Calin Kasper
223 aprobate
calin.kasper@gmail.com
188.108.55.16

 

Fotbalul, grija noastra cea de pe urmă

Mulţi îl vor critica pe Hagi pentru rezultatele de la naţională şi nici conducerea federaţiei nu va scapa neciufulită, după trei meciuri pierdute. Eu nu sunt microbist şi când am văzut că nu pot viziona meciurile decât plătind la Antena 1, am preferat să văd în linişte fotbal de calitate la echipe mari (precum Spania, Anglia, Germania) pe Digi, unde am abonament anual.

Deşi nu sunt specialist la fotbal, pot totuşi pune la lucru o domnişoară care le ştie pe toate: Inteligenţa artificială de pe Google.

Am pus-o deci să facă o analiză a carierei lui Hagi ca fotbalist, ca să-mi dau seama de ce însuşiri a dat dovadă pe teren, care l-ar putea împierdica ca să fie un bun antrenor. Iată răspunsurile domnişoarei:

A jucat la Real Mdrid în perioada 1990-1992, unde a înscris 20 de goluri în 64 de meciuri. (1 gol la 3,2 meciuri)

A trecut apoi la Brescia, unde antrenor era Lucescu şi unde a jucat două sezoane (1992-1994). Aici a jucat 61 de meciuri,cu 18 goluri realizate (1 gol la 3,4 meciuri).

Între 1994-1996, la Barcelona, prinde 36 de meciuri unde dă 7 goluri ( 1 gol la 5,1 meciuri). Are apariţii intermitente datorită accidentărilor, dar şi a faptului că nu se încadra în sistemul foarte strict al antrenorului Cruyff (care a fost un fotbalist genial). Hagi era lider absolut şi făcea ce voia cu mingea, refuzând să se încadreze în disciplina tactică cerută de Cruyff.

Interesant este faptul că Hristo Stoicikov, care a jucat la Barcelona între 1990-1995 şi 1996-1998, s-a pliat pe strategia lui Cruyff (deci a dat dovadă de capacitate de a îmbina genialitatea lui de fotbalist cu disciplina impusă de antrenor, ceea ce a dus la rezultate excepţionale pe teren( 262 meciuri, cu 123 de goluri, cu 1 gol la 2,1 meciuri).

Iar Romario, care era vestit pentru viata lui extrafotbalistica foarte libertină, a jucat între 1993-1995 la Barcelona, unde în 65 de meciuri a dat 39 de goluri (1 gol la 1,7 meciuri jucate). IA mai menţionează că între Stoicikov şi Romario s-a dezvoltat o conexiune aproape telepatică, prin care se găseau şi pasau, fiecare ghicind gândurile celuilalt.

Iar Hagi la Galata Sarai, a jucat în perioada 1996-2001, cu 192 de meciuri jucate şi 72 de goluri (1 gol la 2,7 meciuri). IA nu vorbeşte despre el prea frumos, deşi nu-i neagă genialitatea ca fotbalist: era extrem de vulcanic pe teren, ţipa la coechipieri şi îi certa dacă aceştia nu-i pasau la timp. A fost lider absolut şi avea stil de joc autoritar.

M-am oprit aici, pentru că mi-am dat seama că Hagi nu are calităţile necesare ca antrenor, ca să aducă în echipa naţională acea armonie atât de necesară, pentru a învinge egoismul şi individualismul fiecărui jucător, pentru ca acesta să-şi pună toate calităţile în slujba echipei. Apoi, dacă ca jucător nu s-a putut încadra în disciplina cerută de un antrenor ca Cruiff, bănuiesc că nici la imprimarea unei strategii de joc în funcţie de adversar, luând în considerare calităţile fiecărui jucător român, nu stă foarte bine.

Iar ideea de a aduce la naţională atât de mulţi jucători a fost o idee nefericită, pentru că a creat concurenţă mare între jucători şi frustrare printre cei care nu au jucat, ceea ce a fost din nou o cauză a lipsei de omogenitate a echipei.

Celor care nu sunt de acord cu concluziile din acest articol, le amintesc ce se afişează la fiecare răspuns creat cu ajutorul inteligenţei artificiale: Modulul IA poate face şi greşeli. Aşa că dacă ceva din acest articol vă supără, consideraţi că a fost o apreciere greşită a IA şi o încercare a mea ratată, de a pune degetul pe rană, aşa cum n-o va face nimeni din fotbalul românesc. Toate analizele se vor opri la efecte, nici una nu va merge la cauze.