Fw: Redir.: Fereastra Overton

Mesaje primite
x

Mihail Miron

Ataşamente30 iun. 2020, 17:19 (acum 6 ore)

MM
—– Message transféré —–
Objet :  Fereastra Overton

La 28 iunie 1940 România  s-a retras din Basarabia fără sa tragă, cel puțin,  un glonte”- această afirmație am auzit-o mulți  dintre noi, ba chiar și am repetat-o uneori cu mânie, alteori cu regret și tristețe.

Nu fiecare din cei care  au auzit această afirmație cunoștea și circumstanțele ce-au determinat acea  realitate. Mulți  n-au avut de unde să știe, pentru că dacă știau, își  aminteau neapărat, asemeni poetului Grigore Vieru, de mama  din  faimoasa judecată a regelui Solomon,  care,  pentru a-i salva viața,  și-a cedat copilul unei străine…

Nu fiecare a  văzut atunci sau mai târziu o fotografie,  ce-avea să-i  mângâie  rana  sângerândă, o fotografie ce-i  reprezenta pe  românii din dreapta Prutului, îngenunchiați în rugă, pe  Calea Victoriei din București,   la auzul știrii că România a  fost nevoită să cedeze Basarabia.

Pe fonul dominant al rănii provocate de ”abandon”, a fost foarte ușor să ne lăsăm  rătăciți  prin hățișurile  ideologiei sovietice. Spunea cineva că pentru a înțelege fenomenul e nevoie de un studiu aparte al psihologiei umane.  Altfel cum am putea explica de ce  unii interpretează mult mai pregnant și dureros    comportamentul  jandarmului român,   decât  tragedia deznaționalizării,  a  valurilor de deportări  și a  foametei   organizate,  prin care a trecut aproape fiecare familie de  români basarabeni?

La școala ni s-a spus că la 28 iunie 1940 am fost eliberați de sub  jugul burghezo–moșieresc  român,  iar  pentru a evita confuzia  eliberării românilor  din Basarabia  de sub jugul român,  trebuia să fim convinși că suntem doar moldoveni și limba pe care o vorbim este moldovenească.

Mai târziu, mult prea târziu pentru unii, era să constatăm: Eliberați de sub jugul  turc, eliberați de sub jugul  român, eliberați de sub jugul fascist  și ….perpetuum dominați  de eliberatori.

În cazul nostru, al Basarabiei, dreapta judecată ne-am  făcut-o singuri prin declanșarea procesului de rezistență,  care a culminat cu Renașterea Națională și a înglobat evenimente  majore,  de cotitură,   în istoria noastră recentă:  Marea Adunare Națională din 27 august 1989, în baza căreia a fost adoptată,  la 31 august,  Legea cu privire la limba de stat/română și grafia latină, Podul de Flori din 6 mai 1990, Declarația de Suveranitate din 23 iunie 1990, Declarația de Independență din 27 august 1991, concepută drept un prim pas spre reunirea cu țara-mamă,  România.

Din 1990 încoace mii de tineri români basarabeni au beneficiat de studii gratuite, locuri în cămine  și burse oferite de Statul român, mii de cărți, donate  de instituții publice  și din colecții  particulare ale   românilor din dreapta Prutului, alcătuiesc fondul de carte al bibliotecilor publice și al instituțiilor de învățământ  din stânga Prutului.

Au devenit firești  vizitele  la nivel înalt  între șefii de stat și  de guvern,  încheierea protocoalelor  de colaborare între ministere și de înfrățire între autoritățile publice locale.

Odată cu ratificarea și intrarea în vigoare a Convenției Europene cu privire la Cetățenia Multiplă, semnată la Strasbourg  atât de România cât și de Republica Moldova,  redobândirea cetățeniei române  a devenit legală și a deschis alte oportunități  pentru românii basarabeni.

Oamenii de cultură au fost printre primii care au trecut Prutul,  colaborarea și schimburile între uniunile de creație româno-române  au cunoscut o  dezvoltare continuă,  astfel încât mulți au devenit membri cu drepturi depline  ai  uniunilor de creație din România: Uniunea Scriitorilor,  Uniunea Ziariștilor Profesioniști, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Muzicienilor și interpreților, Uniunea Artiștilor Plastici,  iar alții  și  a celui  mai important for științific – Academia  Română.

Angajați, originari din Republica Moldova, atestăm  în  administrația centrală,   Guvernul României,   Ministere și Agenții   și   în calitate de  membri aleși ai celor două camere ale Parlamentului României, Senatul  și Camera Deputaților.

În toți acești ani,  România a susținut constant,   pe toate canalele diplomatice demersurile românilor basarabeni,  dezideratul  cetățenilor Republicii Moldova   de a implementa   sistemul  de valori european,  bazat pe respectarea drepturilor omului, a statului de drept, a  democrației pluraliste, a angajamentelor  din cadrul Acordului de Asociere   și al Acordului de liber schimb cu Uniunea Europeana,  liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană pentru cetățenii Republicii Moldova, modernizarea și profesionalizarea administrației publice în acord cu standardele europene, impulsionarea schimburilor economice, multiplicarea oportunităților pentru studenți, profesori, oameni de cultură și știință.

Cât a costat acest sprijin, nu ni s-a contabilizat niciodată. Ar fi de reținut,  totuși,  că doar în ultimii 10 ani de Parteneriat Strategic, marcat la 27 aprilie curent, pe lângă  cele enumerate deja, constatăm că doar în ultimii ani, Romania a finanțat proiecte de sute de milioane de euro drept ajutor nerambursabil pentru bunăstarea cetățenilor și dezvoltarea  Republicii  Moldova, a renovat  grădinițe,  a donat   microbuze școlare, a renovat  Muzeului de Artă,  Sala cu Orgă,  Institutul  Mamei și Copilului din Chișinău, a  reconstruit   Teatrul ”Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul.  Un alt șir de obiective au fost sau urmează a fi construite,  reconstruite sau renovate în baza  protocoalelor de înfrățire la nivelul  autorităților  publice locale, între care

restabilirea  scărilor de granit din Parcul „Valea Morilor”  din Chișinău,  proiect în valoare de   circa 920 mii de euro,  finanțat  de Consiliul local al Sectorului 1, al municipiului  Bucureşti,  reconstrucția, cu sprijinul primăriei municipiului Iași a  clădirii Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău,  în care în 1918 a fost votată Unirea Basarabiei cu România, proiect estimat la valoarea de 2 milioane de lei.

Pentru asigurarea securității economice și energetice a Republicii Moldova se construiește   gazoductul Iași – Ungheni – Chișinău,  se  impulsionează creșterea schimburilor economice   și  se facilitează  accesul  produselor din Republica Moldova  pe piețele europene.

Precizări suplimentare : https://chisinau.mae.ro/local-news/1877

În mănăstirile din munții României i-am auzit nu o dată pe sfinții călugări, mărturisindu-mi: “ Basarabia e Golgota neamului românesc”,  la spectacolele  In memoria Grigore Vieru sub genericul “ Taina care mă apără”  și ” Născuți în limba română”, ambele desfășurate  la Sala Palatului din București,  unde s-au adunat mii de spectatori bucureșteni,   i-am văzut pe mulți din ei cu  ochii în lacrimi,  retrăind împreună cu artiștii noștri  trăirile noastre exprimate în versurile poetului,  de-a lungul timpului,  în traseele prin țară mi se   mărturisea nu o dată cu voce tremurândă “ Și eu am rude în Basarabia”, ori  “ Și mama/ tatăl meu e de peste Prut,  s-a retras împreună cu familia în 40”.

Au trecut 80 de ani de atunci.

Ce  avem de făcut în continuare? De 30 de ani căile sunt bătătorite.

Să ne cunoaștem și să ne recunoaștem!

Să valorificăm ajutorul acordat, să  exprimăm gratitudinea  noastră Statului Român și fraților/contribuabili români.

A venit timpul să ne întrebăm și noi sincer și să răspundem onest la întrebarea : Ce am făcut noi, cei din Basarabia   pentru românii din țară,  pentru România?

Pentru că România și românii ca și Moldova de Răsărit-Basarabia nu înseamnă doar unii politicieni (care mai și greșesc, din păcate, deseori machiavelic),  România și românii înseamnă   Măreția Sfinxului din Carpați, înseamnă valurile Dunării,   vraja Mării, înseamnă Sfintele Mănăstiri, unde se  menține peste veacuri focul credinței și mântuirii, România și românii înseamnă demnitatea cu care își apăra “ sărăcia și nevoile și neamul” Mircea cel Bătrân, înseamnă puterea crucii și credinței  lui  Ștefan  cel Mare și Sfânt,  cu care a apărat poarta creștinătății,  înseamnă sfinții închisorilor,  curajul și năzuința nestrămutată a domnitorului Mihai Viteazul, înseamnă nemurirea lui Mihai Eminescu, Rapsodia Română și George Enescu, Cumințenia Pământului și Coloana Infinită/Axis Mundi  a  lui Constantin Brâncuși,  pasiunea din cântecele Mariei Tănase, ale  lui Gheorghe Zamfir, ale lui   Grigore Leșe.

Suntem conștienți  că istoria românilor   nu poate fi completă   fără reflectarea asupra  sacrificiului  membrilor Sfatului Țării din Basarabia,  care au declanșat la 27 martie 1918  procesul de unificare a provinciilor românești, dar și  a  generației de  aur din Basarabia de la sfârșitul anilor  80 începutul anilor 90, care  au pregătit și înfăptuit Renașterea Națională.

Cultura română nu poate fi completă fără opera lui Ion Druță,  Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, fără  muzica lui Eugen  Doga,  Anatol Chiriac, Ion și Petre Aldea – Teodorovici, fără filmele regizorului Emil Loteanu  și virtuozitatea ”Lăutarilor” lui Nicolae Botgros.

Integritatea noastră nu poate fi atinsă fără a ne aduna trăirile și valorile în toata complexitatea.

Moldova de răsărit/ Basarabia,  Quo vadis?

Dacă până la 1989 ar mai fi putut fi considerată firească rătăcirea unor basarabeni, rămași cu sechele din perioada sovietică,  referitor la identitatea noastră și limba pe care o vorbim, acum nu mai există  justificare,  e doar  constatarea că suntem atrași din nou într-un teatru al absurdului.

” Să vorbim românește! Să ne prețuim valorile! Să ne cunoaștem istoria și Țara!”- acesta ar fi  răspunsul.

La nivelul dialogului bilateral nu poate fi loc de supărare, chiar  dacă  exprimările uneori nefericite sau judecata pripită ar putea să doară.

Să ne amintim că fratele/prietenul adevărat/ mamă sunt cei care ne spun adevărul în față și  ne fac semnul crucii  în spate,  rugându-se pentru noi.

În fața unei pandemii, membrii familiilor se țin departe, deși mistuiți de dor,  națiunile își adună forțele, statele își dau măna – toate  pentru a salva Viața.

De-a lungul secolelor națiunile au supraviețuit,   ținându-se împreună,  iar roluri hotărâtoare  în istoria lumii au avut doar statele puternice  sau cele care  au dus o politică  înțeleaptă.

Așezarea noastră geografică ”în calea răutăților” ne-ar putea servi pentru transformarea condiției noastre dintr-o masă de manevră într-un privilegiu.

Ferice de națiunile care au avut parte de Oameni de Stat, de Oameni Politici  capabili să impulsioneze și  să  direcționeze energiile spre bine  și împlinire.

Dumnezeu să ne ocrotească și să ne binecuvânteze!

 

Iuliana Gorea Costin

 Ambasador Extraordinar şi Plenipotențiar

MANIPULAREA pentru toți sau Fereastra Overton
Celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, a prezentat în emisiunea sa, Besogon TV, teoria Ferestrei Overton, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice:
„V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, este Imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inoculat. Din păcate… se poate.
Se numește Fereastra Overton.
Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice.
În conformitate cu Fereasta Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…
Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca unii pe alții. Destul de dur, nu?
Este evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.
Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.
Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.
Tema canibalismului este încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.
Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism?! Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema «Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia». Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.
Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.
FEREASTRA OVERTON s-a mutat.
A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva «Societatea Canibalilor Radicali». Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, «Canibalii Radicali» vor fi observați și menționați de toată mass-media relevantă.
Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.
Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat ca fiind bigot și ipocrit.
Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”.
Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.
În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.
Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, este de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.
„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
„Există oameni care doresc să fie mâncați”
„Antropofilii au fost provocați”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
ș.a.m.d.
(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)
În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.
În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.
Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
– „câți au zăcut prin balamucuri?”
– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?”
Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.
Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.
De exemplu:
– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
– etc., etc.
Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”
Începe să vă „sune” cunoscut?
Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICII CURENTE.
Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.
În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.
Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.
FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.
– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
– Vreți să publicați un articol despre asta?
– Să cântați un cântec?
– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.
Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.
Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…
Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.
Uită-te în jur…”.
De fapt, Overton a observat un fenomen simplu:
În orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee cu limite exterioare într-un spațiu îngrădit. Tema sau ideea e acceptată de societate ca atare doar într-un cerc restrâns, care se va putea constitui sau nu într-o „ferestră de oportunități” (fereastra Overton).
Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și „ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani, extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional. În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu extratereștrii.
Fereastra Overton are, deci, șase etape:
1. Inacceptabil – nu se poate deschide subiectul. Este inacceptabil și nociv, vine împotriva vieții și a societății.
2. Radical – se poate discuta despre idee, în cercuri excentrice, este insinuată în societate prin intermediul unor cercuri periferice, care au totuși dreptul la existență, nu?
3. Acceptabil – apar primele opinii mai degrabă favorabile din partea unor personaje considerate respectabile, dornice de afirmare, care vor oferi alternative de percepție asupra temei („vedete” și „formatori de opinie”).
4. Rațional – se produce departajarea clară, între opiniile pro și contra bazate pe argumente, ambele tabere înclinând într-o parte și cealaltă balanța.
5. Popular – mass-media promovează fără rezerve noul și originalitatea ideii, temei și produce o emulație în societate. Repetitorii se pun în mișcare și repetă fără să judece argumentele celor în care au încredere, producând un întreg curent favorabil.
6. Politică – acesta este momentul oportun pentru stabilirea unui întregi politici, odată cu care nu va mai fi posibilă reluarea subiectului. Se propune formal în dezbatere publică, se votează emoțional. Subiectul tabu din trecut a devenit o temă mereu actuală și toată lumea mimează fericirea și jubilează mare salt înainte al societății și depășirea prejudecăților. Toate avantajele noilor politici sunt larg recunoscute, toate dezavantajele sunt adânc îngropate…
– ca exercitiu putem inlocui canibal cu oricare alt cuvant ….