CD
1.807 aprobate
denitsoc@gmail.com
192.200.149.173
DECONTĂRILE ÎN AUR IN BRICS
– Eliberarea de dolar este un process complex si necesar
De CD
Infrastructura de decontare a aurului BRICS permite națiunilor membre să desfășoare comerț internațional susținut de aur fizic, în loc de dolari americani.
Decuplarea valorii aurului de dolar este o activitate financiară si monetară de protectie impotriva marilor depozite bancare de dolari si de aur. Aurul in sine nu poate cumpăra din piata BRICS+ decat dacă este admis in trazactiile lui.
Pentru detasarea fată de dolar s-a creat o alternativă viabiăl, credibilă si stabilă, care să asigure puterea de tranzactare in mod echitabil bazată pe produsele si resursele naturale ale tării respective, indifferent de depozitele de monedă fiat si de depozitele de aur.
Există pericolul ca urcarea pretului aurului să dezechilibreze puterea de cumpărare a aurului fată de celelalte monede ale BRICS+ in cazul in care aurul ar fi admis de la oricine si in orice cantitate. Tările care nu au produse proprii care să stea in spatele monezii nu pot intra in circuitul tranzactional al tărilor din BRICS, care are in vedere productia de bunuri palpabile si nu doar expresii monetare ale valorii, dar neacoperite in produse.
Unde este aurul, cat este productia mondială, de aur declatată cat si cea nedeclarată?
Se bănueste că există acumulări masive de aur in depozite bancare mai putin expuse ce apartin elitelor financiare. Piata aurului a devenit foarte fierbinte, aproape necontrolabilă, pentru că anumite bănci urmăresc asta, crestea exponentială a pretului aurului, astfel incat cei ce au depozite imense de aur să poată supravietui si eventual să poată intoarce lumea la sistemul financiar-bancar parazitar.
Productia mondială de aur exploatat din mină in anul 2024 a fost de 3500 de tone.
Da, 3 500 000 de kilograme aur fin in 2024 si 3250 de tone in 2023.
Este adevarat că productia de aur fin in anii 1960 abia depăsea o tonă pe an, fără a socoti explotările din URSS si China, ce nu erau raportate, dar este totusi o productie permanentă, iar aurul, nobil fiind nu se pierde, ci doar se acumulează in depozite sau in bijuterii. Aceiasi cantitate, o tonă per anum se inregistra si de-a lungul secolului al XIX-lea cu ceva in plus in perioada “gold rush” – goana după aur.
Mai devreme, in evul mediu desi exploatarea minieră nu era nici extinsă si nici productivă, totusi s-au inregistrat in occident acumulări imense de aur, diamante si alte pietre pretioase din capturile făcute de “crestinii colonisti”, din noile teritorii “descoperite” in restul lumii.
Ganditivă că numai rezerva de aur a Imperiului Spaniol la varful puterii lui era de peste 200 de tone. Dar la concurentă cu el mai erau si Companiile Indiilor de est olandeze care si ele au acumulat chiar peste 300 de tone de aur. Imperiile coloniale Portughez, Francez, Englez, Otoman si Habsburgic au acumulat si ele cantităti ce depăseau in acea perioadă cantitatea de circa 100 de tone, ce a crescut cu mult, mai tarziu cand industrializarea si mineritul au avansat tehnic.
Mai devreme avem documente care raporteaza jafurile cruciatilor din Imperiul Bizantin si din Palestina, Capturi ce s-au acumulat in Venetia pe Insula Rialto, unde a aparut si prima banca modernă cu serviciile ei secrete.
O cifră totală ce se ridică la peste 90 de tone de aur plus alte bogatii inestimabile.
Este mai usor sa urmăresti capturile din jafuri decat productiile/extractiile pe natiuni.
Dacă totalizăm doar aceste cantităti rezultatul este de cca. 235 820 de tone aur.
La aceasta cantitate putem aduna si aurul fizic sau in certificate confiscat de guvernul SUA in 1933 si plătit in dolari, la 20 de dolari uncia[27gr], ca in anul urmator, 1934 pretul aurului să fie ridicat la 35 de dolari uncia, unde a rămas formal pană astăzi pe hartie, dar nu si in circuitul real financiar. Guvernul American a confiscat echivalentul a 1,2 bilioane de dolari, reprezentand cca 2 tone de aur fin.
Marea intrebare acum este unde au mers aceste cantităti enorme de aur?
Cine le detine, nedeclarate si invizibile?
Cantitatea totala de aur la nivel mondial raportata de toate tările abia ajunge la 187 000 de tone, in anul 2024.
Deci dintr-un total aproximativ, minimal de 235 822 de tone de aur acumulat dea lungul secolelor, se află undeva, nedeclarată cantitatea de 48 000 de tone aur fin/24 karate.
Ganditivă că SUA, respectiv băncile americane care sunt private si nu guvernul american dator cu 37 trilioane de dolari, detin recordul de doar 8 133,5 tone aur fin, iar pe locul doi vin băncile private din Germania cu 3 352 de tone.
Cine detine imensa cantitate de 48 000 de tone de aur fin?
Această rezervă imensă, aproape un sfert din rezerva totală a planetei este desigur in posesia elitei bancare care are scopul sa ridice pretul aurului, a ultimei lor rezeve, la maximum posibil in dolari.
Dar sistemul BRICS detonează această sperantă desartă.
Ca un exemplu curent avem trenzactarea de metale si pămanturi rare.
Cu toate rezervele lor monetare aproape infinite, SUA nu reusesc să achizitioneze nici macar un gram din aceste rarităti de la China.
Banii si nici aurul nu sunt absolute, nu pot cumpara orice, oricand, de la oricine.
Asta dovedeste ca algoritmul este necesar si extrem de util, ca fiecare tară să fie bogată/indestulată in măsura abilitătii si capapacitătii de productie, o combinatie intre munca fizică si intelectuală si rezervele naturale exploatate.
Rezervele accumulate prin jaf si parazitism nu vor mai salva paraziti.
De aici ura parazitilor pentru cei harnici ce nu mai vor să mai fie parazitati.
Echilibrarea pretului la aur cu puterea reală de cumpărare a monedelor din BRICS+ este o necessitate care se impune a fi rezolvată printr-un algoritm complex, in special pentru tările membre ale BRICS+. Tările din afara BRICS+ care vor să intre in circuitul tranzactional international cu BRICS+ trebuie să aplice corectiile impuse de acelasi algoritm, eliminandu-se astfel monede dominante sau influente, dar fiat.
Algoritmul urmăreste emisiile de monedă si verifică puterea reală de cumpărare in timp real, in general se raportează prudent la aur. Aceasta permite clearance-ul [autorizarea de tranzactie] in timp real si echitabil.
Acumularea masivă de aur nu aduce neconditionat bogătie, căci aurul va ramane doar ca un termen ferm de referintă, iar puterea de cumparare a monedei este relatată la productia de bunuri a tarii respective. Aurul este un termen de referintă imediată si stabilă si un element ce aduce credibilitate de lichidare, dar tranzactiile se fac tot in monezile acceptate de BRICS+.
Infrastructura de decontare a aurului BRICS permite națiunilor membre să desfășoare comerț internațional susținut de aur fizic, în loc de dolari americani. Sistemul de decontare a aurului BRICS include acum unsprezece țări, cu încă 22 în fazele de aplicare, iar acestea construiesc seifuri și rețele de plată care facilitează comerțul liber de dolariîn BRICS.
Evenimentele de după 2022 au accelerat lucrările la acest cadru de decontare a aurului BRICS ca alternativă la comerțul bazat pe dolari, sistemul fiind conceput în jurul participării voluntare și aurului doar ca fundament al încrederii.
Decontarea aurului BRICS stimulează comerțul liber de dolari și evoluția monedei.
Bursele Internaționale de Aur de la Shanghai din China au jucat un rol esențial în dezvoltarea arhitecturii de decontare a aurului BRICS. Rusia a servit ca pilot în 2017, acceptând yuani din China pentru petrol cu garanții că yuanii ar putea fi convertiți în aur prin verificarea blockchain la Shanghai.
Acest model de standard de aur al națiunilor BRICS a fost extins la Arabia Saudită și la alți parteneri. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat:
„Nimeni din comunitatea BRICS nu ridică problema înlocuirii dolarului. Alternativa este clară, trecerea la decontări în monede naționale.”
Rețeaua de decontări aur BRICS se întinde pe mai multe seifuri
Infrastructura standardului aur al națiunilor BRICS include seifuri în Arabia Saudită construite cu participarea SGEI pentru conversia directă a valutei în aur din veniturile din petrol. Facilitățile din Singapore și Malaezia permit partenerilor regionali să stocheze și să gajeze aur pentru linii de credit.
Abordarea decontării aurului BRICS utilizează diversificarea geografică. Fiecare membru stochează porțiuni din rezerve în seifuri operate de alți membri.
Comerțul dintre Rusia și China se decontează în proporție de peste 90% în ruble și yuani, ceea ce dovedește că operațiunile fără dolari BRICS funcționează la scară largă. Moneda BRICS în formă completă se extinde acum la unsprezece membri, inclusiv Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite.
Achizițiile record de aur susțin dedolarizarea BRICS
Băncile centrale au cumpărat peste 2.100 de tone de aur în 2022 și 2023, împreună. Polonia a adăugat 67 de tone în prima jumătate a anului 2025, aducând deținerile la 515 tone. Republica Kârgâzstan a dus aurul la 64,4% din rezervele totale. Banca de Rezervă a Indiei a adăugat 73 de tone în 2024 și a repatriat 100 de tone din Regatul Unit.
Fostul guvernator al RBI-Reserve Bank of India, Shaktikanta Das, a declarat:
„…ne acumulăm rezerve de aur, datele sunt publicate din când în când…” Prețul aurului doboară recorduri pe măsură ce impulsul BRICS își consolidează Aurul a atins un maxim istoric de 4.379,13 dolari pe 17 octombrie 2025. Metalul a depășit pentru prima dată 4.000 de dolari pe 8 octombrie.
De la începutul anului, aurul a urcat cu 56,86% – cea mai puternică performanță din 1979. Analiștii citează dedolarizarea BRICS drept un factor cheie.
Cota yuanului în tranzacțiile valutare globale a crescut la 8,5% până în septembrie 2025. Ministrul rus de finanțe, Anton Siluanov, a confirmat că Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS+ a oficializat un centru de decontare transfrontalier de miliarde de dolari pentru facilitarea comerțului bazat pe standardul aur al națiunilor BRICS.
Platforma propusă pune accentul pe participarea voluntară, având ca fundament mecanismul de decontare a aurului BRICS. Ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, a clarificat că sistemul vizează statutul operațional până în 2030, deși proiectele pilot ar putea apărea înainte de sfârșitul anului 2026.
Președinta Noii Bănci de Dezvoltare a BRICS, Dilma Rousseff a spus public că a existat un acord de principiu pentru utilizarea unei noi monede virtuale de decontare numită ‘Unitate”, care va fi susținută în proporție de 40% de aur și 60% de monedele locale din uniunea BRICS – țările BRICS+. Aurul respectiv va fi sub formă de lingouri de kilograme și va fi livrabil sau rambursabil pentru aceste entități.
Țările BRICS subliniază în mod repetat că sunt ferm împotriva utilizării monedelor – în special a dolarului american – ca armă de politică externă.
Mișcarea de dedolarizare BRICS reprezintă 47,9% din populația globală după expansiune. Blocul controlează 70% din rezervele de pământuri rare, 40% din petrolul global și peste 12.000 de tone de aur.
Extinderea completă a monedei BRICS oferă inițiativelor BRICS fără dolari un avantaj considerabil în stabilirea unor mecanisme alternative de stabilire a prețurilor. Există trei proiecte cheie care schimbă fața comerțului: decontările valutare bilaterale, Inițiativa de plăți transfrontaliere BRICS ca alternativă la SWIFT și Bursa de cereale BRICS ca tranzacționare cu mărfuri.
În 2001, dolarul deținea o cotă de rezervă de 73%, dar în prezent a scăzut la 54%, predicțiile arătând că acest procent este probabil să scadă în continuare, pe măsură ce apartenența completă a monedei BRICS și infrastructura de dedolarizare a BRICS continuă să crească.
Atlanta 17/11/2025
CAPITALIMUL DE STAT
– redirectionarea profitului si castigarea suveranitătii
De CD
Ideologiile sunt droguri politice, bune de fumat pe campul de luptă, dar periculoase pe timp de pace cand produc alterări si devieri mai periculoase decat pericolul initial pentru care erau menite să-l combată. Nimic nu mai este din ceea ce obisnuia să fie, nici capitalismul, nici marxismul, nici socialismul si nici chiar comunismul.
S-a pornit o nouă formulă economică fără amestecul otrăvitor al oricarei ideologii.
O formulă care este bazată pe fondurile economice si puterea de stat si princiul unic al Binelui Comunitar.
Traditia, filozofia si chiar religia fiecărei civilizatii stabileste clar si neinterpretabil intelesul sintagmei Binele Comunitar, atat de simplu că nu mai lasă loc de intoarceri sau interpretari. Deci stabilitate si transparentă.
Această formulă/sistem urmăreste consolidarea puterii de stat si a ordinii interne, asigurand in acelasi timp protectie superioară fată de influentele negative din afară si fata si de coloana
a V-a.
Capitalismul de Stat, fără nici o ideologie, care să il recomande sau interpreteze in scopuri politice este o forma reusită si in evolutie a capitalismului strategic, în care interesele naționale și logica pieței se consolidează, mai degrabă decât se contrazic
Economia se eliberează de politica compromisă si fără viitor.
Nici ideologiile nu mai aduc ceva nou, de un secol incoace, scolile filozofice doar regurgitează in orice fel posibil ideile si pseudoprinciipile filofofice ale secolului XIX in asa fel incat să nu se ajungă la concluziile clare si dure ale filozofiei antice, asa cum au fost proorocite de Confucius si Platon.
Iată că si Indonezia si-a creat această fundatie binară, simplă si suficientă prin posibilitătile sale culturale proprii si prin puterea proprietătii sale de stat, care se dovedeste a fi o formulă optimă.
A avut un exemplu similar, dar nu tocmai lipsit de influenta politicului, din China si ca orice alternativă oferă sansa unei variatii de success.
Danantara este numele celui de-al doilea fond suveran de investiții din Indonezia, care servește ca organism de investiții pentru gestionarea și optimizarea întreprinderilor de stat (ÎS) și a activelor naționale ale țării.
Numele este derivat din cuvintele indoneziene „Daya” (energie/putere), „Anagata” (viitor) și „Nusantara” (Indonezia), reflectând misiunea sa de a impulsiona viitorul economic al națiunii.
Obiectivele Danantara includ stimularea creșterii economice prin investiții strategice în sectoare precum energia durabilă, securitatea alimentară și downstream-ul industrial, acționând în același timp ca o societate holding pentru ÎS pentru a le îmbunătăți competitivitatea și eficiența.
Când Indonezia a înființat Badan Pengelola Investasi (BPI) Danantara, nu a lansat doar un fond suveran de investiții, ci a construit o arhitectură economică, una care îmbină ambiția financiară cu logica puterii. Danantara se află la intersecția dintre piețe și guvernare, întruchipând un experiment distinct indonezian în capitalismul de stat.
Este încercarea Indoneziei de a construi un capitalism suveran care nu este nici liberal, nici etatist, ci ceva între acestea, un sistem în care întreprinderile care caută profit se aliniază cu obiectivele pe termen lung ale puterii naționale.
Totuși, acest model ridică o întrebare incomodă: Dacă un fond suveran este construit nu din surplus de avere, ci din capital de stat reciclat, poate acesta susține atât disciplina afacerilor, cât și ambițiile politicii?
Dar cine mai dă vre-o importanta ambitiilor politice?
Încă de la început, structura lui Danantara dezvăluie o dublă ambiție: de a face bani și de a face ordine. Consolidarea activelor statului sub un singur organism managerial permite eficiență și coordonare, dar reconfigurează si intăreste și independent si suveranitatea de stat.
Această centralizare este mai mult decât administrativă. Convertește proprietatea fragmentată într-o influență unificată. Danantara controlează fluxul de capital, direcția investițiilor și termenii parteneriatului. Într-o țară în care elitele economice și puterea politică au coexistat mult timp într-un dans delicat si uneori necontrolabil, Danantara înclină decisiv această balanță către stat.
Sunt binevenite si apreciate sugestiile si initiativele private. Dar sunt aplicate doar in scopul transparent al Binelui Comunitar – redirectionarea profitului.
Acoperirea Danantara se extinde dincolo de guvernarea întreprinderilor de stat. Aceasta redefinește relația dintre guvern și elitele de afaceri private din Indonezia, în special marile conglomerate care au dominat capitalul autohton cat sic el multinational timp de decenii.
Acest lucru face din Danantara o instituție disciplinară la fel de mult ca una financiară, canalizând capitalul pentru a consolida coerența economică. Procedând astfel, ea reflectă alte experimente în capitalismul de stat în care profitul și puterea se contopesc. Scopul său nu este doar de a crește bogăția, ci de a guverna prin capital, o abordare care transformă sistemul financiar însuși într-un instrument al artei guvernamentale, scoaterea lui din mainile elitei criminal-financiare.
Pentru a înțelege pe deplin caracterul unic al Danantarei, trebuie să luăm în considerare evoluția fondurilor suverane de investiții.
Primul astfel de fond din lume, Consiliul de Investiții din Kuwait (1953), a fost creat nu pentru a liberaliza economia, ci pentru a asigura controlul monarhiei asupra veniturilor din petrol.
Modelul său a fost ulterior oglindit în Golf de către Autoritatea de Investiții din Abu Dhabi (ADIA), Autoritatea de Investiții din Qatar și Fondul Public de Investiții Saudit, toate încadrate ca organisme financiare tehnocratice, dar în realitate extensii ale guvernării dinastice.
Logica din spatele acestor fonduri nu a fost niciodată pur economică. Acestea au fost concepute pentru a transforma veniturile volatile din resurse în legitimitate politică stabilă. Prin acumularea de bogăție în străinătate, familiile conducătoare au redus dependența fiscală internă și și-au izolat regimurile de contestarea politică. În acest proces, fondurile suverane au devenit instrumente de conservare a puterii, gestionate de elite de încredere și protejate de responsabilitatea publică.
Rusia a adaptat si ea ulterior acest model dar în mod diferit. După privatizările haotice din anii 1990, președintele Vladimir Putin a reafirmat si readus dominația statului asupra vârfurilor economiei. Giganți energetici precum Gazprom și Rosneft au devenit treptat instrumente politice pentru disciplinarea oligarhilor și consolidarea autorității. Magnaților de afaceri li s-a permis să prospere, dar numai în limitele stabilite de Kremlin. Loialitatea a devenit prețul accesului.
Cat a indurat Rusia consecintele tradarii lui Gorbacev si ale vanzarii pe gratis a lui Eltin, este necesar să arătăm că abia in 2022, după ce a inceput Misiunea Militară Specială conform Cartei ONU si depozitele sale valutare din băncile occidentale au fost confiscate, ca răspuns si Rusia a dat afară pe Chevron si Exxon din perimetrele petroliere ale extremului orient rusesc, dobandind in sfarsit suveranitatea.
Norvegia rămâne excepția democratică în acest model global. Fondul său de pensii guvernamentale global, înrădăcinat în guvernare transparentă, statul de drept și investițiile pe termen lung în bunăstare, reprezintă un contrapunct moral la logica autoritară a majorității fondurilor suverane de investiții.
În acest context, Danantara ocupă un spațiu particular între aspirațiile de dezvoltare ale guvernării democratice și instinctele strategice ale puterii centralizate.
Împrumută limbajul eficienței pieței, dar pe logica controlului de stat.
Designul Danantara reflectă un experiment financiar îndrăzneț.
Fără câștigurile naturale neașteptate care finanțează majoritatea fondurilor suverane de investiții, Indonezia trebuie să-și proiecteze propria lichiditate prin canalizarea dividendelor de la BUMN profitabile și completarea acestora cu injecții de capital din bugetul de stat. Aceste resurse sunt apoi valorificate prin securitizarea activelor și emisiunea de obligațiuni, inclusiv Patriot Bond, pentru a atrage finanțare externă.
Această structură transformă activele deținute de stat în coloana vertebrală a unui nou tip de fond care împrumută/investeste capital, în loc să îl moștenească. Un astfel de model poate crea un efect multiplicator puternic dacă guvernanța, transparența și managementul riscurilor sunt solide. Resursele Danantara provin din active publice, fiecare decizie de investiție are nu numai implicații financiare, ci și consecințe morale și politice.
Danantara trebuie să reconcilieze orizontul de timp scurt al piețelor cu orizontul pe termen lung al construirii națiunii.
Această hibriditate este, așadar, atât puterea sa, cât și vulnerabilitatea sa si permite guvernului să mobilizeze rapid capitalul și să alinieze investițiile cu obiectivele de dezvoltare, neexcluzand responsabilitatea.
Dacă un proiect are succes, este anunțat ca un triumf al viziunii; dacă eșuează, nu poate fi insă respins doar ca un risc de piață, ci organele care au condus proiectul răspund in functie de paricipare, fără a lăsa administrarea publică la discreția politică periculos de instabilă.
Danantara permite statului să-și reafirme controlul asupra direcției economice, menținând în același timp raționalitatea pieței. Creează un singur centru instituțional prin care guvernul poate gestiona capitalul, negocia cu elitele private și modela prioritățile industriale, toate fără a extinde în mod evident controlul birocratic etatist.
Danantara nu este un instrument politic, ci este arhitectura financiară a Indoneziei unind retorica naționalistă cu managementul pragmatic al capitalului. Proiectează putere în străinătate, consolidând în același timp disciplina pe plan intern.
Prin centralizarea proprietății statului și a deciziilor de investiții, sistemul restabilește influența statului asupra celor mai puternici actori economici din Indonezia. Marile conglomerate de familie, care au funcționat mult timp ca centre semi-autonome de capital, își găsesc acum soarta legată de politica statului.
Pentru a accesa investiții la scară largă sau proiecte comune, acestea trebuie să se alinieze cu prioritățile portofoliului Danantara. Cooperarea devine o formă de conformitate.
Acest model amintește de Rusia lui Putin, unde granițele dintre stat, afaceri și politică s-au contopit într-un aparat unificat de control. Totuși, versiunea Indoneziei poartă un aspect mai deosebit exprimat prin proiecte de tară și aspirații naționaliste.
În anii următori, Danantara este pregătită să devină nodul central al economiei politice în evoluție a Indoneziei.
Guvernată corespunzător, ar putea canaliza capitalul de stat și privat către investiții pe termen lung care cresc productivitatea, accelerează tranziția energetică și hrănesc baza de capital uman a Indoneziei.
Tentația de a utiliza Danantara în scopuri politice sau populiste pe termen scurt, în special în ciclurile electorale, ar putea submina credibilitatea sa în fața investitorilor partenerilor cat si a poporului votant.
Mai fundamental, Danantara reprezintă o schimbare în echilibrul de putere dintre stat și elita de afaceri. Pe măsură ce fondul se extinde, acesta va redefini ierarhia influenței în economia națională. Statul va revendica rolul de acționar dominant, folosind pârghia financiară pentru a modela comportamentul corporativ și prioritățile naționale.
Pentru susținători, aceasta marchează corecția demult așteptată a liberalismului capitalist exacerbat. Pentru critici, aceasta semnalează revenirea liniștită a centralizării economice sub o formă economic administrativă făra arome politice.
Indiferent de interpretare, noul sistem marchează o nouă fază în parcursul de dezvoltare, aliniată cu renașterea globală a capitalismului de stat.
În întreagul Sud Global, guvernele își revendică sectoare strategice, ghidează fluxurile de capital și elimină relatiile dintre afaceri și politică.
Acest sistem poate păstra transparența, poate rezista politizării și poate oferi o valoare publică tangibilă si ar putea deveni un model de capitalism condus de stat – pragmatic, dar responsabil, naționalist, dar adaptabil.
Dar dacă cedează atracției gravitaționale a patronajului politic, riscă să devină o altă arenă în care vechile tipare de dominație a elitei sunt reambalate într-o formă financiară modernă.
Sistemul este atât o întreprindere financiară, cât și o narațiune administrativă purtătoare a aspirațiilor populare la suveranitate, putere și modernizare. Instaurează separarea dintre economie și politică, arătând cum, în economiile emergente, capitalul însuși a devenit o formă de guvernare de stat.
Sistemul nu retrage economia de pe piață, ci o redefinește, transformând investițiile într-un instrument de strategie națională și stabilitate suverană.
S-a verificat deja că profiturile realizate de elitele financiare nu au nimic comun cu succesul si bogătia unei tări ci sunt personale, iar tara rămane inglodată in datorii.
Datoria tărilor la nivel global este de 315 trilioane de dolari. SUA vine cu recordul de 37 de trilioane. Aceasta sumă imensă a datoriei tărilor catre bănci particulare este de 3 ori mai mare decat PIB-ul global, deci nu exista nici o sansă reală ca aceste datorii să fie platite vreodată.
Elita financiară nu ajută tara niciodată, elitele din SUA au cele mai mari depozite de monedă si aur din lume in băncile private, dar SUA sunt in acelasi timp cele mai indatorate din tările lumii tocmai către aceasi elita financiară locală.
Sistemul global financiar nu este o solutie care să mai intereseze vre-un guvern serios si competent, se caută alternative.
Se pare că sistemul capitalismului de stat este singura cale care să asigure unei tări independenta financiară si suveranitatea mult dorita, iar națiunile din Sudul Global navighează prin tensiunea dintre “democrație” și disciplină, dintre libertatea economică și voința si capabilitatea durabilă a statului.
Atlanta 20/11/2025
Incidentul de la Zenica impotriva suporterilor romani este din cauza NATO.Sarbii nu au uitat ca in 1999 Romania a permis NATO sa isi ridice avioanele sa decoleze de pe teritoriul Romaniei pt bombardarea Serbiei.
București, 18 noiembrie 2025
COMUNICAT DE PRESĂ
Partidul S.O.S. ROMÂNIA denunță violențele, rasismul și umilirea suporterilor români la Zenica, Bosnia Hertegovina. Av. Europarlamentar Diana Ivanovici-Șoșoacă, Președintele Partidului S.O.S România, sesizează instituțiile internaționale și va acționa în judecată statul Bosnia și Herțegovina.
Partidul S.O.S. România informează opinia publică, presa din România și presa internațională că avocatul-europarlamentar Diana Iovanovici-Șoșoacă, președintele formațiunii, a declanșat un amplu demers instituțional la nivel european și internațional în urma incidentelor extrem de grave petrecute in seara zilei de 16 noiembrie, la meciul Bosnia și Herțegovina România, unde suporterii români au fost ținta unor acte de discriminare, rasism, xenofobie, incitare la ură și tratamente umilitoare, tolerate și neîngrădite de autoritățile bosniace.
În numele poporului român, Diana Iovanovici-Șoșoacă a transmis plângeri oficiale și solicitări de intervenție către:
Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) – Consiliul Europei,
FIFA – Comisia de Disciplină,
UEFA – Comisia de Control, Etică și Disciplină,
Președinția Bosniei și Herțegovinei,
Guvernul și Ministerul de Interne al Bosniei și Herțegovinei,
Ambasada Bosniei și Herțegovinei la București.
Demersurile vizează investigarea oficială a incidentelor rasiste, includerea lor în monitorizările, Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței, sancționarea organizatorilor, tragerea la răspundere a forțelor de ordine care au tolerat violențele psihice și abuzurile, precum și adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea repetării unor asemenea acte anti-românești.
S.O.S ROMÂNIA va continua să susțină toate demersurile inițiate de președintele său, urmând a înainta și altor instituții alte plângeri, pentru sancționarea exemplară a acestor acte de ură și pentru protejarea românilor în orice circumstanță internațională.
Totodată, europarlamentarul a solicitat instituțiilor internaționale despăgubiri morale și materiale pentru suporterii români afectați și pentru prejudiciul grav adus imaginii României prin tolerarea publică a scandărilor rasiste, a afișajelor jignitoare și a tratamentului degradant aplicat cetățenilor români.
În paralel, având în vedere gravitatea faptelor, Diana Iovanovici-Șoșoacă va acționa în judecată statul Bosnia și Herțegovina într-un cadru juridic internațional, pentru violarea drepturilor fundamentale, pentru discriminare instituționalizată și pentru nerespectarea obligațiilor asumate în domeniul combaterii rasismului și intoleranței.
„România nu este o țară pe care cineva o poate umili fără consecințe. Suporterii români au fost agresați, discriminați și hărțuiți. Imaginea României a fost atacată în mod direct. Nu vom mai permite nimănui să ne jignească, să ne umilească sau să ne calce în picioare. Vom merge până la capăt, pe toate căile legale, pentru a obține dreptate.” Diana Iovanovici-Șoșoacă, Europarlamentar și Președinte S.O.S. România
S.O.S. România subliniază că acest caz nu este doar despre fotbal, ci despre demnitatea poporului român și despre dreptul fiecărui cetățean român de a fi respectat oriunde în Europa. Formațiunea va continua să susțină toate demersurile inițiate de președintele său, urmand a inainta si altor institutii alte plangeri, pentru sancționarea exemplară a acestor acte de ură și pentru protejarea românilor în orice circumstanță internațională.
Biroul de Presă
Partidul S.O.S. România
ce reflecta ura chinezeasca asupra Occidentului mai performant decat asiaticii!