Radu
393 aprobate
radu.g@yahoo.com
192.200.150.36
O carte “destinata unui public cititor (cel din România), care în mod firesc, era deloc sau foarte puţin familiarizat cu specificul acestui adevărat subcontinent.”
Observatia depaseste usor anul 1955, caci s astazi avem multi necunoscatori ai culturii chineze, dar in pofida acestei acute necunoasteri ei au opinii puternice privind societatea si cultura chineza, ei reusesc paradoxal sa critice fara sa cunoasca.
Iata insa o cale usoara de a face cunostinta cu China de la unul care a vizitato si care s-a pregatit serios sa o cunoasca, George Calinescu.
Mai jos este o parte a prezentarii acestei carti a lui Calinescu, care sper sa va incite la lectura.
PE URMELE LUI NICOLAE MILESCU SPĂTARUL :
“AM FOST ÎN CHINA NOUĂ”
De Cristian Sandache – https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Sandache
George.Călinescu a publicat în anul 1955, un volum intitulat “Am fost în China Nouă”, rodul unei călătorii pe care o făcuse în uriaşa ţară asiatică, în cadrul unei delegaţii de intelectuali români. După cum ne precizează chiar Călinescu, grupul a decolat din România, în ziua de 26 septembrie 1953.
În această carte care însumează 180 de pagini, criticul încearcă să-şi ia foarte în serios rolul de ghid cultural, dorind să sintetizeze o serie de informaţii (considerate
de el reprezentative), referitoare la cultura şi civilizaţia chineză, destinate unui public cititor (cel din România), care în mod firesc, era deloc sau foarte puţin familiarizat cu specificul acestui adevărat subcontinent.
În pofida faptului că aspectele ideologice reprezintă explicaţia acestei apropieri dintre două ţări total diferite sub toate aspectele, G.Călinescu nu cade în capcana jubilaţiilor cu iz propagandistic şi admite că pentru a vizita China (dar mai cu seamă, pentru a-i putea sesiza particularităţile), este nevoie de o pregătire prealabilă foarte serioasă.
Din această perspectivă, Călinescu se comportă aidoma unui cercetător serios, care
nu face rabat de la documentarea cea mai pertinentă, tocmai pentru că el nu este un
sinolog şi se adresează eventualilor cititori, cu formulele unui istoric perspicace.
În capitolul dedicat felului de a fi al poporului chinez (“Poporul muncitor”), prima
impresie pe care acesta i-o lasă lui G.Călinescu este extraordinara sa hărnicie, aproape neverosimilă pentru psihologia unui european. De la copii şi până la oamenii maturi, chinezii dau senzaţia că ar fi ocupaţi tot timpul, munca fizică jucând un rol extrem de important în vieţile lor. Munca nu ar reprezenta doar sursa fundamentală pentru subzistenţă, ci un fel de morală superioară, o dimensiune etică, modelatoare a poporului chinez, de generaţii întregi.
Nu în ultimul rând (observă Călinescu), chinezii au reuşit să confere chiar şi celor mai aspre munci fizice, aerul graţios al unei arte atipice, ritmul mişcărilor devenind de-a dreptul muzical, astfel încât, senzaţia pe care un privitor din afara Chinei o are (atunci când urmăreşte un chinez la lucru), este aceea a oficierii unui adevărat ritual . Cei care poartă poveri (inclusiv foarte grele), reprezintă surse de inspiraţie pentru compoziţii muzicale pretenţioase, astfel încât, ritmul integrează şi act artistic şi plăcere estetică şi muncă fizică, într-o adevărată paradigmă reprezentativă pentru poporul trăitor în acest spaţiu uriaş.
Călinescu admiră şantierele chinezeşti, caracterizate (după el), printr-o excepţională organizare a muncii fizice şi o dozare inteligentă a eforturilor
umane. Spre deosebire de spaţii şi experienţe similare europene, chinezii lucrează
metodic şi mai curând păstrând o linişte demnă, decât vociferând şi bruscându-se,
îndemnându-se la efort sau încurajându-se strident, cum procedează în situaţii
asemănătoare, mulţi europeni.
*
Da, este o prezentare de carte, carte care este un studiu serios si informativ, cam vechi, e adevatrat, din 1953, dar care s-a dovedit a fi corect si care ar putea familiariza pe multi cu cultura chineza de la nivelul omului obisnuit si nu a unui specialist sinolog.
Dar iata ca in Romania Literara si Adrian Alui Gheorghe ne da o opinie de calator in China, la acest link: https://romanialiterara.com/2019/10/si-eu-am-fost-in-china-noua
Cartea lui Calinescu se poate gasi aici: https://www.casaliterelor.ro/am-fost-in-china-noua-g-calinescu
Sau aici: https://www.anticariat-unu.ro/am-fost-in-china-noua-de-george-calinescu-1955-p142685
Lectura placuta.
JOCUL DE-A AI-UL
De Dan Diaconu – https://trenduri.blogspot.com/2024/11/jocul-de-ai-ul.html
Anii trecuți, de fiecare dată când mă întâlneam cu o cunoștință, mă omora cu știrile lui despre China. Cum mă vedea băga din tolba de zicale: „Ai auzit că p-ăia îi țin ca-n pușcărie?”, „Nici nu-ți imaginezi ce teroare e acolo!” etc. Poate vi se pare suportabili, doar că la un eveniment am nimerit chiar lângă el. M-a exasperat într-un asemenea hal încât am stat numai pe ringul de dans și pe-afară, iar când am plecat de-acolo m-am simțit ca evadatul din „pușcăria chinezească” a amicului meu.
La un moment dat, când n-am mai suportat repetiția la infinit a acelorași șabloane, i-am croit o replică unică: „Ai fost în China?”. Răspunsul lui era, evident, nu. Și-atunci îi răspundeam: „Păi dacă n-ai fost în China, cum vorbești despre China? Ce-ai zice dacă eu, fără să fi pus mâna pe un AKM, ți-aș vorbi despre AKM?”. Am uitat să vă spun, omul a fost melitar la viața lui, iar replica mea l-a lovit în inimă. „Las’ că mă duc eu în China și-o să-ți arăt detaliile! Ce spui tu sunt baliverne și zici că le e bine doar pentru că-ți merg ție afacerile cu ei!”. Și uite-așa am scăpat de omul arțăgos.
La vreo trei luni de la tirul de replici, mă trezesc cu telefon de la omul nostru, autoinvitându-se pe la noi. M-am cam zbârcit la gândul că trebuie să suport iar tirurile cu șabloane. Am scrâșnit eu din dinți, dar ce să-i faci? Și uite-așa m-am trezit cu el la ușă, aducându-mi vreo 15 plicuri de ceai, figurine tradiționale chinezești, magneți și alte rahaturi. „Ți-am spus că mă duc în China!”, mi-a spus el victorios și-a urmat o seară în care a sărit-o de la critica tovărășească de dinainte la lauda la fel de tovărășească de după ce vizitase China. Eu unul puteam să jur că așa va fi, mai ales că ceea ce-a văzut acolo s-a mulat perfect pe structura sa militărească. Și uite-așa m-a exasperat de-am ajuns să-i spun, mai în glumă, mai în serios, că ar fi cazul să meargă la Xi și să-i propună să organizeze festivalul „Cântarea Chinei”.
De întâmplarea asta mi-am amintit în momentul în care a ieșit la lumină tărășenia făcută de chinezii de la 01.ai. Probabil e prima dată când auziți numele acesta, cu toate că ei au ceva istoric în domeniu. Chinezii de la 01.ai sunt cunoscuți prin intermediul modelelor pe care le-au introdus, remarcându-se prin optimizarea și performanțele arătate. De data aceasta tot un element de performanță a ținut capul de afiș. Pe scurt, ei au reușit să-și antreneze modelul GPT4 cu doar 2000 de acceleratoare grafice(despre care nu se știe mare lucru!) ducând costurile la aproximativ 3 milioane $. Pentru cineva care nu e în domeniu, cifrele arătate nu au nicio relevanță. Dacă însă vă voi spune că cei de la OpenAI au cheltuit pentru același lucru între 80 și 100 milioane $, parcă începeți să deschideți larg ochii.
Diferențele sunt și mai mari atunci când vine vorba despre tehnologia hardware folosită. Chinezii sunt loviți de restricțiile americane și nu au acces la tehnologia de ultimă oră, astfel încât e sigur că acceleratoarele folosite pentru antrenarea modelului propriu să fie mult mai slabe decât cele ale OpenAI. Ideea e că, așa cum spune fondatorul companiei, Kai-Fu Lee, „trebuie să înțelegem legea scalării și a optimizării”. Performanțele excepționale ale chinezilor vin dim din optimizare, din folosirea cu parcimonie a resurselor și căutarea modului eficient de a ajunge la rezultat. Să vă dau un exemplu: OpenAI deja a anunțat costul pentru producerea modelului GPT5, de peste 1 miliard de $!!! Chinezii nici nu se pot gândi la o astfel de sumă. Păstrând proporțiile e de așteptat ca la ei costurile să se ridice pe la vreo 30-40 milioane $, ceea ce deja e o diferență imensă.
Cum de reușesc performanța asta? Sunt două elemente: pe de o parte progresul pe care-l au în domeniu și, nu în ultimul rând, alocarea eficientă a resurselor. Tradițional, civilizația chineză se opune risipirii resurselor. Chinezii nu aruncă, nu risipesc, nu fac excese. Atunci când sesizează că pentru a realiza ceva e nevoie de resurse mari, regândesc totul căutând să optimizeze. Niciodată nu se întind mai mult decât le e plapuma. Acestea sunt, în mare, elementele în jurul cărora rulează. Și de aceea, nu doar în IT, chinezii reușesc să facă extrem de mult cu foarte puțin. Doar că degeaba ai intenții dacă nu ai cunoștințe. Și aici intervine prima chestiune pe care v-am adus-o în atenție: avansul deosebit pe care-l au în zona AI. De altfel, Kai-Fu Lee a explicat că, având în vedere resursele extrem de limitate, atunci când se pune problema să „pornească mașinăria” își pun, în primul rând, problema din punctul de vedere al utilizării memoriei și a capacității computaționale, căutând să optimizeze fiecare pas. Au o soluție inovativă de caching multistrat și un motor de inferență care optimizează viteza și alocarea resurselor, ajungând astfel la performanțe extraordinare. Astfel, costurile de inferență ale 01.ai sunt de aproximativ 30 de ori mai mici decât ale competitorilor. Și, dacă ne gândim că 01.ai e încă la început, înțelegem care-i adevărata capacitate a chinezilor.
În disperare de cauză, pentru a-și păstra supremația, americanii au adoptat un model energofag. Când mă uit câtă risipă de bani și de energie se face peste tot în SUA, înțeleg un singur lucru: și ei își trăiesc nebunia de pe urmă a imperiului aflat la apus. Nu mai reușesc să înțeleagă lumea în care se află și, ca efect al acestui lucru, aruncă nebunește cu bani în orice mișcă, sperând că astfel vor rezolva situația. Nu, nu se poate așa, iar chestia asta se vede inclusiv din joaca de-a ai-ul pe care-au început-o. Ai putea crede că AI-ul va dezvolta o nouă economie, chestiune care nu-i tocmai reală. Este o tehnologie importantă, dar nu cred că va avea de-a face cu o nouă industrie, ci cu un nou mod de a optimiza activitatea. Ceea ce vreau să spun e că, stând „all-in” pe AI, SUA are impresia că va face următorul pas tehnologic, în condițiile în care următorul pas tehnologic este producția mega-optimizată, integrată pe orizontală și verticală. Iar cel mai aproape de acest deziderat e China.
Si ce daca? A pupat el si ocupatia sovietica la tur si s-a dat cu ocupatia pentru functii!
Nu e ca atunci cand Mircea Eliade a fost in India! Ce va da China? Soia prajita?
Fii atent, foarte atent de ce ai putea capata din India.
Iti recomand sa citesti articolul lui Dan Diaconu pe care domnul profesor nu vrea sa-l publice, probabil din aceleasi motive ca ale tale vis a vis de China:
https://trenduri.blogspot.com/2024/11/jocul-de-ai-ul.html
Ce fel de logica poti sa ai cand negi ceea ce tu nu cunosti, Dar viata nu iarta si la o adica nu ai sa poti invoca Ignoranta ta ca pe o scuza. Somn usor, caci trezirea va fi dura.