformanta. Nu se mai vrea revenirea la asprimea dictaturii ortodoxo-comuniste, ci depasirea eternului impas social si material, a inegalitatii, nedreptatii, crizei. Marele temele ale Sfantului Sinod.

Problemele patriarhilor ortodocsi sunt cele ale lumii, dar depasirea resentimentelor acumulte un mileniu cere un efort a crestinilor din vest si est. Anatemizarea reciproca de la Schisma la Conciliul Vatican II face ca si azi ortodocsii se simt duhovniceste superiori occidentalilor si vestul se uita cu condescendenta la situatia materiala precara din est. Ortodocsii sunt mereu in criza si cei mai saraci europeni.

Care sunt si cum s-a ajuns la prejudecati? Cruciatii ocupa Constantinopolul si refac unitatea crestina. De atunci grecii au o aversiune fata de apuseni, pe care catolicii au incercat sa o depaseasca la Conciliul de la Florenta. Dupa caderea Constantinopolului greco-ortodocsii devin antioccidentalii Sultanului, care ridica o Cortina de Fier intre crestini. Inchizitia interzice avorturilor pentru a depasit pierderile din vremea ciumei. Apoi, mai numerosi, occidentali raspandesc Evanghelia pe toate continentele. Infrant la Viena, Sultanul se retrage si ardelenii se uneasca cu Roma, redevin occidentali.  Asta nu convine maghiarilor si greco-slavilor, care-i vor pe valahi jos. In conflictul legat de Unire, Imperiul trimite pe gen. Bukow cu misiunea de a face pace si desfiinta manastirile contemplative, fara scoli, spitale etc., fara o activitate utila Sf. Imperiu.

Razboaiele napoleoniene ii apropie pe romani prin cultura, masonerie de vest. Cuza si regii vor si ei unirea cu Roma, dar ea e mereu subminata. Romania Mare, opera ideii unitilor si faptei moldo-valahilor, era fara vlaga, pentru ca nu s-a creat marea dioceza latina promisa. In Razboiului Rece prejudecatiile de mai sus devin in est canon laic.

1965 se renunta la anatemizarea reciproca la Constantinopol si Roma. Cu toate astea Cruciadele, Inchizitia, Unirea, Bukow, esecul Romaniei Mari, mai nou si oroarea de islamizarea occidentului sunt leitmotivele unei aversiuni greu de intales la moldo-valahi, mai ales dupa vizita Fericitului Ioan Paul II si aderarea Romaniei la UE. Cand va trece Carpatii Biserica Unita cu Roma a Preafericitului Lucian cardinal Muresan? Va infaptui Sinodul Panortodox unitatea de credinta dintre ardeleni si moldo-valahi?

Schitarea dihotomiei milenare dintre greci si latini, dintre Constantinopol / Moscova si Roma, dintre est si vest cu consecinte dramatice si in vremea noastra este necesara atat pentru a percepe dimensiunea istorica a Sfantului si Marelui Sinod Panortodox (ultimul a avut loc in urma cu 1100 ani, la Niceea 787), cat si pentru a readuce in constiinta, actualitate, imperativul si perspectivele refacerii unitatii crestine de la Vancouver la Vladivostok, model universal de civilizatie in era globalizarii.

www.viorel roman.ro

viorel-roman-bremen.over-blog.de/