Nevasta sefului de garã

nevasta sefului de gara - poezieÎn toamna anului 1911 a avut loc aniversarea a 57 de ani a Teatrului National din Craiova (fondat în 1854), director fiind Emil Gârleanu, iar secretar literar Liviu Rebreanu. Din Capitala României se urcã în acelasi compartiment al trenului spre Cetatea Banilor – Craiova, scriitorii: Victor Eftimiu, Octavian Goga si Stefan O. Iosif. Pe la Slatina sau Piatra Olt, la una din ferestrele gãrii, probabil locuinta sefului, o tânãrã femeie privea trenul si-i urmãrea plecarea, cu melancolie. si-n ritmul roþilor de tren, cu imaginea acelei tinere femei în suflet,  cei trei amintiþi mai sus, „am început sã scandãm”, scrie V. Eftimiu, poezia „Nevasta sefului de garã„, apãrutã sub o triplã semnãturã în revista Flacãra:
Ducându-si viata solitarã,
Un suflet trist si visãtor,
Nevasta sefului de garã
S-a îndrãgostit de-un cãlãtor.
Dar trenul a plecat, si-n goana
Cu care monstrul a trecut
În suflet i-a lãsat icoana
Frumosului necunoscut.
De-atunci trec zile, nopti de-a rândul,
si trenuri trec neîncetat
Ea stã si astãzi, asteptându-l
La geamul vesnic luminat.
si trenuri vin si pleacã iar
ei nu stiu rãnile ce-o dor.
Nevasta sefului de garã
S-a îndrãgostit de-un cãlãtor!
La un moment dat, a venit în compartimentul celor trei Cincinat Pavelescu care, ascultând „creatia”, a propus un alt final:

si trenuri vin si pleacã iar
si plictisitã-ntr-un târziu,
Nevasta sefului de garã
A deraiat c-un macagiu

….

si iatã cum, în anul de gratie 1911, s-a realizat colaborarea a patru poeti români în drum spre Cetatea Banilor.
  sursa: Victor Eftimiu, Portrete si amintiri, Bucuresti, Editura pentru Literaturã, 1965, pag.152-15