GLOBALIZAREA SI GLOBALISMUL

BUSOLE, NU HĂRȚI
– China construiește un tip diferit de IA
În timp ce Silicon Valley urmărește chatbot-urile și AGI-ul, China construiește sisteme de IA care detectează și se adaptează la o lume dinamică
De Jan Krikke – https://asiatimes.com/2026/07/compasses-not-maps-china-is-building-a-different-type-of-ai

La fiecare câteva luni, o altă descoperire chineză în domeniul inteligenței artificiale (IA) ajunge în titlurile globale. Un model chinezesc de IA se apropie de rivalii americani, o echipă de cercetare chineză depășește un standard, o fabrică chineză devine mai inteligentă, un oraș mai conectat, un lanț de aprovizionare mai predictiv.

Explicațiile obișnuite urmează: China are mai mulți ingineri, mai multe fabrici, mai mult sprijin de stat, mai multe date. Deși adesea adevărate, acestea ratează ceva mai profund.

China nu construiește pur și simplu sisteme de IA mai mari decât America.
De la gemeni digitali și orașe inteligente la logistică predictivă și producție inteligentă, construiește din ce în ce mai mult sisteme concepute mai puțin pentru chat decât pentru coordonare, mai puțin pentru imitație decât pentru management.

Această diferență indică o întrebare mai amplă. De ce a pus China atât de mult accent pe IA pentru navigarea schimbării, în timp ce o mare parte din conversația occidentală s-a concentrat pe chatbot-uri, software de productivitate și inteligență artificială generală?
Răspunsul nu se află doar în economie sau în politica industrială, ci și într-un mod mult mai vechi de gândire chinezească despre inteligență în sine.

Numărul binar și cartea
Acum mai bine de trei secole, un schimb de scrisori între Europa și Beijing a reunit două idei foarte diferite despre inteligență.
În 1701, Gottfried Wilhelm Leibniz i-a trimis lui Joachim Bouvet, un iezuit francez de la curtea împăratului Kangxi, o explicație a aritmeticii binare recent dezvoltate. Leibniz demonstrase că fiecare număr putea fi exprimat folosind doar două simboluri – 0 și 1 – o descoperire care avea să devină fundamentală pentru calculul digital.

Răspunsul lui Bouvet l-a surprins. El a trimis o diagramă a celor 64 de hexagrame din I Ching, sau Cartea Schimbărilor, una dintre cele mai vechi lucrări filozofice clasice ale Chinei. Fiecare hexagramă este formată din șase linii întrerupte sau neîntrerupte, producând exact 64 de combinații posibile.

Pentru Leibniz, asemănarea era inconfundabilă. El a concluzionat că chinezii antici, în fapt, anticipaseră aritmetica binară cu mult înainte ca Europa să o oficializeze. Această afirmație este prea elegantă pentru a fi luată ad litteram.
I Ching nu a fost niciodată un sistem matematic. Dar Leibniz a observat ceva real: hexagramele aranjează simboluri discrete într-un mod care invită la model, clasificare și transformare.

Adică, I Ching nu este doar un sistem de forme, ci un ghid pentru schimbare. Când o hexagramă este trasată, anumite linii „se mișcă”, transformând un model în altul. Ceea ce contează nu este doar ceea ce apare, ci ceea ce devine.
Leibniz a văzut hexagramele în principal ca un cod simbolic. Ceea ce a ratat este faptul că acestea dețin două dimensiuni simultan: structură și transformare. Cele șase linii ale lor sunt simboluri discrete, numărabile și clasificabile.

Dar aceste simboluri au sens doar în raport cu procesul de schimbare pe care au fost construite să îl urmărească. Îndepărtați mișcarea și o hexagramă este doar un model. Restaurați-o și devine un moment în interiorul a ceva mai mare și continuu.

Aceasta nu înseamnă că I Ching a „prezis” cumva inteligența artificială modernă sau că inginerii chinezi de astăzi canalizează în mod conștient divinația antică.

Mai degrabă, I Ching exemplifică o orientare intelectuală care a persistat în diverse forme în gândirea chineză: o atenție la flux, interdependență și direcția schimbării, mai degrabă decât la categorii fixe și reprezentări statice.
Această orientare mai largă nu a dispărut din viața intelectuală chineză.

Deși IA modernă se bazează pe știința și ingineria globală, este izbitor faptul că unele dintre cele mai importante aplicații ale sale din China – gemenii digitali, infrastructura inteligentă și managementul urban predictiv – plasează adaptarea continuă în centrul lor.
Această orientare nu a determinat strategia IA a Chinei, dar este posibil să fi făcut ca anumite întrebări inginerești să pară mai naturale de pus – și anumite tipuri de sisteme mai naturale de construit.

Marea divizare
Matematicienii au dat ulterior nume formale celor două dimensiuni implicate aici: discretă și continuă.
Aristotel separase deja cantitatea discretă de cea continuă, iar Euclid a integrat distincția în structura Elementelor. Ceea ce s-a schimbat în secolul al XIX-lea a fost apariția a două tradiții riguroase construite în jurul acestei diviziuni.

Matematica continuă, modelată de calcul, a devenit limbajul fluxului, mișcării și schimbării. Matematica discretă a crescut odată cu aceasta, preocupându-se de numere, logică și operații simbolice. Informatica a moștenit tradiția discretă. George Boole a transformat logica în algebră. Claude Shannon a arătat cum logica booleană putea fi implementată prin circuite electrice.

Alan Turing a demonstrat cum operațiile simbolice puteau deveni calcul. Odată ce lumea putea fi reprezentată ca biți, tehnologia digitală a avansat cu o viteză uimitoare.
Inteligența artificială a moștenit aceeași logică reprezentațională. Fiecare interacțiune cu un sistem de inteligență artificială începe cu traducerea: limbajul devine simbol, imaginile devin pixeli, comportamentul devine date. O lume continuă este redată în forme discrete pe care mașinile le pot manipula.

Această strategie a avut un succes extraordinar. Dar sistemele pe care IA încearcă din ce în ce mai mult să le înțeleagă – orașe, lanțuri de aprovizionare, piețe financiare, ecosisteme – nu sunt niciodată nemișcate. Se schimbă în timp ce se iau decizii.

O hartă poate deveni infinit mai detaliată și totuși poate capta doar un moment. O busolă, pe de altă parte, servește unui scop diferit: ne ajută să navigăm într-un peisaj care deja se mișcă sub picioarele noastre.

Distincția dintre hartă și busolă nu mai este filozofică – reprezintă o problemă de inginerie.

Inteligența ca infrastructură
Majoritatea oamenilor întâlnesc IA astăzi ca un chatbot, un instrument de căutare, un traducător sau un generator de imagini. IA apare ca o altă aplicație pe un ecran: utilă, din ce în ce mai capabilă, dar totuși ceva ce consultăm atunci când avem nevoie de ea.
Acum imaginați-vă IA într-un rol diferit. În loc să răspundă la întrebări, ajustează semafoarele pe măsură ce se acumulează congestie. Echilibrează electricitatea pe o rețea pe măsură ce cererea se schimbă.

Acesta prezice defecțiunile echipamentelor înainte ca acestea să se producă, redirecționează mărfurile pentru a evita perturbările sau actualizează continuu un model digital al unui întreg oraș, pe măsură ce milioane de oameni se deplasează prin el.

În această viziune, IA nu mai este doar un instrument. Devine parte a infrastructurii prin care funcționează societatea.

China, spre deosebire de America, a făcut această viziune deosebit de vizibilă. A investit masiv în gemeni digitali, producție inteligentă, logistică predictivă și sisteme de management urban. Accentul este mai puțin pus pe chatbots decât pe sistemele care coordonează schimbarea continuă.

City Brain din Hangzhou este un exemplu util. În loc să colecteze doar date despre trafic, sistemul analizează fluxul de vehicule, congestia, rutele de urgență și transportul public în timp real, apoi ajustează semnalele și rutarea în consecință.

Orașul nu este tratat ca un set de intersecții separate, ci ca un singur sistem în evoluție ale cărui părți se afectează constant reciproc. Un model static de trafic poate descrie congestia de ieri. Un geamăn digital actualizat continuu încearcă să anticipeze cea de mâine.

Aceeași orientare apare în discuțiile chinezești despre IA în sine. Cadrul DIKWP al lui Yucong Duan – Date, Informații, Cunoaștere, Înțelepciune și Scop – extinde ierarhia familiară adăugând scopul ca al cincilea element. Ideea este simplă: inteligența nu se rezumă doar la procesarea inputurilor; este vorba despre motivul pentru care aceste inputuri contează și ce obiective servesc.

Un alt concept util este „gongsheng” (共生), adesea tradus ca simbioză sau co-evoluție. În loc să trateze oamenii, mașinile și instituțiile ca entități separate, acesta pune accentul pe interacțiunea continuă și adaptarea reciprocă. Inteligența, din această perspectivă, reiese nu doar din calcul, ci și din relație.

În timp ce I Ching întreba cum să citească direcția schimbării prin linii în mișcare, DIKWP întreabă cum își poate păstra un sistem de inteligență artificială scopul pe măsură ce datele pe care le procesează se schimbă în jurul său. Ambele tratează stabilitatea ca pe o relație dinamică, mai degrabă decât ca pe o stare fixă.

Acestea sunt idei inginerești contemporane, nu renașteri ale filosofiei antice. Totuși, ele abordează o problemă veche cu o continuitate izbitoare: cum ar trebui să acționăm atunci când lumea este în mișcare?

Leibniz nu a înțeles niciodată pe deplin ce descoperise. A murit în 1716, încă convins că hexagramele erau o versiune chineză antică a aritmeticii binare. Avea matematica corectă, iar sensul mai larg greșit. Liniile nu au fost niciodată doar cod – erau o înregistrare a lucrurilor care deveneau alte lucruri.

Trei secole mai târziu, aceeași prăpastie separă încă multe sisteme de inteligență artificială. Un chatbot finalizează un schimb static: limbaj introdus, limbaj eliminat, câte o tură pe rând. Un sistem de management al orașului face altceva: urmărește cum se schimbă un oraș și se adaptează odată cu acesta.
Niciunul nu este mai inteligent în abstract decât celălalt, deoarece sunt construite pentru sarcini diferite.

Unul întreabă ce se spune; celălalt întreabă ce se întâmplă în continuare.
Investițiile Chinei în inteligență artificială în gemeni digitali, logistică predictivă și sisteme de management urban nu sunt dovada unei filozofii superioare. Mai degrabă, ele reflectă priorități inginerești diferite, modelate de un stat care a tratat mult timp infrastructura și guvernarea ca fiind strâns legate și de un obicei intelectual mai îndelungat de a acorda atenție direcției, mai degrabă decât fixității.

Dar ar fi o greșeală să încadrăm acest lucru ca o competiție civilizațională care pune față în față un „Est holistic” și un „Occident analitic”. Cercetarea americană și europeană în domeniul inteligenței artificiale se îndreaptă deja către domenii similare: modele mondiale, control continuu, sisteme și agenți întrupați care urmăresc un mediu în mișcare în loc să descrie unul static. Cadrele de lucru diferă, dar provocarea de bază nu.

Și această provocare va crește doar. Orașele, rețelele electrice și lanțurile de aprovizionare nu se opresc în timp ce un model este antrenat pe baza lor. Sistemele menite să le gestioneze vor trebui să facă două lucruri simultan: să reprezinte lumea în componente discrete, computabile și să urmărească schimbarea continuă care nu se oprește niciodată ascunzându-se sub acele bucăți.

Atât pentru cercetătorii, cât și pentru inginerii din domeniul inteligenței artificiale, provocarea devine din ce în ce mai practică: cum să combine reprezentarea precisă cu adaptarea continuă.

O hartă și o busolă rezolvă probleme diferite, prima fixând un loc, iar a doua menținând o direcție. Niciuna nu o înlocuiește pe cealaltă și nimeni care traversează un teren nefamiliar nu ar purta doar una. Provocarea nu constă în a alege între ele, ci în a învăța să le folosești pe amândouă în tandem.

Christos a stat de vorbâ cu Iuda, aşa cum stăm noi acum

De obicei, la interviuri la tv-urile noaste expirate, moderatorul este echivalentul lui Dumnezeu. El sau ea te invită, tu ştii la cât e ceasul şi, dacă mai vrei să fii invitat, te fereşti ca dracul de tămâie, să pomeneşti ceva, ce ar semăna cu funia din casa spânzuratului.

În acest fel, întâlnirile care poartă numele fals de talk-show-uri, nu sunt nimic altceva decât găşti mereu aceleaşi, care reîncălzesc ciorba pe care le-o serveşte moderatorul. Plictiseală la patrat. Au trecut vremurile când CTP avea umor nebun, precum atunci când descria frizura pavianului, sau Cristoiu, care de o vreme încoace bate câmpii într-atât, încât ne întrebăm dacă n-ar fi cazul să se lase de meserie. Mai ales că devine tot mai peltic de la o apariţie la alta.

Două interviuri însă, au spart tipicul şi monotonia din studiouri. Primul dintre ele a fost interviul Dianei Şoşoacă la Denise Rifai. Moderatoarea, cu o floare artificială de culoare albastră în piept, a pornit discuţiile sigură pe ea. Dar doamna Diana a demolat-o într-atât, încât la sfărşitul emisiunii, chiar şi florii artificiale, mare cât floarea soarelui, i s-au pleoştit petalele.

Al doilea interviu de pomină, a fost la doamna Anca Alexandrescu. Şi exact în ordinea în care au fost excluşi de la prezidenţiale, (mai întâi Diana Şoşoacă, apoi Călin Gerogescu), a venit rândul lui CG de a mai demola un mit, şi anume Televiziunea Poporului.

După sute de interviuri şi talk-show-uri în care nimeni nu a îndrăznit să o înfrunte pe Anca Alexandrescu cu adevărat, acesteia i s-a părut că e infailibilă. Îndată sărea ea cu gura, când nu-i plăcea ce a afirmat unul sau altul dintre invitaţi, ceea ce silea pe toţi cei prezenţi, să bage de seamă ce spun, ca nişte şcolari cuminţi, care nu ies din vorbele învăţătorului.

La acest interviu, au privit în direct vreo 450 de mii de români. Pe alt canal, la aceeaşi oră, i se lua un interviu lui Bolojan. Acolo audienţa a fost de puţin peste 40.000 de vizualizări. Deci un prim ministru en titre e urmărit de un român, în timp ce la un cetăţean fără nici o funcţie în stat, privesc zece. Fără comentarii.

Georgescu a fost, la acest interviu, magistral. A ţinut-o numai în citate, vorbe de duh şi ziceri celebre:
– Toate lucrurile lucrează împreună, pentru binele celor care-l iubesc pe Dumnezeu.
– Prin foc se lămureşte aurul. (Aici, AA nu a înţeles. lămurire însemna curăţire de impurităţi şi reziduri. CG a revenit şi a lămurit-o pe moderatoare de o tehnologie veche de mii de ani.)
– Noapte este pe sfărşite, ziua se apropie.
– Simion Bărnuţiu a afirmat: ţineţi alături de popor, ca să nu rătăciţi.
Apoi CG a adăugat: toată clasa politică este rătăcită. (Adică s-a rupt de popor)
– O ţară se prăbuşeşte nu din cauza celor dinafară, ci atunci când îşi abandonează principiile: respect, susţinere, încurajare, sinceritate. Acestea patru sunt capetele crucii.
– Acum două mii de ani a fost un Iuda, acum sunt milioane.
– Sunt mulţi farisei în această ţară, nu numai în politică. ( Deci, şi în masmedia.)
– Poporul român are nevoie de rost, de pace şi de prosperitate. (Poporul român e fără rost, e dezorientat)
– La 22.12.1989 a fost prima lovitură de stat. a doua a fost la 6.12.2024. E bine că s-a întâmplat aşa, fiindcă România avea nevoie de igienizare. Tot răul a ieşit la suprafaţă.
– Ceasul merge pentru toţi la fel, dar timpul arată adevărata faţă a oamenilor.
– Meciul e pe sfărşite şi când nu convine rezultatul, arbitrul anulează meciul. Dar atunci nu mai e arbitru, ci trişeur cu imunitate, ca să nu zic excroc.
– Să faci binele în tăcere, cu mare smerenie faţă de exemplul lui Christos.
– Cum a stat Christos la masă cu Iuda, într.un dialog, aşa cum stăm noi acum. Ştia că l-a trădat, că-l va trăda şi i-a vorbit frumos, cu condescendenţă.
– Vai de ţara al cărui împărat este un copil şi dregătorii benchetuiesc de dimineaţă.
– Şahul greşeala aşteptă.
– Preşedintele ilegitim are o înţelegere cu Zelenski pentru a implica NATO în război, cu ajutorul României.
– Drona de la Constanţa era ucrainiană. Era nevoie de o reacţie diplomatică puternică. (care n-a venit)
În port nu ajunge nici musca. (Deci drona a fost fost lăstă să intre în port cu bună ştiinţă de instituţiile statului român). Nicuşor Dan este un pericol real pentru statul român. Am cerut parlamentului suspendarea lui cât mai avem o naţiune. România este foarte aproape de implicarea într-un război al altora.
– Bruxelles-ul sabotează încercările de pace ale SUA şi China.
– Trump, Xi şi Putin vor să termine sorosismul mondial. Bruxelles-ul se opune.
– În 18 luni va fi o resatare completă faţă de multipolaritatea mondială.
– Dacă nu avem grijă, vom fi devoraţi de finanţa mondială.
– Fiecare vot dat pentru instaurarea guvernului Veştea, este un act de trădare. (Acest mesaj, transmis de mine de la Osica, a spus Gergescu cu reproş, a fost cenzurat de televiziunea dumneavoastră! Anca Alexandrescu s-a apărat, spunând că ea n-a fost prezentă la acea emisiune. Ca şi cum, dacă era, ar fi spus altceva. Ca să lămurească incertitudinea, CG îi reproşează, că a susţinut ca AUR să voteze pentru investirea guvernului Veştea. AA a trebuit să confirme că aşa a fost, dar din pricină că voia să scape de Bolojan. Ca şi cum Veştea nu era tot un fel de Bolojan. Cu un guvern interimar, are şi Bolojam mâinile legate, nu mai poate face el tot ce-i trece prin cap.)
Georgescu i-a spus că a greşit din nou. Nu oamenii contează, ci programul de guvernare. Ori programul tuturor, al lui Bolojan, Tomac, Veştea, este un program de ţară complet greşit, bazat pe exploatarea sălbatică a resurselor ţării şi pe împrumuturi. România plăteşte zilnic 32 de milioane euro dobânzi.
Iar Bolojan, care este un antiromân, a nenorocit economia şi a început vânzarea activelor. Bolojan a îndatorat ţara cu 41,7 miliarde de dolari iar ţara are datorii de 236 de miliarde.
Iar sfatul lui CG pentru AA a fost să nu se grăbească, fiindcă cei de la putere, se vor da singuri jos, prin propriile greşeli, prin prostia lor.

Călin Gerogescu a explicat ce este suveranitatea: să-ţi stabileşti singur politica internă şi externă şi că suveranitatea ţării este egală cu suveranitatea fiecărui cetăţean al ei. Ori România zace sub un colonialism economic brutal. Din fericire, poporul român s-a trezit şi nu mai poate fi manipulat de nimeni.
Călin Georgescu a dat exemplu Polonia, care din programul SAFE al lor, a dat 29 de contracte la intern, in timp ce România a dat doar unul singur, de ochii lumii.
Nicuşor Dan fuge de votul poporului şi de asta trebuie suspendat. (n-a chemat AUR la consultaţii, a doua putere politică din stat, dar a vorbit cu a cincea roată la căruţă, cu USR-ul, permiţându-şi să încalce constituţia.)
Despre Boc, a spus că a întinat ideea de sport, c-a nedreptăţit nişte copii, şi-a bătut joc de numele României şi că este întruchiparea slugărniciei. E un primitiv, care a făcut dintr-o întrecere sportivă, circ politic.

A urmat iar o vorbă de duh:
Să nu-ţi fie frică de cel care se răzbună, să-ţi fie frică de cel care te iartă şi-l lasă pe Dumnezeu să rezolve ceea ce el nu vrea.

Apoi a făcut un exerciţiu de memorie, înşirând zece puncte din programul pentru România, aşa cum îl vede el.

1) Toate resursele să intre în proprietatea poporului.
2) Scutiri fiscale şi credit productiv.
3) Susţinerea economiei locale şi a gospodăririi tradiţionale
4) Bănci populare
5)Reindustrializare
6) Învăţământ, cultură, sport
7) Cercetare, dezvoltare
8) Reforma justiţiei
9) Program pentru Diaspora
10) Democraţia participativă

Au fost minute întregi, în care Ancuţa, cu mânuţa înfiptă în bărbie, a fost total depăşită de nivelul discursului lui Georgescu. A fost o lecţie de erudiţie, cultură, oratorie, pauze bine gândite între idei, acuze directe precum „Aţi greşit a treia oară”, „Lăsaţi-o aşa că e mai bine” şi „Nu mai pomeniţi de asta!”. Ancuţa a fost total anihilată şi i s-a „forţat mintea” aşa de tare, încât nici unde putea să se apere, nu a mai putut-o face.

De exemplu, atunci când Georgescu a pronunţaat cuvântul „rating”, Ancuţa a reacţionat ca şi cum ar fi fost arsă cu fierul roşu. Ea, dacă-şi păstra calmul, putea să spună: Domnule Georgescu, televiziunea asta are cheltuieli mari, cu studioul, salariile angajaţilor, cu emisia şi cu amenzile pe care ni le dă CNA. Noi nu putem funcţiona, ca alţii, cu buget zero. Aveţi dreptate, şi pentru noi, ratingul este important. Şi vă mulţumim dumneavoastră, dar şi altora, că aţi participat la emisiunile noastre.
Dar ea, săraca, nemaifiind obişnuită să fie pusă în situaţie de a fi dominată categoric, a sărit cu clanţa. Dar de fiecare dată, s-a izbit de calmul şi replicile lui Călin Gergescu, ca de un zid. Dacă tăcea, şi nu se repezea, pagubele n-ar fi fost atât de grave.
Zile întregi internauţii au savurat pe socialmedia înfrângerea ei. au prezentat secvenţe relevante din interviu, au făcut glume despre prestaţia Ancăi, pe care au caracterizat-o ca cu cea a unui boxeur care nu s-a mai putut ridica de jos.
Nici un mare influencer de la noi, precum Tucă, Turcescu, Diaconescu, nu au putut evita subiectul, deşi Anca era colega lor de breaslă. De la DD am aflat că Anca ar fi spus la telefon unor cunoştinţe că CG este hoţ apoi altădată, că e excroc. Trebuie să ai un caracter mizerabil, ca să spui de cineva asemenea vorbe şi apoi să-l inviţi la emisiunile tale, doar pentru rating.
Georgescu a aflat de aceste afirmaţii şi i-a servit-o Ancuţei chiar la început, atunci când aceasta, nevonovată, l-a întrebat ce mai face:
„Cum nu sunt nici hoț și nici escroc, nu fac nimic”. Apoi a râs mefistofelic, cu subînţeles. De asta şi-a pierdut Ancuţa aplombul ei obişnuit, încă de la început şi a întrebat la un moment dat pe CG, dacă el crede că ea nu are caracter. Desigur că CG nu putea crede aşa ceva. El are certitudini.