Este vremea să-i luăm la întrebări pe marii seniori ai banilor, miliardarii lumii. Fața nevăzută a lui Bill Gates
Ieșind pe stradă înainte să se lase întunericul, m-a frapat câte figuri solitare puteau fi văzute în case. Niciuna nu privea cerul roșu-auriu, ci toate erau ațintite cu ochii în laptopuri și, la fel ca mine, făcuseră asta mai toată ziua – scrie Brenda O’Brien în The Irish Times.
E în desfășurare o schimbare culturală cu implicații imense, accelerată de Covid-19. Nu este vorba doar despre munca de la distanță. Este despre dezechilibrul uriaș dintre puterea și influența companiilor tech și imaginea pe care o mai avem noi despre guverne.
Giganții tech și fondatorii lor s-au bucurat de o pandemie foarte bună. O cercetare Oxfam a scos în evidență că cei mai bogați 10 oameni din lume, printre care Jeff Bezos, Elon Musk și Mark Zuckerberg, și-au mărit averile cu 451 de miliarde de euro laolaltă.
Asemenea numere sunt chiar prea mari pentru ca un creier omenesc să le vizualizeze altfel decât printr-un grafic sau o metaforă. Puterea pe care o aduce o asemenea bogăție nu lucrează în prea multe feluri.
Avem un sentiment colectiv de neliniște, o senzație că suntem tot timpul manipulați, exploatați și deposedați de datele noastre aducătoare de venituri, dar este o rețea prea mare, o țesătură prea vastă de conexiuni. Dăm din umeri, decidem că nu prea avem ce face și revenim la ecrane ca să le mai facem alți bani.
Cei super-bogați sunt stăpânii noștri. Îi iubim când sunt benigni și cheltuie din avere în proiecte filantropice – cu asta suntem de acord. Nu încape nici o îndoială că donatorii foarte înstăriți fac mult bine. Dar tot mai des, unele fapte devenite publice ne fac să gândim: cum adică? cum adică?
Am trăit o astfel de clipă când am citit în „Bloomberg Businessweek” profilul profesoarei Sarah Gilbert de la Universitatea Oxford, cercetător principal pentru ceea ce a devenit ulterior vaccinul AstraZeneca. Inserate în text, fără vreun comentariu, erau următoarele: „în timpul căutării de bani [pentru cercetare], Gates i-a presat pe [prof. Sarah] Gilbert și [prof. Adrian Hill] să intre în parteneriat cu o mare companie farmaceutică”.
Finanțarea jurnalismului
Fundația Bill și Melinda Gates acordase anterior un mic grant echipei de cercetare de la Oxford la un moment critic al cercetării. Inițial, Universitatea Oxford promisese să trateze de o manieră non-exclusivă drepturile de proprietate intelectuală asupra cercetării.
Un grant la momentul potrivit, puțină presiune și deodată AstraZeneca are drepturi exclusive asupra vaccinului. Contează? Cu siguranță, și nu doar pentru că AstraZeneca s-a confruntat cu întârzieri care nu ar fi avut loc dacă toate cunoștințele ar fi fost larg distribuite de la început. Contează pentru că se răsfrânge cel mai mult asupra celor săraci, mai ales în țările celor cu venituri scăzute.
Gates obișnuia să fie deosebit de nepopular, un conducător de firmă nemilos a cărui companie, Microsoft, își sfâșiase toți rivalii și trebuia să plătească amenzi de miliarde de dolari pentru practici monopoliste. Ce s-a schimbat? După ce a fost înființată Fundația Bill și Melinda Gates nu a trecut mult până s-a efectuat tranziția la filantrop îndrăgit. Într-un text curajos publicat de „Columbia Journalism Review”, Bill Schwab a evidențiat că a analizat 20.000 de granturi caritabile acordate de fundație și a descoperit că mai mult de 250 de milioane de dolari au mers către jurnalism.
El crede că aceasta explică în parte de ce acum 20 de ani obiectivele lui Gates făceau subiectul unor întrebări și investigații de presă, iar acum ele s-au reorientat, în opinia lui Schwab, în „prezentări agreabile și editoriale laudative descriind lucrurile bune făcute de fundație”.
Conflicte de interese?
„The Nation” a publicat în martie trecut o investigație care nu menționează Covid-19, dar oferă o imagine a modului de a gândi al lui Gates. Este un apărător feroce al drepturilor de proprietate intelectuală și ideologia lui orbitează în jurul susținerii „tuturor instrumentelor capitalismului” pentru „conectarea promisiunilor filantropice cu puterea firmei private”.
„The Nation” a scos la lumină „două miliarde de dolari în donații caritabile deductibile din impozite către companii private – inclusiv unele din cele mai mari din lume, ca GlaxoSmithKline, IBM, NBC Universal Media”. A pus sub semnul întrebării etica „unei fundații care dă un grant caritabil unei companii aflate parțial în proprietatea ei – și profită financiar de aceasta – ceea ce pare un evident conflict de interese”. A punctat și că fundația protejează patente ale unor medicamente vitale, făcându-le prohibitiv de scumpe pentru oamenii vulnerabili pe care fundația susține că încearcă să-i ajute.
Reabilitarea imaginii lui Bill Gates este urmată la rândul lor de Jeff Bezos și Mark Zuckerberg.
În mod ironic, teoriile prostești ale conspirației conform cărora Gates vrea să implanteze microcipuri oamenilor distrage doar atenția de la adevărul care este în fața tuturor, dar e prea mare ca să fie văzut. Bill și Melinda Gates n-au fost aleși, nu răspund în fața nimănui, dar au o putere fără precedent în istoria omenirii.
În 2018-2019, ei au donat procentual mai mult către strâmtorata financiar Organizație Mondială a Sănătății decât Comisia UE, SUA și UK. Gates a descoperit că este mai mult decât posibil să cumperi influență politică și să modelezi cursul istoriei, în timp ce ești lăudat că ești un băiat atât de bun. Este oare prea târziu ca să-i mai luăm la întrebări pe noii noștri seniori?
Omenia sau filantropia adevarata este doar atunci cand o faci din suflet,dezinteresat,fara pubicitate si fara a astepta nimic in schimb.Toate acestea nu le veti gasi la un evreu putred de bogat,nemilos care tot afirma ca sunt prea multi oameni pe Terra,un ins care face parte din Oculta Mondiala precum Bill Gates.
Filantropia fara Dumnezeu.
Ati observat? Este la modă cuvantul voluntariat si chiar CV-urile la care tinerii adauga dovezi de voluntariat.
Si bunatatea afișată la TV, in emisiuni care aduc pentru rating copii sărmani, orfani sau părăsiți,,speculandu-se emotional lacrimile copiilor. Cred ca totul a inceput cu ” Stupide, stupide”, emisiunea in care zâna lacrimilor aducea bani multi in buzunarele unor patroni TV. Cand Sorina a fost smulsă cu duritate din casa ei de catre procuroarea fara inima, cine si-a adus bani multi in buzunar? Televiziunile care nu mai terminau cu filmarea copilei ingrozite. Cand Luiza si Alexandra au avut nesansa de a ajunge in vizorul caracatitei ce-si face de cap prin Romania fara ca vreun politician sa aiba insomnii din cauza asta ( Caracatita nu a aparut din senin. Este rodul indiferentei tuturor politicienilor si al tuturor structurilor care au avut grija sa-si acorde pensii speciale si tot felul de sporuri), televiziunile au avut nesimtirea de a ne da zilnic si toata ziua filme cu chipul fetelor care poate ca acum nu mai sunt in viata. La fel ca tot felul de ” paranormali” care au profitat de situatie sa-si mai faca puțină reclama.
Noi nu mai suntem umani. Omenia nu mai este fireasca intre oameni. A fost transformata in voluntariat dand startul unei noi competitii intre doritorii de a ajunge cat mai sus in varful piramidei banilor făcuți din suferinta altora.
Vorbeam cu un vecin care nu suporta cuvantul voluntariat. Ii miroase a ONG finantat cu scopuri nu tocmai curate. Il enerva faptul ca austriecii vin sa construiasca pentru sarmani case. Si pe mine ma enerveaza faptul ca am inceput sa exportam copii si chiar animale abandonate in loc sa ne rezolvam singuri problemele grave din sistem.
I-am spus ca il inteleg perfect! Si ca in loc sa spuna voluntariat, poate spune omenie. E cuvant romanesc si suna foarte frumos. Omul sfinteste locul…
Atata timp cât nu ne rezolvam singuri problemele vom arata cu degetul critic spre filantropii sau prefacut filantropii ce vin in Romania cu oglinjoare si mărgeluțe si ne iau marea cu sarea.
E timpul ca romanii sa-si aminteasca ce anume ne face sa ne deosebim de animale: omenia. Omul a primit in Dar de la Dumnezeu un pamant curat si animale de care sa aiba grija. Paduri, ape, resurse, creier si inima.