GAZA – NOUA RELIGIE MONDIALA
Avind vintul in pupa, noua religie mondiala “Gaza”, fabrica si raspindeste dezinformare. Ea ne priveste – direct si explicit, pe noi, crestinii. Biblia, spune noua “religie” este o “carte palestiniana”. (Alte “inventii” similare sunt descrise mai jos) Pina acum Biblia era o Carte a crestinilor si evreilor. Lansarea inversiunii corespunde aniversarii a trei ani a masacrului Hamas impotriva israelitilor. Inversiunea a fost recent discutata in presa, impreuna cu implicarea mai multor organizatii internationale pentru promovarea ei. Subiectul a fost deasemenea readus in discutie de comentariile Ambasadorului Palestinian in Marea Britanie luna trecuta.
Alte inversiuni bizare sunt afirmatii de genul “Iisus a fost palestinian”; “toti crestinii sunt palestinieni”; “Iisus este darul nostru (al palestinienilor) crestinilor”; “noi (palestinienii) suntem crestinii originari”. O revizuire mai bizara a istoriei si o distorsionare mai sacriligioasa a adevarului istoric si teologic e greu de imaginat.
Redam textul din presa in traducere romana. Textul in engleza il aflati aici: https://www.foxnews.com/world/
***
Un lider evanghelic califică drept „josnice” afirmațiile unui oficial palestinian despre Biblie. Pastorul John Hagee a contestat interpretările biblice ale ambasadorului palestinian în Regatul Unit care a susținut că Biblia este o „carte palestiniană”. Ambasadorul palestinian în Regatul Unit, Husam Zomlot, a făcut aceste afirmații la începutul lunii, la Universitatea din Bradford, în contextul în care prinde contur o teză revizionistă ce susține că Iisus a fost palestinian. Afirmațiile lui Zomlot — potrivit cărora Biblia este o „carte palestiniană” și, prin extensie, toți creștinii sunt palestinieni — au atras critici vehemente din partea celor care consideră că el promovează o narațiune istorică controversată cu privire la acest teritoriu.
„Palestinienii nu sunt «poporul Cărții / Bibliei». Pe vremea când a fost scrisă «Cartea / Biblia», termenul de «palestinian» nici nu exista”, a declarat pastorul John Hagee, fondator și președinte al organizației Christians United for Israel (CUFI). „Încercarea ambasadorului palestinian de a-și însuși moștenirea religioasă și istorică a poporului evreu este cea mai clară dovadă că propria sa narațiune este lipsită de ambele”, a spus el, adăugând: „Astfel de atacuri sunt disprețuitoare, însă pericolul pe care îl reprezintă depinde de cine ascultă și de cine ia atitudine împotriva unei asemenea intoleranțe.”
Reactia lui John Hagee
Hagee a susținut că a-l descrie pe Iisus drept palestinian, pe motiv că Betleemul se află astăzi în Cisiordania (teritoriu aflat sub control palestinian), ar fi un anacronism. „Istoria contrazice, de asemenea, afirmațiile ambasadorului. Romanii au adoptat în mod deliberat numele «Palestina» pentru a înlocui «Iudeea», într-o încercare de a-i șterge pe evrei din acel ținut, la aproximativ un secol după răstignirea lui Hristos”, a adăugat el.
Hagee, a cărui organizație numără peste 10 milioane de membri, a adăugat: „nicio persoană rezonabilă nu ar trebui să ia în calcul existența acestuia în viitor — având în vedere ororile din 7 octombrie și eforturile continue ale islamiștilor radicali de a anihila poporul evreu”.
Zomlot a făcut aceste afirmații pe 3 septembrie, în timpul unei discuții cu Humza Yousaf, fostul prim-ministru al Scoției, la Universitatea din Bradford. El a relatat că, în timpul unei audiențe private cu regretata regină Elisabeta a II-a, organizată de Ministerul britanic de Externe, i-a spus acesteia: „Isus este darul nostru pentru dumneavoastră”.
„Biblia este o carte palestiniană și a fost folosită împotriva noastră. A fost rescrisă pentru a fi folosită împotriva «poporului Cărții / Bibliei»”, a continuat Zomlot. „Noi suntem creștinii originari; toate numele pe care le vedeți aici, toți sfinții despre care auziți provin din țara mea și sunt atât de mândru de acest lucru — de faptul că am răspândit mesajul lui Isus în întreaga lume.”
Implicarea Organizatiei Natiunilor Unite
Criticii susțin că Autoritatea Palestiniană a încercat să modeleze narațiunea istorică internațională privind acest teritoriu prin intermediul unor instituții precum UNESCO și Organizația Națiunilor Unite. Aceștia fac referire la decizia UNESCO din 2016 de a înscrie Peștera Patriarhilor din Hebron în numele „Statului Palestina”, precum și la includerea, în 2023, a sitului Tell es-Sultan de lângă Ierihon în Patrimoniul Mondial ca parte a „Palestinei”.
De asemenea, ei invocă o rezoluție a Adunării Generale a ONU din 2021 care se referea la Muntele Templului – cel mai sfânt loc al iudaismului – exclusiv sub denumirea sa musulmană, „Haram al-Sharif”, precum și afirmația din 2024 a liderului Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, conform căreia situl este „proprietatea exclusivă a musulmanilor”. Criticii atrag atenția și asupra demersurilor de a utiliza denumiri arabe pentru situri cu o veche semnificație pentru evrei, cum este Mormântul Rahelei din Betleem, numit „Moscheea Bilal Bin Rabah”.
Raspunsul Israelului
Ze’ev Orenstein, directorul pentru afaceri internaționale al Fundației „Orașul lui David” din Ierusalim, a declarat că originile islamului datează din vremea profetului Mahomed, acum aproximativ 1.300 de ani, în timp ce Iisus a trăit acum circa 2.000 de ani, iar regele David, acum aproximativ 3.000 de ani. Orenstein a subliniat că Iisus însuși a fost evreu, la fel ca discipolii săi, și că acesta cunoștea Biblia ebraică, respecta Sabatul și legile alimentare iudaice și celebra sărbătorile evreiești, inclusiv Paștele iudaic (Pesah).
„Să spui, cumva, că Iisus a fost palestinian sau că Biblia provine din «Palestina» – nu! Iisus a trăit într-un loc numit Iudeea, iar evreii provin din Iudeea”, a spus el. Orenstein a afirmat că Zomlot încerca să-și însușească identitatea religioasă și istorică a evreilor și a creștinilor, atribuind fundamentele credinței lor unei țări care, în opinia sa, nu exista sub acea formă la acea vreme.
„Este un act de însușire culturală și istorică; este un furt de identitate, o încercare de a rescrie fundamentele credinței, istoriei, patrimoniului, valorilor și idealurilor pentru miliarde de oameni din întreaga lume. Prin urmare, creează un precedent foarte periculos”, a spus el.
FRANȚA, EUROPA: PUNEȚI-VĂ CENTURILE DE SIGURANȚĂ!
De Andrea Zhok – https://www.estica.ro/news/franta-europa-puneti-va-centurile-de-siguranta
Imaginile flăcărilor care au cuprins primăria din Limoges, Franța, și ale prăbușirii turlei acesteia fac înconjurul lumii. Episoade precum acesta nu pot fi decât condamnate, la fel ca actele de jaf care au însoțit manifestațiile din numeroase regiuni ale Franței.
Totuși, dacă ne-am limita la acest nivel de reflecție, nu am face decât să ne dedăm unui exercițiu clasic de conservatorism mic-burghez, care are rațiunile sale, dar care este și tragic de miop. A ține predici morale despre mașinile incendiate și vitrinele sparte, fără a merge mai departe, este pur și simplu un semn că încă nu am înțeles gravitatea circumstanțelor în care ne aflăm.
Ceea ce vedem în Franța, dar de-acum și, sub forme diferite, în numeroase țări europene — Spania, Portugalia, Albania, Belgia și, începând de ieri, Italia — este orice altceva decât un eveniment irațional. Există, într-adevăr, evenimente istorice care sunt iraționale doar la scară locală, dar a căror raționalitate devine evidentă de îndată ce privim lucrurile de la o înălțime suficientă.
Rațional nu înseamnă lipsit de durere și nici lipsit de nedreptăți.
Trebuie să ne exersăm privirea pentru a putea ține împreună două niveluri de analiză: cel la care putem judeca anumite acte și anumite persoane drept barbare, lipsite de spirit civic, vandale, și cel la care putem — și trebuie — să înțelegem că istoria este întotdeauna un fluviu care poartă cu sine dărâmături și cadavre, dar pe care predicile nu îl pot opri.
Ceea ce se întâmplă urmează o logică colectivă implacabilă, chiar dacă cei care participă la aceste evenimente înțeleg adesea prea puțin din ea sau nu o înțeleg deloc.
De mulți ani, populațiile europene au de-a face cu clase conducătoare care se prezintă ca un organism tehnocratic anonim, un zid de cauciuc care se deplasează de la sine și înaintează în regim de „pilot automat”, într-o totală indiferență față de nevoile populației.
Pariul acestor categorii tehnocratice legate de lumea financiară a fost să reușească să adoarmă conștiințele cu ajutorul opiului contemporan al popoarelor, reprezentat de mass-media — divertismentul și informația transformată în spectacol — și să-i îmblânzească pe cei recalcitranți prin măsuri restrictive: câte o lovitură de baston ici, câte o închidere de conturi colo, câte o mică lege electorală într-un loc, câte o anulare a alegerilor în altul și așa mai departe.
Postulatul general, tacit și necontestat al conducătorilor europeni este că nu poți sta de vorbă cu plebea: tot ce poți face este să alternezi morcovul cu bățul.
Tot ceea ce se spune în public este întotdeauna o minciună interesată, fără excepție, cu excepția situațiilor întâmplătoare în care un adevăr poate fi, la rândul său, folosit în scopuri de manipulare.
Discursul public a devenit o comedie interminabilă, căreia îi pasă din ce în ce mai puțin să păstreze măcar aparența credibilității.
Astfel, nimeni întreg la minte nu crede cu adevărat că Rusia se pregătește să ne invadeze, dar asta nu-i împiedică pe cohorte întregi de mici saltimbanci instituționali să repete zilnic aceste prostii cu maximă seriozitate. Și, firește, toată lumea știe că, în acest joc al poveștilor umflate artificial de o presă plătită, singurul element care contează, pivotul care rămâne neschimbat indiferent de circumstanțe, este voința de a dispune în mod arbitrar de resursele publice și de a le direcționa către interese private.
În esență, clasele conducătoare s-au obișnuit de mult să trateze populația ca pe un animal idiot, cu care orice argumentație rațională este exclusă și care trebuie tratat, pe de o parte, prin lingușeli selective și privilegii acordate în mod țintit, iar pe de altă parte, prin reducerea sa la neputință.
Iar acest mecanism poate funcționa — și funcționează — multă vreme.
Până în ziua în care nu mai funcționează.
Și nu mai funcționează atunci când prea mulți oameni pierd prea multe lucruri pentru a-și mai putea permite să rămână în amorțeală.
Nu trebuie să înțelegem aici expresia „a pierde prea mult” ca referindu-se la o situație în care oamenii ajung să „moară de foame”.
Într-o societate modernă, oamenii ajung în situații de privare insuportabilă cu mult înainte de a „muri de foame”.
Astăzi, de exemplu, faptul că nu îți permiți să folosești o mașină sau să ai acces la internet înseamnă, pentru majoritatea populației, să fii rupt de lume, de muncă, de viața socială, de însăși viața. Iar faptul că, odinioară, mașinile și telefoanele mobile erau bunuri de lux nu schimbă cu nimic lucrurile: acestea reprezintă acum noul prag al „participării la viața colectivă”, linia de demarcație dintre a trăi și a nu trăi.
Populațiile întreținute ca niște animale de povară, cărora li se distribuie din când în când pâine și circ, slujbe de doi bani și palavre televizate, nu sunt și nu vor fi, în ziua în care acest mecanism se blochează, receptive la argumente despre respectarea spațiului public, a proprietății, a monumentelor și așa mai departe.
Cei care incendiază mașini, clădiri istorice și magazine sunt indivizi lipsiți de repere culturale și morale. Însă adevărații vinovați, cei care ar trebui trași la răspundere, sunt acele categorii conducătoare care au cultivat și au dorit această lipsă de repere, crezând că ea le va fi de folos.
Astăzi, oala sub presiune este pe punctul de a exploda. Chiar dacă acest val s-ar retrage, nu ar fi decât începutul, deoarece clasele conducătoare europene nu sunt capabile, nici material, nici cultural, să schimbe direcția. Așadar, puneți-vă centurile de siguranță, pentru că ne îndreptăm cu viteză direct spre zid.
http://euro-synergies.hautetfort.com/archive/2026/10/18/france-europe-attachez-vos-ceintures.html