Rusia trece Nistrul spre Prut

 
«… Nu banii şi nici puterea sunt motivele din care se scarmănă foştii aliaţi. Zic asta, pentru că ei au şi bani, au şi putere. Şi atunci? Şi atunci, problema e ai cui sunt.»

Rusia incearcă, iar, să ne ia pe sus. Nimic nou, dacă ţinem cont că Moscova a făcut, periodic, acelaşi lucru în toţi anii de la 1991 încoace. Cremlinul a experimentat mereu pe contul R. Moldova şi, mai ales, a clasei ei politice, creîndu-şi de-a lungul celor peste 20 de ani de post-sovietism, un întreg arsenal de «măsuri de influenţă», cu care încearcă să ne ia de gât, ori de câte ori nu-i plac «anotimpurile» politice la Chişinău. Avem aici şi ameninţarea cu independenţa Transnistriei, şi cu Gagauzia (mai nou şi cu Taraclia). Din acelaşi arsenal mai decupăm şi şantajul cu gazele, şi cel cu piaţa de mărfuri, şi cu piaţa muncii şi chiar cu armata. Curios lucru: Rusia, după ce s-a aşezat şi stă bine dincolo de Nistru (şi nu fără concursul foştilor noştri «preşedinţi»), de la o vreme insistă să avanseze şi dincoace de Nistru, spre Prut. Acum două luni, când la Chişinău începu să curgă din gros nisipul din «betonul» AIE-2, portalul rusesc regnum.ru scria, cu referire la unul dintre conselierii lui Putin, că «Rusia nu mai are probleme în stânga Nistrului. Problemele Rusiei sunt în dreapta Nistrului». Greşea ceva «conselierul»? Scria un neadevăr regnum.ru? Nici una, nici alta. Doar pe durata ultimei luni avem câteva «surprize» pe relaţiile cu Rusia: fie directe, fie pe filiera transnistreană. Să ne amintim aici de incidentul de la Varniţa din noaptea de 26 aprilie, care a fost la un pas de a arunca în aer pacea la Nistru, sau de marşurile neo-fasciste la Chişinău ale «ligii tinetretului rus din Moldova», ori de invazia din 9 mai la Chişinău a «escadroanelor muzicale» ale Rusiei cu «Den»pobedî», orchestrate de emisarul lui Putin pentru Transnistria, D. Rogozin.

Problema, ca şi armata, este a Rusiei

Care a fost mesajul lui Rogozin, prezent, de 9 mai, în R. Moldova? Evident, un mojic şovin, de talia lui Rogozin, nu putea să lanseze decât nişte apelative pro-imperiale. «R. Moldova prezintă interes geopolitic şi geostrategic pentru Rusia… Locul ei este în Uniunea Euro-Asiatică». Asta a spus «valetul» lui Putin. Ce a urmat? Au urmat ameninţările lui Rogozin, care, revenit în Rusia, a declarat, la o întîlnire cu studenţii din Moscova. că R. Moldova va fi obligată să achite Rusiei datoriile Transnistriei la gaze, dacă nu-i va recunoaşte Tiraspolului statutul de subiect de drept egal cu Chişinăul. Nu a dovedit să se usuce scuipatul de pe vorbele lui Rogozin, că «Gazprom»-ul a şi cerut Chişinăului să plătească Rusiei datoriile Tranasnitriei, în caz contrar va obliga-o prin Arbitrajul Comercial Internaţional. Mai nou, avem declaraţia liderului transnistran, E. Şevciuk, că îşi strămută aşa-zisul «soviet suprem al r.m.n» de la Tiraspol la Tighina. Şi mai nou: ambasadorul Rusiei la Chişinău, F. Muhametşin, anunţa zilele trecute, printr-un comunicat de presă, că ambasada Rusiei nu are acum o misiune mai importantă în R. Moldova, decât deschiderea consulatului rus la Bălţi. Curios, nu? Nu mai puţin curioasă este şi declaraţia de marţi a generalului V. Evnevici, secretar de stat în Ministerul rus al Apărării. Invitat la raport în Duma de Stat, acesta a acuzat Chişinăul şi Kievul de blocarea transporturilor militare dinspre Rusia spre contingentul forţelor ruse «de pacificare» din Transnistria, care, — zice generalul, — au intrat în criză de provizii şi echipament (să li se fi terminat cartuşele?). Potrivit ITAR-TASS, care-l citează pe Evnevici, «pacificatorii ruşi acţionează în prezent în condiţii de blocadă… În ultimul timp, niciunul din transporturile noastre nu a putut trece prin teritoriul Ucrainei’», — s-a plâns generalul, adăugând că «autorităţile de la Kiev au închis, inclusiv spaţiul aerian pentru transporturile ruse spre Transnistria, fără să prezinte vre-un motiv». Acuzaţiile lui Evnevici nu sunt deloc de neglijat, dacă ţinem cont că e vorba de armată şi încă unde? Într-o zonă de ineres strategic pentru Rusia.

Presa rusă nu scrie care au fost deciziile Dumei, de pe urma acestui raport, dar cu siguranţă, Rusia nu a făcut, întâmplător, caz mediatic din declaraţiile lui Evnevici, care, până la urmă, nu-şi au sub ele nici o acoperire legală. Evnevici operează cu jumătăţi de adevăr şi partea adevărului pe care-l tace Evnevici, îl aflăm din declaraţiile analistului politic, Oazu Nantoi, pentru acelaşi ITAR-TASS. «Evnevici vrea să răsucească mâinile Moldovei pentru ca aceasta să permită Rusiei să utilizeze fără niciun control aeroportul militar din Tiraspol. Aici e problema. Ucraina permite tranzitarea spaţiului său aerian cu condiţia ca R. Moldova să accepte aterizarea, iar Chişinăul nu poate permite aterizarea pe un aeroport, pe care nu îl controlează, şi nu din vina sa», spune Nantoi. Aşa dar, problema, dacă şi există, ea nu e nici a Chişinăului şi nici a Kievului. Problema e a Rusiei, care vrea să-şi construiască relaţiile cu vecinii pe principii de vasalitate şi nu de parteneriat. E vorba de sindromul imperialocraţiei.

Evnevici reintră în noul scenariu pentru R. Moldova

Ce va urma? Deocamdată e clar una: cu cât mai mult ne vom apropia de octombrie-2013 (summitul UE de la Vilnuis), cu atât mai pretenţioasă va deveni Rusia. Nu degeaba afişa Rogozin de 9 mai, că R. Moldova intră în aria intereselor geopolitice şi geostrategice ale Rusiei. Şi, cu atât mai mult, Ucraina. Presiunile vor creşte. Şi asupra Chişinăului, şi asupra Kievului. «Gazprom»-ul a cerut deja, în mod, ultimativ, Ucrainei să plătească toate volumele contractate de gaze şi nu doar cele preluate, după ce Ucraina a redus simţitor cheltuielile de gaze ruseşti. Dar, ca şi în cazul R. Moldova, Rusia nu se limitează doar la presiunile de ordin economic. La sfârşitul săptămânii trecute, în Crimeea, au fost din nou puse în acţiune manifestări de stradă, prin care tătarii au cerut autonomie teritorial-administrativă. «Nu contează dacă este Crimeea rusească sau tărată, contează că ea nu este ucraineană». Acesta a fost mesajul principal la eveniment. Acţiunile au intervenit după ce Cabinetul de Miniştri al UE a aprobat pentru Ucraina Acordul liberalizat de vize, iar ministrul ucrainean de Externe, L. Cojara, declara că «între UE şi Rusia, Ucraina nu are de ales», lăsând să se înţeleagă că prioritară rămâne Uniunea Europeană. Care ar putea fi următoarea mişcare din partea Rusiei, greu de spus, însă, nu-i exclus, ca raportul generalului Evnevici (care a fost şi comandantul Armatei a 15-a din Transnistria şi care cunoaşte bine situaţia în teren), să fie preludiul unei eventuale operaţiuni sau provocări militare în regiune, mai ales după ce Tiraspolul a reluat «operaţiunea» cu cele două posturi vamale suplimentare la Varniţa.

Încă puţin, până la «dezgolire»

Lucrurile, pentru R. Moldova, se complică şi mai mult, pe fundalul crizei politice de la Chişinău. Marţi au început negocierile pentru crearea unei noi majorităţi la guvernare şi alegerea unui nou guvern. Cât de departe s-a mers şi cât de repede vom avea acest guvern nu dă nimeni nicio o garanţie. Unii zic că va fi joi. Alţii zic că nu va fi deloc şi vom avea anticipate. Nu-i exclus nici una, nici alta. Paradoxul cel mare, însă, e că tot calabalâcul politic, în care s-a intrat după «pădurea Domnească», nu e nici din cauza banilor şi nici a puterii. Zic asta, pentru că cei care se scarmănă între ei, au şi bani, au şi putere. Şi atunci? Şi atunci, problema, probabil, e ai cui sunt. Dacă nu există o implicare, aşa după cum se bănuieşte, a Rusiei în tot războiul (bâlciul) politic de la Chişinău şi dacă partenerii de fostă Alianţă nu sunt cu «naşi» de botez politic la Moscova, atunci lucrurile nu au cum să nu se limpezească. Cel puţin, gâlceava, instabilitatea şi alegerile anticipate în R. Moldova, numai nu opţiunea Europei este. Şi mesajul de sâmbătă, la Chişinău, al Comuisarului europen pentru Extindere, Stefan Fule, tot asta dovedeşte. Să mai aşteptăm un pic, că nu a mai rămas mult până lucrurile se vor dezgoli de tot.

Petru Grozavu,   ZdG. 23 mai 2013