Dragi prieteni și prietene,
Astăzi e o zi grea pentru Marea Britanie, pentru Europa și pentru întreaga lume.
Dar, într-un fel, poate e alarma de care aveam nevoie.
Am făcut progrese în construirea unei lumi deschise, tolerante și cooperante, dar nu ne putem baza pe faptul că această direcție e de la sine înțeleasă – ea trebuie susținută constant și vigilent. Instituțiile pe care le înființăm pentru a colabora trebuie să fie vii în mințile și inimile noastre și nu doar niște instrumente birocratice. Avem nevoie de o etică, de un spirit și de o cultură a unității și solidarității umane pentru a ține la distanță forțele întunecate ale trecutului – rasismul și naționalismul.
Cea mai mare parte a campaniei pentru rămânerea în UE s-a bazat pe frică și interese proprii, pe calcule despre câți bani ar putea fi pierduți sau câștigați. Comunitatea noastră a lansat acțiuni frumoase pentru a aduce dragostea și unitatea în ecuație, dar de data aceasta eforturile noastre nu au fost suficiente pentru o victorie. Câteva ziare alarmiste și politicienii oportuniști au convins 51.9% din publicul britanic să dea vina pe UE pentru problemele lor.
Nu trebuie să ne descurajăm – dintr-o perspectivă mai vastă, aceasta e doar o bătălie, iar forțele fricii și dezbinării sunt pe val: naționalismul care distruge Europa, Donald Trump – care pune în pericol progresele făcute de ultimele generații de americani pe tema rasismului și unității – și multe altele. Hai să facem din Brexit un apel la luptă pentru mișcarea noastră, o scânteie care reaprinde pasiunea noastră de a apăra și reanima proiectele pentru pace și unitate ale umanității, pentru care părinții și bunicii noștri s-au angajat ferm în urma unor experiențe dureroase.
Tinerii din Marea Britanie au susținut în număr mare proiectul european și se opun la fel de hotărât lui Trump și altora de teapa lui. Viitorul e de partea noastră, dacă vom reuși să păstrăm aprinsă torța iubirii și unității suficient de mult timp pentru a o pasa noii generații. Hai să ne adunăm curajul și să ne angajăm, mai ferm ca niciodată, să luptăm pentru lumea la care visăm. Dați click mai jos pentru a adăuga un mesaj de încurajare, solidaritate și speranță pentru viitor:
https://secure.avaaz.org/ro/love_will_win/?bDYAPgb&v=78419&cl=10290205317&_checksum=310f98f039b5f02d81fc9314d2bbbdc6062a73cabb315a36dbd525c0bdca0d5a
În momentele întunecate din ultimele săptămâni, comunitatea noastră și-a unit forțele și a devenit o rază de speranță: sute de mii de membri Avaaz din Marea Britanie și Europa au răspuns la ură cu dragoste și la temeri cu speranță, făcând donații pentru campanii anti-Brexit, ieșind în stradă pentru a se săruta, participând la o acțiune inedită pentru a-l demite pe redactorul șef al unuia dintre cele mai toxice ziare de scandal și sunând mii de cetățeni pentru a-i convinge să voteze pentru UE.
 Mulți votanți din Marea Britanie, mai ales din zonele rurale, au fost convinși că UE și imigrația înlesnită de aceasta sunt un pericol pentru comunitățile, libertatea și prosperitatea lor. Alții și-au dorit doar o schimbare a situației actuale. Iar multe dintre aceste reacții au fost provocate de o parte din presa britanică, care a susținut fățiș și fără scrupule campania pentru Brexit. E o lecție pentru viitor: mișcarea noastră trebuie să își diversifice eforturile în domeniul imigrației. E important să ne asigurăm că cetățenii susțin cu inima și sufletul politicile legate de imigrație. Acesta e un punct slab în multe țări, iar mișcările populiste sunt gata să îl exploateze.
Ne așteaptă lupte noi și grele: Trump în SUA, Le Pen în Franța, Farage în Marea Britanie.
Dar mișcarea noastră crește și devine mai puternică zi de zi. Vom răspunde la toate aceste cruciade ale dezbinării cu dragoste și determinare. Iar pentru a câștiga va trebui să devenim mai buni și mai mulți și să contracarăm acest amestec otrăvitor de frică, naționalism și rasism.
Din cele mai întunecate momente se nasc cele mai luminoase speranțe. Jo Cox, deputata britanică asasinată săptămâna trecută, care era o bună prietenă a echipei Avaaz, a spus că „suntem mult mai uniți și avem mult mai multe lucruri în comun decât motive de dezbinare”. Nu vom accepta ca forțele urii, care au ucis-o, să devină triumfătoare. Hai să continuăm să luptăm împreună, în numele ei, sub stindardul iubirii.
Dați click aici pentru a trimite un mesaj de solidaritate și încurajare care să ne dea forță în luptele care vor urma. Dacă suntem împreună, nimic nu ne poate opri.
https://secure.avaaz.org/ro/love_will_win/?bDYAPgb&v=78419&cl=10290205317&_checksum=310f98f039b5f02d81fc9314d2bbbdc6062a73cabb315a36dbd525c0bdca0d5a
Cu speranță și recunoștință,
Ricken, Alice, Emma, Christoph, Luis, Iain, Mia, Mélanie, Fatima, Ben, Allison, Rewan, Adam, Dan și întreaga echipă Avaaz |
SUB UMBRA GROASĂ A DEZINFORMĂRII!
E greu de priceput, într-adevăr, dar nu imposibil!
Atîta vreme cît organizația Ricken Patel–Avaaz afirmă această enormitate, cum că „forțele întunecate ale trecutului sunt rasismul și naționalismul”, trebuie ocolită și, în final, condamnată, întrucît se ascunde sub paravanul sofismelor de acest gen: „Avem nevoie de o etică, de un spirit și de o cultură a unității și solidarității umane pentru a ține la distanță forțele întunecate ale trecutului – rasismul și naționalismul”.
De ce este vorba de un sofism?! Simplu. Dacă spui că ai nevoie de „o cultură a unității și solidarității umane”, atunci admiți, implicit, ca premise axiomatice, necesre și suficiente, acestea două: 1) „unitatea” are ca antecesor „diversitatea” ca fapt ontologic necesar, deoarece nu poți realiza unitatea decît din părțile componente; 2) „solidaritatea umană” implică, la fel de necesar ontologic, diversitatea naționalităților, între care să vrei să realizezi solidaritatea. „Solidaritatea” era considerată de către sociologii germani și francezi din epoca interbelică drept una dintre „ideile-forță” ale societății. Ca atare, nu poți invoca necesitatea instituirii „unității și solidarității”, care presupun, în premise, cum am arătat, ca dimensiuni ontologice, diversitatea și naționalismul, dar, în acelați timp și sub același raport, să negi rasismul (adică diversitatea neamurilor) și naționalismul (adică teoria și practica apărării valorilor fiecărei națiuni. Adică, sub ssecia logicii formale este vorba de „A sau non-A – tertium non datur”, și nu de „A ȘI non-A – tertium datur”, această formulă fiind, evident pentru oricine are glagorie, o contradicție logică. Zis băbește, nu poți admite în concluzie ceea ce, expres și implicit, admiți în premise, dar care este de sens contrar: nu poți să negi în concluzie ceea ce admiți ca fiind valabil în premise.
Acest raționament falacios, acest sofism îmbălsămat cu o aparență de corectitudine este tipic jidănismului, mai exact spus, doctrinei și propagandei sionismului – care este forma, expresia cea mai elaborată a jidănismului. Adică sionismul militează pentru dispariția naționalismului – care este considerat Răul cel mare contemporan – și solidaritatea tuturor într-un amestec amorf, nedefinit, cenușiu al popoarelor devenite, astfel „solidare”, așa cum a ajuns să fie, acum, „poporul american” – care nu este un popor, ci o adunătură tot mai amorfă de minorități naționale. Dar, deasupra acestei adunături amorfe, fără personalitate, fără valori proprii, să fie situată jidănimea, care, conform Talmudului, ar fi „poporul ales”, care nu trebuie să de amestece cu goyim-ii”. Ci trebue să stea deasupra lor, să-i exploateze la maximum, iar dacă crîcnește vreunul, să-l ucidă, fiindcă goyim-ii nu sunt oameni, ci animale.
Așa cum am zis, acum Omenirea a ajuns în LEGITIMĂ APĂRARE generalizată: ori noi, Omenirea, ori jidanii, sataniștii!
Eu cred ca si fara UE se pot transforma visele frumoase in realitate. (Priviti la Elvetia, care a si renuntat la intentia de a deveni vreodata membru al UE.) De ce are Anglia sau oricare alt stat, nevoie de un guvern suprastatal, care sa vina peste guvernul national si sa dicteze ce trebuie sa faca englezii si ce nu? De ce trebuie UE sa impuna transfugi unei tari membre doar asa, ca vor ei? Au intrebat cumva poporul englez daca sunt de acord cu masura aceasta arbitrara? Aceasta aroganta si infumurare a guvernului UE a indignat pe toti europenii cinstiti si patrioti.
A fost campania pentru iesirea din EU murdara? La fel de murdara, daca nu si mai murdara a fost campania pentru a ramane in EU! Cu scenarii apocaliptice, cu amenintari, cu minciuni si dezinformari. Nu mai incercati sa spalati UE de pacate, ca petele sunt prea mari ca sa se poata sterge. Sunt deja milioane de europeni care sunt contra UE. Oare de ce?
Dar, in toata aceasta campanie pentru sau contra UE, n-am auzit decat argumente financiare: ce bani se iau sau se dau, ce bani se pierd sau se castiga, ce pierde bursa de la Londra. etc.
Dar, exista ceva ce nu se poate calcula in bani si pentru care cei dinaintea noastra si-au dat chiar si viata! Acest ceva, nemasurabil in valuta forte, se numeste independenta si suveranitate. Sunt bunuri nepretuite, fara de care nici un popor demn nu se poate lipsi.